Jo­el Sa­la­tin, fer­mi­er: „Cul­ti­va­ţi pă­mântul, iu­bi­ţi-vă aproa­pe­le și pe Dum­ne­zeu!“

Romania Libera - Friday Edition - - Interviu - Ni­nel Ga­nea

Jo­el Sa­la­tin es­te cel mai cu­nos­cut fer­mi­er ame­ri­can, în spe­cial da­to­ri­tă agri­cul­tu­rii tra­diți­o­na­le pe ca­re o prac­ti­că la fer­ma sa Po­ly­fa­ce, din Swoo­pe, sta­tul Vir­gi­nia. Nu fo­lo­sește fer­ti­li­za­tori chi­mici, hor­moni de crește­re și or­ga­nis­me mo­di­fi­ca­te ge­ne­tic, iar până mai ieri nu își vin­dea pro­du­se­le de­cât în zo­ne­le re­la­tiv apro­pia­te, cu sco­pul de a întări ide­ea de co­mu­ni­ta­te și cu­noaște­re lo­ca­lă. Își lu­cre­a­ză pă­mântul ală­turi de fa­mi­lia sa și de an­ga­jați se­zo­ni­eri, scrie că­rți și ar­ti­co­le, con­fe­re­nția­ză aproa­pe 100 de zi­le pe an și înce­ar­că să fa­că cât mai cu­nos­cu­te avan­ta­je­le agri­cul­tu­rii non-in­dus­tria­le, într-un duh crești­nesc de sme­re­nie în fața cre­ați­ei, dar mai ales a Cre­a­to­ru­lui.

Sa­la­tin, ca­re se des­crie pe si­ne drept „un fer­mi­er creștin, li­ber­ta­rian, eco­lo­gist, ca­pi­ta­list, ne­bun”, es­te un cri­tic con­stant al ma­ri­lor cor­po­rații ali­men­ta­re, al gu­ver­nu­lui SUA și al age­nți­i­lor de re­gle­men­ta­re, ca­re dis­trug un mod de viață tra­diți­o­nal și au un im­pact de­vas­ta­tor asu­pra să­nă­tății oa­me­ni­lor. Apa­riția sa în do­cu­men­ta­rul de ma­re suc­ces „Food Inc.”, pre­cum și spați­ul ge­ne­ros pe ca­re i l-a acor­dat scri­i­to­rul Mi­cha­el Pol­lan în bes­tsel­le­rul „Di­le­ma om­ni­vo­ru­lui”, pe lângă nu­me­roa­se­le ar­ti­co­le de­di­ca­te din zia­re de ma­re cir­cu­lație ca „The Guar­dian ” sau „New York Ti­mes” nu i-au știr­bit cu ni­mic din na­tu­ra­lețea și cum­se­că­de­nia ti­pi­că ci­vi­li­zați­ei su­dis­te.

RL: Cei ca­re nu v-au ci­tit car­tea, „Tot ce­ea ce vre­au să fac es­te ile­gal”, s-ar pu­tea gândi la tot fe­lul de prac­tici ni­hi­lis­te și an­ti­so­cia­le – în bu­nă mă­su­ră ori­cum le­ga­le și încu­ra­ja­te astă­zi. Ne pu­teți da niște exem­ple de lu­cruri ile­ga­le pe ca­re vrea să le fa­că fer­mi­e­rul Jo­el Sa­la­tin?

