O po­ves­te prin­tre pi­că­turi

Des­fășu­ra­tă în we­e­ken­dul 30 iu­nie - 1 iu­lie pe do­me­ni­ul Cas­te­lu­lui Pe­leș, cea de-a op­ta ediție a Con­cur­su­lui de Ele­ga­nță Si­naia a mar­cat niște pre­mi­e­re: a fost pen­tru pri­ma da­tă când eveni­men­tul s-a des­fășu­rat pe vre­me ploi­oa­să și pri­ma mea par­ti­ci­pa­re cu

Auto Motor Sport - - REPORTAJ - Text: Alin-Ale­xan­dru Io­nes­cu Fo­to: Dra­goș Sa­vu/Re­tro­mo­bil

Ploaia su­na ca un re­ci­tal de to­be pe pla­fo­nul bă­trânei Da­cii. O suc­ce­si­u­ne ra­pi­dă de bă­tăi ac­cen­tua­te din când în când de apa ca­re se scur­gea de pe frun­ze­le co­pa­cu­lui sub ca­re par­ca­sem. Ta­bla su­bți­re pă­rea că se de­for­me­a­ză sub greu­ta­tea pi­că­tu­ri­lor, ge­ne­rând un vu­i­et ca­re se pro­pa­ga ca prin­tr-o ca­me­ră de re­zo­na­nță. Un vu­i­et pro­fund, ne­fil­trat. Atât de fru­mos, atât de li­niști­tor! Și to­tuși, atât de ne­po­tri­vit. Pen­tru că sunt la Con­cur­sul de Ele­ga­nță Si­naia și, în loc să stau lângă mași­nă și să le po­ves­tesc vi­zi­ta­to­ri­lor des­pre pa­si­u­nea mea, mă adă­pos­tesc de plânse­tul ce­ru­lui, ca­re fix astă­zi s-a gă­sit să-și ver­se ama­rul pes­te noi.

Un gând de­venit do­ri­nță

„Ai gri­jă ce gândești, că gându­ri­le ta­le de­vin cu­vin­te. Ai gri­jă la cu­vin­te, că ele de­vin fap­te.“Am tot au­zit vor­be­le astea, dar ni­ci­o­da­tă nu le-am luat în se­ri­os. Însă n-am să neg: mă gânde­am. Și îmi do­re­am. Încă de când am ajuns la Con­cur­sul de Ele­ga­nță Si­naia pen­tru pri­ma da­tă, m-am gândit cum ar fi să par­ti­cip și eu când­va. Se întâmpla în 2014, iar prin­tre mași­ni­le din con­curs se nu­mă­rau nu­me gre­le, pre­cum un Chrys­ler Tho­mas Spe­cial, un Rol­ls-Roy­ce Sil­ver Dawn sau cea ca­re avea să câști­ge pre­mi­ul „Best of Show“, o Lan­cia Astu­ra. Mașini ra­re, in­cre­di­bi­le la un Con­curs de Ele­ga­nță din Ro­mânia. Și m-am gândit ti­mid: „Cum ar fi să par­ti­cip și eu când­va cu o mași­nă. Mă­car cu o Da­cie...“Nu-mi mai amin­tesc da­că am ros­tit acest gând cu vo­ce ta­re, dar el m-a ur­mă­rit.

Du­pă alte trei ediții în ca­re am fost la Si­naia în ca­li­ta­te de spec­ta­tor, a venit și ediția din 2018, când eu, Mași­nis­tul, m-am înscris în con­curs cu no­ua mea dra­gos­te, Săf­ti­ca, o Da­cia 1100 din 1971. Așa­dar... gri­jă la gânduri. Fi­in­dcă, pes­te timp, ele se pot tran­sfor­ma în fap­te.

