Mutarea la azil, o schim­ba­re di­fi­ci­lă

Pen­tru unii din­tre noi vi­ne o vre­me când pă­rin­ţii sau bu­ni­cii de­vin atât de ne­pu­tin­ci­oși, încât se pu­ne pro­ble­ma in­ter­nă­rii lor într-un că­min de bă­trâni. O de­ci­zie de­loc ușoa­ră, nici pen­tru cei ne­voi­ţi s-o ia, nici pen­tru cel ce se con­frun­tă cu o ase­me­nea

Sanatatea de Azi - - SUMAR -

68

Vârsta a treia ar trebui să fie una a trai­u­lui în li­niște, a tim­pu­lui de­di­cat ac­ti­vi­tă­ţi­lor pen­tru ca­re n-ai avut timp înain­te, a bu­cu­ri­ei de a fi încon­ju­rat de co­pii, de cei apro­pia­ţi. Din pă­ca­te, nu se întâmplă întot­de­au­na așa. In­ca­pa­ci­ta­tea de a-ţi pur­ta sin­gur de gri­jă în via­ţa de zi cu zi te fa­ce de­pen­dent de alţii, iar când aceștia nu-ţi pot fi în per­ma­nen­ţă ală­turi și nu pot lo­cui împreu­nă cu ti­ne, alter­na­ti­va unui că­min de bă­trâni poa­te fi o so­lu­ţie.

MAI BI­NE LA AZIL DE­CÂT ACA­SĂ?

Ia­tă o între­ba­re la ca­re răs­pun­sul afir­ma­tiv pa­re ne­ve­ro­si­mil. Și, to­tuși, în une­le si­tua­ţii azi­lul es­te de pre­fe­rat. Ia­tă câte­va pro­ble­me ca­re in­di­că fap­tul că alt­fel nu se poa­te:

▶ nu-și poa­te asi­gu­ra sin­gur ne­ce­sa­rul mi­nim de igi­e­nă (nu se poa­te spă­la, nu poa­te mer­ge la toa­le­tă);

▶ nu se poa­te ocu­pa de îngri­ji­rea lo­cu­in­ţei;

▶ nu-și poa­te lua sin­gur me­di­ca­men­te­le, ui­tă, greșește do­za­jul sau ig­no­ră da­ta ex­pi­ră­rii aces­to­ra;

▶ trăi­ește izo­lat, nu are prieteni sau ru­de cu ca­re să in­te­rac­ţi­o­ne­ze;

▶ se întâmplă frec­vent să ca­dă, pu­tându-și pro­vo­ca răni se­ri­oa­se sau con­tu­zii;

▶ nu-și poa­te pre­gă­ti sin­gur ma­sa sau, mai mult chiar, nu mă­nâncă, deși sus­ţi­ne că o fa­ce;

▶ îi es­te te­a­mă să ră­mână sin­gur în ca­să, mai ales pe du­ra­ta nop­ţii.

O PROPUNERE DELICATĂ

Ple­ca­tul de aca­să poa­te fi ușor ac­cep­tat da­că știi că, mai de­vre­me sau mai târziu, te vei întoar­ce. Când însă e lim­pe­de că pleci pen­tru tot­de­au­na, mo­men­tul poa­te fi ex­trem de du­re­ros, im­pac­tul asu­pra psi­hi­cu­lui fi­ind foar­te pu­ter­nic, mo­tiv pen­tru ca­re mutarea nu tre­bu­ie să se pe­tre­a­că brusc.

Da­că s-a ajuns la con­clu­zia că unui pă­rin­te pe ca­re îl ai în gri­jă i-ar fi mai bi­ne întrun că­min de bă­trâni pen­tru că nu mai fa­ce fa­ţă ac­ti­vi­tă­ţi­lor cas­ni­ce sau pen­tru că tim­pul pe­tre­cut împreu­nă nu es­te su­fi­ci­ent pen­tru a te asi­gu­ra că es­te în si­gu­ran­ţă, mo­men­tul și mo­dul în ca­re îi su­ge­re­zi o ase­me­nea alter­na­ti­vă tre­bu­ie ale­se cu gri­jă. Indi­cat es­te ca su­bi­ec­tul să fie abor­dat într-un context în ca­re es­te evi­dent că îi es­te greu sau chiar im­po­si­bil să se des­cur­ce cu anu­mi­te ac­ti­vi­tă­ţi din gos­po­dă­rie sau în ceea ce pri­vește pro­pria per­soa­nă, dându-i timp să se gânde­as­că la alter­na­ti­va mu­tă­rii într-un azil. Du­pă mu­ta­re, pen­tru ca aco­mo­da­rea să-i fie mai ușoa­ră, ar fi bi­ne ca mul­te lu­cruri din no­ua lo­cu­in­ţă să-i amin­te­as­că de cea din ca­re a ple­cat: obi­ec­te cu va­loa­re sen­ti­men­ta­lă, de­co­ra­ţi­uni ca­re îi fac plăcere...

DATORIA DE A NU UITA

Chiar da­că sunt din ce în ce mai ne­pu­tin­ci­oși, mai ui­tuci, mai cârco­tași, poa­te, știm că e de datoria noas­tră mo­ra­lă să-i res­pec­tăm pe cei mai în vârstă, să le fim ală­turi și să-i aju­tăm. Mai ales când sunt ne­voi­ţi să-și pe­tre­a­că ul­ti­mii ani ai vi­e­ţii într-un azil, vi­zi­te­le ce­lor apro­pia­ţi sunt ex­trem de im­por­tan­te pen­tru ei. Bi­ne­fă­că­toa­re sunt mai de­gra­bă vi­zi­te­le de­se și mai scur­te, de­cât ce­le de du­ra­tă, dar ra­re.

Un hob­by, o ac­ti­vi­ta-te cap­ti­van­tă ca­re să-l ţi­nă ocu­pat (croșe­tat, pri­vit la tv), îi poa­te fi de un re­al fo­los ce­lui ne­voit să-și du­că trai­ul într-un azil. Pro­voa­că-l să-și gă­se­as­că o înde­let­ni­ci­re ca­re să-i fa­că plăcere.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.