Că­lă­to­rii cu cap: Tokyo

National Geographic Traveller Romania - - Tokyo -

CE SĂ NU RATĂM

Pri­ve­liște fă­ră egal

Cu ai săi 634 de me­tri, Tokyo

Tree es­te cel mai înalt turn au­to­por­tant din lu­me, din ca­re, în zi­le­le se­ni­ne, de pe plat­for­ma de ob­ser­vație de la eta­jul 350, se ve­de Mun­te­le Fu­ji. (Lif­tul de ma­re vi­te­ză ur­că ameți­tor până la 350 de me­tri în doar 50 de se­cun­de.)

Vă si­mțiți mai îndrăz­neți? Luați al doi­lea lift până la Tem­bo Gal­le­ria, de la eta­jul 450. La întoar­ce­rea pe pă­mânt, luați tre­nul Ja­pan Rail o stație, până la ce­le­brul altar Asa­ku­sa, un­de îi pu­teți mu­lțu­mi lui Dum­ne­zeu – sau, mai pre­cis, ce­lor trei zei shin­to ai alta­ru­lui – că v-ați întors cu bi­ne.

Car­ti­er cool

La Shi­mo­ki­ta­za­wa se ajun­ge re­pe­de cu me­tro­ul din Shi­buya; ofe­ră o pau­ză ne­ce­sa­ră du­pă ne­bu­nia din cen­trul orașu­lui. Stră­zi­le îngus­te și alei­le sunt măr­gi­ni­te de corni; în anul 1912, pri­ma­rul orașu­lui a tri­mis în dar la Was­hin­gton, D.C. ci­reși și a pri­mit în schimb corni. Vi­zi­tați un ames­tec eclec­tic de ma­ga­zi­ne vin­ta­ge, ale­geți-vă ce­ai de la Shi­mo­ki­ta Cha­en Oya­ma și sa­vu­rați o go­goașă-chec cu lap­te de soia de la Ikkyu Do­nut, apoi un coc­ktail la Flo­wer Bar Gar­de­na (o flo­ră­rie-bar).

Pe co­man­dă, de eli­tă

La Ka­ki­mori (o pa­pe­tă­rie șic lo­ca­lă, la câți­va pași de stația Asa­ku­sa), cli­e­nții stau la rând la ora des­chi­de­rii pen­tru a-și co­man­da cai­e­te per­so­na­li­za­te. Ale­geți co­per­ta, foi­le și le­gă­tu­ra și pri­viți un ma­es­tru cum le com­bi­nă sub ochii voștri.

K.Itoya, o ra­mu­ră a pa­pe­tă­ri­ei lo­ca­le Itoya, cu o is­to­rie de pes­te 100 de ani, ofe­ră ser­vi­cii si­mi­la­re în Gin­za.

Cea mai fru­moa­să li­bră­rie

La Dai­ka­nya­ma T-si­te, în Shi­buya, veți gă­si o se­le­cție va­ria­tă de re­vis­te au­to ja­po­ne­ze și tri­co­uri de la Ta­co­ma Fu­ji Re­cor­ds; apoi pu­teți cău­ta prin bi­bli­o­te­ca de re­vis­te vin­ta­ge de la etaj, cu un pa­har de al­cool.

UN­DE MÂNCĂM

Ichi­rin

La apus, in­ter­se­cția Shi­buya es­te o fe­e­rie de ne­oa­ne ne­bu­ne. Dar în apro­pi­e­re, la eta­jul doi al unei clă­diri re­zi­de­nția­le din Jin­gu­mae, se află Ichi­rin, un res­tau­rant kai­se­ki ryōri („gas­tro­no­mie se­lec­tă” în ja­po­ne­ză), un­de bu­că­ta­rul Mi­ki­zo Has­hi­mo­to schim­bă me­ni­ul se­zo­ni­er din 10 în 10 zi­le. A cres­cut la Kyo­to, le­a­gă­nul gas­tro­no­mi­ei kai­se­ki. Me­ni­ul cu­prin­de o pa­ra­dă de no­uă sau ze­ce far­fu­ri­oa­re, ca­re co­nțin întot­de­au­na pește la abur, sas­hi­mi, has­sun (un fel ca­re ex­pri­mă ano­tim­pul) și ce­va la gră­tar. Aici, la Ichi­rin, bu­că­ta­rul res­pec­tă tra­diția, dar încal­că re­gu­li­le. Du­pă cre­veții Yu­zu ur­me­a­ză o spi­ra­lă de zuc­chini, apoi ca­la­mar și flori de shi­so co­mes­ti­bi­le și su­pă de ți­par și o far­fu­rie cu gus­tări mici (vână­tă, crab, icre, me­du­ză, do­vle­cel), ur­ma­te de cel mai de­li­ci­os de­sert mo­chi (gă­lușcă de orez ge­la­ti­nos). Ta­tăl bu­că­ta­ru­lui a fost re­gi­zor și nu e de mi­ra­re – fi­e­ca­re fel e nu­mai bun de pus pe Insta­gram. Bu­că­ta­rul pic­te­a­ză ma­nual me­ni­ul de bău­turi pe un ru­lou de hârtie was­hi, pe ca­re îți vi­ne să îl iei aca­să și să îl înră­me­zi. mi­ki­zo.com

