Dezinformarea sponsorizata de stat in democratiile occidentale este elefantul din camera C
ând se discută despre dezinformare, accentul se concentrează invariabil pe surse externe, precum Rusia și China.
Cu toate acestea, văzând acest comportament ca o provocare exclusiv străină, ignorăm elefantul din cameră și permitem conducătorilor noștri, aleși democratic, să scape prin alimentarea răspândirii „știrilor false”. Dezinformarea contemporană este distinctă de propagandă.Nu se bazează nici pe ideologii,nici pe fapte.În multe privințe, se bazează pe o viziune asupra lumii mult mai pesimistă și cinică unde, după cum scrie Peter Pomerantsev despre dezinformarea regimului Putin, „Nimic nu este adevărat și totul este posibil.”
Când se discută despre dezinformare, accentul se concentrează invariabil pe surse externe, precum Rusia și China. Cu toate acestea, văzând acest comportament ca o provocare exclusiv străină, ignorăm elefantul din cameră și permitem conducătorilor noștri, aleși democratic, să scape prin alimentarea răspândirii „știrilor false”. Dezinformarea contemporană este distinctă de propagandă. Nu se bazează nici pe ideologii, nici pe fapte. În multe privințe, se bazează pe o viziune asupra lumii mult mai pesimistă și cinică unde, după cum scrie Peter Pomerantsev despre dezinformarea regimului Putin, „Nimic nu este adevărat și totul este posibil.”
Scopul dezinformării nu este de a convinge publicul cu un singur mesaj. Mai degrabă, dezinformarea este destinată să confunde oamenii cu mai multe mesaje. Drept urmare, nu are nevoie deloc de ideologie și nici nu se bazează pe fapte. Poate fi aproape orice, motiv pentru care este mult mai periculoasă decât propaganda. Fără obligația de a cunoaște faptele sau ideile, pur și simplu putem disimina orice fel de informații pentru a confunda publicul. Și este din ce în ce mai mult exploatat pentru câștig politic.Trăim într-o eră în care campaniile politice sunt mai puțin concentrate pe câștigarea inimilor și a minților; mai degrabă, acum campaniile tind să capteze tracțiune prin semănarea divizării și generarea tribalismului. Dezinformarea creează haos.Publicul devine confuz de ceea ce este adevărat, iar realitatea devine brusc întunecată. Fără informații clare și fiabile, oamenii revin la tribalismul visceral bazat pe narațiunea care le place cel mai mult. Clivajele se adâncesc. Misiunea campaniei de dezinformare este îndeplinită. ■