O prog­no­ză me­teo sum­bră

În ul­ti­mul we­e­kend din iu­nie, când an de an se des­fășoa­ră, con­form tra­diți­ei, Con­cur­sul de Ele­ga­nță Si­naia, nori grei aco­pe­ri­se­ră între­a­ga ța­ră. Ploi­le înce­pu­se­ră încă de la înce­pu­tul săp­tă­mânii, iar pre­vi­zi­u­ni­le me­te­o­ro­lo­gi­lor spu­neau că Si­naia va fi plo­ua­tă tot we­e­ken­dul. Însă en­tu­zias­mul par­ti­ci­pa­nți­lor nu se udă cu una cu do­uă, așa că zeci de au­to­mo­bi­le re­tro s-au strâns încă de vi­neri pe do­me­ni­ul

Cas­te­lu­lui Pe­leș, spre se­a­ră fi­ind pro­gra­ma­tă de­ja și o pri­mă tre­ce­re a ju­ri­u­lui. Eu și Săf­ti­ca am ajuns prin­tre pri­mii la Si­naia și ne-am ales cel mai bun loc din co­lțul re­zer­vat ca­te­go­ri­ei Fa­bri­cat în Ro­mânia. Urmă­to­rul venit a fost un su­perb Oltcit Spe­cial din 1986, res­tau­rat im­pe­ca­bil, de par­că ieri ar fi ieșit pe poar­ta fa­bri­cii din Crai­o­va. Pro­fi­tând de o pau­ză a ploii și de ce­le câte­va ra­ze de soa­re ca­re stră­pun­ge­au pli­ne de spe­ra­nță pă­tu­ra de nori, am șters-o pe Săf­ti­ca de apă, apoi m-am dus până în ho­tel pen­tru a lă­sa ba­ga­je­le. Nici nu ajung bi­ne că pri­mesc un te­le­fon de la unul din­tre ar­bi­tri și aflu că ju­ri­ul se îndre­ap­tă că­tre mași­ni­le ro­mânești. Așa ave­am să aflu cât de ra­pid poa­te fi un Mini Co­un­try­man pe ur­ca­rea spre Pe­leș... Am aler­gat pe alei­le do­me­ni­u­lui și am ajuns cu res­pi­rația între­tăia­tă la mași­nă, doar pen­tru a ve­dea cum ju­ri­ul se ui­ta sub ca­po­ta Da­ci­ei 1300 roșu 28 înscri­să în con­curs de Mi­hai Zgar­dan. Nești­ind că Săf­ti­ca a fost ana­li­za­tă în lip­sa mea, am tot încer­cat să-i atrag pe ju­rați și la Da­cia mea. În za­dar însă. Pen­tru că, du­pă ce au cer­ce­tat cu ate­nție și ce­a­lal­tă Da­cie 1300 din 1970 din con­curs, s-au îndrep­tat că­tre zo­na un­de erau par­ca­te au­to­mo­bi­le­le an­te­be­li­ce. N-am pu­tut să ci­tesc ni­cio re­a­cție, ni­cio in­te­nție, ni­mic. Așa că mi-am pus toa­tă spe­ra­nțe­le în im­pre­sia pe ca­re ave­am s-o fac a do­ua zi, în tim­pul con­cur­su­lui.

Însă ma­re avea să fie de­za­mă­gi­rea sâmbă­tă di­mi­neață, când m-am

tre­zit în ro­po­tul unei ploi to­re­nția­le. Dar un me­saj pri­mit de la preșe­din­te­le clu­bu­lui Re­tro­mo­bil ne-a anu­nțat că tre­bu­ie să fim la mașini înce­pând cu ora 10.00. Deci, eveni­men­tul avea să se des­fășoa­re chiar și pe ploaie. M-am echi­pat co­res­pun­ză­tor, cu um­bre­lă și trenci, și am por­nit prin ploaie. Comparativ cu alte ediții ale con­cur­su­lui, at­mos­fe­ra de la Pe­leș era de­zo­lan­tă. Pu­bli­cul nu­me­ros ca­re, în alți ani, încer­cu­ia mași­ni­le de pe alei­le cas­te­lu­lui era doar o amin­ti­re, iar sin­gu­rul loc însu­flețit era în ju­rul lui Alex Șe­re­met, unul din­tre pre­zen­ta­to­rii eveni­men­tu­lui, ca­re strânse­se câți­va cu­ri­oși și le po­ves­tea cu mult pa­tos des­pre For­dul Thun­der­bird din 1964. Am pro­fi­tat de fap­tul că ju­ri­ul încă nu se por­ni­se pe la mașini și am fă­cut un tur al tu­tu­ror mași­ni­lor înscri­se în con­curs.

