și refuzul

Reală Superioară de Honvezi din Sopron (Ödenburg, în nord-vestul Ungariei, lîngă granița cu Austria). La sfîrșitului primului an școlar, a obținut calificativul „eminent”. Scria la început în limba maghiară, deși fratele său a fost ucis ca dezertor din armata imperială. Primul război mondial i-a întrerupt studiile de drept. L-au trimis pe front în Galiţia, Rusia și Italia, fiind rănit de mai multe ori în luptă. Încă din primul an de front, fu avansat sublocotentent, fiind decorat de împărat. După Marea Unire de la 1918, avea să scrie cele mai frumoase romane în limba română. În mijlocul celui de-al doilea război mondial, a colindat Germania și Austria pentru a promova valorile culturii române. A susținut mereu că “nu vrem nici un fel de politică, ci numai literatură”. Deși a suferit, l-au ținut în sărăcie, a fost întemnițat, i-au ucis fratele, niciodată nu s-a înscris în vreo mișcare ideologică contra, ci doar pentru cauza românilor. Regele Mihai l-a decorat înainte cu doi ani de moarte. Dacă azi copiii, la școală, nu mai învață despre cine a fost V.I. Lenin sau Che Guevara, “Ion”, “Pădurea spânzuraților” fac parte din literatura recomandată de profesori. Probabili că zeci, poate sute de generații vor ști cine a fost Liviu Rebreanu. A trăit o viață din literatură. Vlad Voiculescu a ales calea ideologiei. Să-i urmărim parcursul, rețeaua și interesele! Nu toată lumea a avut o mătușă. Reușitele sale sunt de la excepționalism în sus. Să vedem de ce parte a istoriei va fi destinul său. By default, cum îi place generației Z să spună, sau mandatory, ca a luptătorului american cu Che Guevara în piept? P.S. Am scris intenționat în limba noului fabricant de idoli. Poate vor înțelege și tinerii de ce plătesc Netflix-ul și primesc presa românească pe degeaba.