Jo­el Sa­la­tin: Să fac un scaun din co­pa­cii pe ca­re îi tăi­em pe pă­mântul nos­tru și îi pre­lu­crăm la noi la fer­mă, și să-l vând. Să fac plă­cin­te cu car­ne în fer­mă și să le vând ve­ci­ni­lor. Să fac qu­i­che aca­să și să vând ve­ci­ni­lor. Să con­stru­i­esc o ca­să pen­tru cei ca­re vin să mun­ce­as­că, pen­tru uce­nici și pen­tru par­te­ne­rii fer­mei noas­tre. Să fo­lo­sesc o toa­le­tă pen­tru com­post, în loc de un WC eco­lo­gic. Să iau la fer­mă in­terni din străi­nă­ta­te. Să iau la fer­mă in­terni mai mici de 18 ani. Să pre­gă­tesc, con­tra cost, pen­tru do­ri­tori, ci­na la fer­mă. În Fra­nța, de pil­dă, anu­mi­te ti­puri de brânze­turi nu mai pot fi pro­du­se le­gal de­oa­re­ce lap­te­le ne­pas­teu­ri­zat a fost prac­tic in­ter­zis. De ce a de­venit lap­te­le ne­pas­teu­ri­zat un pro­dus atât de pri­go­nit? Lap­te­le ne­pas­teu­ri­zat es­te pe­ri­cu­los când nu es­te mânu­it cum tre­bu­ie, ce­ea ce înse­am­nă că tre­bu­ie să ai în ve­de­re igi­e­na va­ci­lor, con­diți­i­le de pășu­nat, cu­rățe­nia echi­pa­men­tu­lui, con­tai­ne­re­le șamd. Deși sunt o mu­lți­me de lu­cruri ca­re pot mer­ge prost, es­te o tre­a­bă ușor de re­zol­vat, iar noi avem acum un echi­pa­ment de tes­ta­re foar­te ief­tin, pe lângă pro­to­coa­le, pen­tru a ne asi­gu­ra că to­tul es­te sa­ni­tar. Lap­te­le ca­re mer­ge pe ram­pe­le de pas­teu­ri­za­re poa­te fi foar­te mur­dar, iar fer­mi­e­rii ca­re pro­duc acel lap­te știu că nu tre­bu­ie să fie la fel de ate­nți ca aceia ca­re pro­duc lap­te ne­pas­teu­ri­zat. Pas­teu­ri­za­rea es­te, în re­a­li­ta­te, o li­ce­nță pen­tru a fi mur­dar, ast­fel încât fer­mi­e­rii ca­re pro­duc lap­te pen­tru acea piață tind să fie mai puțin gri­ju­lii de­cât cei ca­re nu stau sub um­bre­la pas­teu­ri­ză­rii. Ce­le do­uă ti­puri de fer­mi­er ur­mă­resc re­gu­li de si­gu­ra­nță di­fe­ri­te. Vă măr­tu­ri­siți, fă­ră ezi­tări, cre­di­nța crești­nă. Es­te viața la ța­ră strâns le­ga­tă de cre­di­nța re­li­gi­oa­să? Îi poa­te adu­ce agri­cul­tu­ra tra­diți­o­na­lă îna­poi la cre­di­nță pe ag­nos­tici? Co­mu­ni­ta­tea crești­nă a ig­no­rat, cred, po­run­ca da­tă de Dum­ne­zeu de a se îngri­ji sau gos­po­dări cre­ația, adop­tând o vi­zi­u­ne de pră­dă­tor, o men­ta­li­ta­te de con­qu­is­ta­dor (adu­ceți-vă amin­te tot ce au fă­cut în nu­me­le lui Dum­ne­zeu, in­clu­siv uci­de­rea mul­tor oa­meni.) Da­că crești­nii ar fi ad­mi­nis­trat cum tre­bu­ie cre­ația, nu am mai fi per­ce­puți ca ipo­criți în une­le pro­ble­me de cre­di­nță și prac­ti­că, in­clu­siv în ce­ea ce pri­vește sfi­nțe­nia vi­eții. De ce sun­teți împo­tri­va or­ga­nis­me­lor mo­di­fi­ca­te ge­ne­tic? De ce sun­teți împo­tri­va re­gle­men­tă­rii lor? Sun­teți și împo­tri­va eti­che­tă­rii pro­du­se­lor ca­re co­nțin or­ga­nis­me mo­di­fi­ca­te ge­ne­tic? Orga­nis­me­le mo­di­fi­ca­te ge­ne­tic încal­că ce­le mai ele­men­ta­re nor­me ale vi­eții. Po­tri­vit Ge­ne­zei, Dum­ne­zeu a cre­at vi­e­tăți­le pen­tru a se înmu­lți. Orga­nis­me­le mo­di­fi­ca­te ge­ne­tic ade­sea nu se înmu­lțesc și nu se înmu­lțesc prin ele înse­le. În re­a­li­ta­te, ele co­nțin alte lu­cruri. Toc­mai aici e cheia între­gii dis­cuții. Lă­sând la o par­te pen­tru mo­ment po­run­ca bi­bli­că, es­te un fapt că na­tu­ra a pus mul­te pa­vă­ze pen­tru a se asi­gu­ra că orga­nis­me­le mo­di­fi­ca­te ge­ne­tic nu pot exis­ta vre­o­da­tă. Cel mai apro­piat lu­cru de așa ce­va sunt mă­ga­rii și caii, din ca­re re­zul­tă un ca­târ, ca­re es­te ste­ril. E ca și cum Dum­ne­zeu ne-ar spu­ne: „Poți fa­ce asta, dar atât”. Orga­nis­me­le mo­di­fi­ca­te ge­ne­tic nu sunt hi­bri­zi și nici nu sunt per­mu­tări ale boa­be­lor de ma­ză­re ale lui Men­del. Boa­be­le de ma­ză­re erau ti­puri de ma­ză­re re­zul­ta­te din boa­be de ma­ză­re. În ce­ea ce pri­vește re­gle­men­tă­ri­le, da­că scoți în afa­ra le­gii orga­nis­me­le mo­di­fi­ca­te ge­ne­tic, vei fi ime­diat eti­che­tat ca an­tiști­i­nți­fi­cic și an­ti-pro­gres. Ci­ne do­rește așa ce­va? Așa că răs­pun­sul îl re­pre­zin­tă drep­tu­ri­le de pro­pri­e­ta­te și apli­ca­rea le­gii în acest do­me­niu. Da­că vi­e­ta­tea pa­ten­ta­tă (deți­nu­tă) de ti­ne in­tră pe pro­pri­e­ta­tea mea și dă naște­re unor fi­i­nțe pe ca­re nu le do­resc, ești cul­pa­bil pen­tru încăl­ca­rea pro­pri­e­tății. În fe­lul aces­ta re­zol­văm tot fe­lul de încăl­cări ale pro­pri­e­tății, in­clu­siv si­tuația în ca­re pum­nul tău atin­ge na­sul meu. Ace­as­tă abor­da­re se ba­ze­a­ză nu doar pe se­co­le de ju­ris­pru­de­nță, dar împi­e­di­că apa­riția ex­pe­ri­men­te­lor. Expe­ri­men­tul tău pur și sim­plu nu-mi poa­te po­lua viața – i.e. pum­nul tău ex­pe­ri­men­tal nu-mi poa­te lo­vi na­sul. Es­te ce­va re­zo­na­bil și ri­di­că gri­ja față de pă­mânt pe un plan mo­ral mai înalt. Re­gle­men­tă­ri­le re­pre­zin­tă so­luția ul­ti­mă în toa­te ca­zu­ri­le.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.