DEN

Zaiyu Ha­se­ga­wa es­te bu­că­ta­rul dis­tins cu două stele Mi­che­lin de la lo­ca­lul de fu­zi­u­ne kai­se­ki mo­dern DEN, de­cla­rat unul din­tre ce­le mai bu­ne 50 de res­tau­ran­te asia­ti­ce, con­form lis­tei Asia’s 50 Best, mu­lțu­mi­tă fe­lu­ri­lor uni­ce ca eper­lan pră­jit întreg în aluat tem­pu­ra și așe­zat pe îno­tă­toa­re­le dor­sa­le, ast­fel încât ara­tă de par­că mer­ge pe far­fu­rie. Când l-am între­bat pe Ha­se­ga­wa un­de îi pla­ce să mă­nânce în Tokyo când nu lu­cre­a­ză, nu a ezi­tat: „La Sha­ke Shack din Aoya­ma, fi­in­dcă e aproa­pe de res­tau­ran­tul nos­tru. Co­mand bur­ger tri­plu și pot să merg și cu câi­ne­le meu, Pu­chi Jr., ca­re își mă­nâncă și el bis­cu­iții!” Nu glu­mește. În 2017, în Ma­di­son Squa­re Park din New York, a cre­at în co­la­bo­ra­re cu Sha­ke Shack un bur­ger unic, dis­po­ni­bil doar o zi, nu­mit DEN Shack, cu sos Shack mi­so, ar­dei san­sho și cas­tra­veți mu­rați. jim­bo­cho­den.com/en

Tsu­ta

Nu­mai în Tokyo exis­tă 227 de res­tau­ran­te cu stele Mi­che­lin.

Dar Tsu­ta a fost pri­mul lo­cal cu ra­men dis­tins de Mi­che­lin. Vă tre­ziți de­vre­me? Mer­geți aco­lo și luați un nu­măr de or­di­ne. Din cau­za tim­pu­lui de aștep­ta­re de cinci ore și a ava­la­nșei de tra­fic pi­e­to­nal (ca­re de­ran­je­a­ză „ho­te­lul pen­tru pe­re­chi” odi­ni­oa­ră dis­cret de vi­za­vi), Tsu­ta emi­te bi­le­te de or­di­ne de la 7 di­mi­neața. Apoi, ve­niți la ora alo­ca­tă și bu­cu­rați-vă de cel mai bun prânz de 9 $ pe ca­re îl veți mânca vre­o­da­tă. www.tsu­ta.com

UN­DE DORMIM

Pa­la­ce Ho­tel

Ho­te­lul con­tem­po­ran de lux (re­des­chis în 2012), cu ve­de­re spre Pa­la­tul Impe­rial, ofe­ră 290 de ca­me­re, o pa­no­ra­mă ur­ba­nă splen­di­dă și un bu­că­tar de sus­hi cu o stea Mi­che­lin. pa­la­ce­ho­tel­to­kyo.com

Hos­hi­noya

Acest ryo­kan eli­tist or­ga­ni­ze­a­ză zil­nic ce­re­mo­nia ce­ai­u­lui la 10:30. Fi­e­ca­re etaj are șa­se ca­me­re și o ocha­no­ma (cu­vântul ja­po­nez pen­tru „sa­lon de ce­ai în ca­me­ra de zi”), un­de pu­teți mânca bis­cu­iți de orez și so­cia­li­za cu ve­ci­nii. hos­hi­noya­to­kyo.com

Se spu­ne că in­ter­se­cția Shi­buya es­te cea mai aglo­me­ra­tă din lu­me (la ora de vârf, o tra­ver­se­a­ză în toa­te di­re­cți­i­le pes­te 2.000 de oa­meni si­mul­tan), dar mu­lți­mea cur­ge ar­mo­ni­os.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.