CORSICA

Insu­la fru­mu­seții des­co­pe­ri­tă de pe ve­li­e­re­le re­ga­tei Corsica Clas­sic.

National Geographic Traveller Romania - - Sumar - TEXT: DO­RIS SÂNGE­OR­ZAN

Insu­la fru­mu­seții, des­co­pe­ri­tă de pe ve­li­e­re­le re­ga­tei Corsica Clas­sic. Text: Do­ris Sânge­or­zan

În por­tul din Ajac­cio, m-au întâmpi­nat ca­tar­ge­le ali­nia­te și pu­nți­le de lemn lă­cu­it ca­re stră­lu­ce­au și se clă­ti­nau încet sub lu­mi­na lu­nii re­flec­ta­te în apă. Ber­trand de Broc, că­pi­ta­nul va­su­lui Pam­pe­ro și o fi­gu­ră le­gen­da­ră în Fra­nța, m-a con­dus la ca­bi­na un­de ave­am să-mi pe­trec săp­tă­mâna. Un tip înalt și su­bți­re, cu pi­e­lea bron­za­tă, par­că bă­tu­tă de toa­te vântu­ri­le pă­mântu­lui, cu pă­rul cas­ta­niu ci­u­fu­lit și cu doi ochi al­baștri mari, adânci, plini de blândețe – câte­va tră­să­turi du­pă ca­re am învățat re­pe­de să îi iden­ti­fic pe par­ti­ci­pa­nții la regată, fie ei or­ga­ni­za­tori, pro­pri­e­tari ai va­se­lor, că­pi­tani, ma­ri­nari, vo­lun­tari și iu­bi­tori ai aces­tui sport.

Când am ră­mas sin­gu­ră în ca­bi­nă, for­ma­tă, de fapt, din­tr-un pat ma­re, am avut pri­mul mo­ment de wow! din ace­as­tă că­lă­to­rie: nu era nici de bi­ne, nici de rău, ci con­sta­ta­rea că va fi într-ade­văr o ex­pe­ri­e­nță di­fe­ri­tă, uni­că, și că, da­că m-am arun­cat în ea, acum ori înot, ori mă re­trag ur­gent. M-a cal­mat și m-a ador­mit su­ne­tul va­lu­ri­lor și le­gă­na­tul băr­cii.

A do­ua zi, m-au tre­zit la 7 fix vo­ci­le și pașii echi­pa­ju­lui, zgo­mo­tul pre­gă­ti­rii mi­cu­lui de­jun și al ple­că­rii pe ma­re. Am ur­cat în ca­bi­na prin­ci­pa­lă a va­su­lui și am fă­cut cu­noști­nță cu res­tul echi­pa­ju­lui. Era vor­ba, de fapt, doar de Sa­rah și Step­ha­ne, ca­re, ca ma­jo­ri­ta­tea ce­lor pe ca­re i-am cu­nos­cut aici, vin din alte zo­ne de port și prac­ti­că sai­lin­gul de mici. Am ieșit apoi pe pun­te și am avut al doi­lea mo­ment de wow! Soa­re­le stră­lu­cea dea­su­pra apei tur­coaz și eram încon­ju­ra­tă pe o par­te de bărci ele­gan­te și grați­oa­se de lemn, iar pe ce­a­lal­tă par­te, de clă­diri im­pu­nă­toa­re, gal­ben-ma­ro­nii, înca­dra­te de pal­mi­eri, flan­când mu­nții ma­si­vi, bi­ne con­tu­rați în za­re.

Ajac­cio es­te și pre­fec­tu­ra de­par­ta­men­tu­lui Cor­se-du-Sud, al doi­lea oraș-es­ca­lă de croa­zi­e­ră din Fra­nța, du­pă Mar­si­lia, și lo­cul de naște­re al lui Na­po­le­on Bo­na­par­te, mo­tiv pen­tru ca­re es­te su­pra­nu­mit și „oraș impe­rial”. A cu­nos­cut un boom de­mo­gra­fic în anii ’60, ce­ea ce ex­pli­că pre­ze­nța clă­di­ri­lor mo­der­ne mai im­po­zan­te de­cât în alte orașe de pe coas­ta cor­si­ca­nă.

Du­pă mi­cul de­jun, a avut loc în port întâlni­rea zil­ni­că din­tre or­ga­ni­za­tori și echi­pa­je, la ora 11 am ple­cat din port, iar la prânz a înce­put com­pe­tiția. Pri­me­le două zi­le au fost cum­va de aco­mo­da­re: să cu­nosc va­sul pe ca­re stă­te­am, cu toa­te încă­pe­ri­le și re­gu­li­le lui, și să mă obișnu­i­esc cu echi­pa­jul (și ei cu mi­ne). Mi-a fost clar că nu pot să țin pa­sul cu ni­ci­un alt mem­bru al echi­pa­ju­lui, dar fi­e­ca­re m-a învățat câte ce­va des­pre eta­pe­le zi­lei și ale com­pe­tiți­ei. Du­pă ce am ieșit din Gol­ful Ajac­cio, cu mul­te pla­je și gol­fu­lețe, ne-am li­niștit par­că și Sa­rah a pre­gă­tit

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.