Per­le­le de sub ape

Pe alei­le abrup­te ale cas­te­lu­lui, apa veni­tă de pe ver­sa­nți cur­gea și­roaie. În dru­mul că­tre Pe­lișor, am dat pes­te mo­de­le­le din ca­te­go­ria Pos­tbe­lic Ca­bri­o­let. Aco­lo se odih­neau înși­ru­i­te un Ja­guar E-Ty­pe Ca­brio din se­ria a II-a, un alt Ja­guar XK120 Alloy Road­ster, o Ghia 540 SS, un Mer­ce­des-Benz SL 560 și un Ford Mus­tang Con­ver­ti­ble. Pi­că­tu­ri­le de apă se îmbi­bau în pla­foa­ne­le din ma­te­rial tex­til sau mângâiau for­me­le ro­man­ti­ce ale uno­ra din­tre ce­le mai fru­moa­se au­to­mo­bi­le ca­re au exis­tat vre­o­da­tă.

Vă­zând că ploaia nu mai con­te­nea, mem­brii ju­ri­u­lui s-au as­cuns sub um­bre­le, și-au pre­gă­tit fișe­le de eva­lua­re și au por­nit în me­ti­cu­lo­sul pro­ces de ana­li­za­re și ju­ri­za­re a au­to­mo­bi­le­lor. Tre­ce­rea pe la mași­ni­le ro­mânești a fost însă mai scur­tă de­cât mă aștep­tam, așa că înce­pu­sem să cred că Da­cia mea nu pre­zin­tă in­te­res. Însă sub pre­si­u­nea tim­pu­lui și a sem­ne­lor că vre­mea avea să se îndrep­te, ju­ri­ul s-a gră­bit să ajun­gă la pre­zi­diu, în fața cas­te­lu­lui, un­de avea să înce­a­pă de­fi­la­rea au­to­mo­bi­le­lor de con­curs pe co­vo­rul roșu și pre­zen­ta­rea aces­to­ra în fața pu­bli­cu­lui. Pe mă­su­ră ce se apro­pia rândul meu, mă si­mțe­am din ce în ce mai cu­prins de emoție. Deși ploaia nu se opri­se de tot, încer­cam să șterg mași­na de pi­că­tu­ri­le de apă și să eli­min ori­ce ur­me lă­sa­te de su­te­le de tre­că­tori ca­re o ad­mi­ra­se­ră în pri­ma par­te a zi­lei. Mași­ni­le din ca­te­go­ria Fa­bri­cat în Ro­mânia erau pro­gra­ma­te să in­tre pe co­vo­rul roșu ime­diat du­pă ce­le din cla­sa Pos­tbe­lic Co­u­pé, așa că aștep­tam în ca­pă­tul aleii să văd BMW-ul 2002 din 1971 ieșind de pe te­ra­sa cas­te­lu­lui. Iar aces­ta se lă­sa aștep­tat. Ce nu știam eu era că Alex, pre­zen­ta­to­rul con­cur­su­lui, pre­gă­ti­se un mo­ment spe­cial pen­tru acest BMW și Da­cia mea 1100, pun­tea de le­gă­tu­ră între ele fi­ind anul lan­să­rii: 1968. În ce­le din ur­mă, aflu de la or­ga­ni­za­tori că sunt aștep­tat și ajung în fața pu­bli­cu­lui neaștep­tat de nu­me­ros, în con­diți­i­le în ca­re ploaia scă­zu­se ca in­ten­si­ta­te, dar nu se opri­se de tot. Sunt in­vi­tat să spun câte­va cu­vin­te la mi­cro­fon, dar tot ce-mi vi­ne

în gând mi se pa­re pue­ril și pe­ni­bil, așa că mă gră­besc să re­vin la vo­lan și plec în tra­diți­o­na­la tu­ră prin cur­tea in­te­ri­oa­ră, un­de Săf­ti­ca avea să fie imor­ta­li­za­tă în splen­di­dul de­cor. Îmi dau la­cri­mi­le de bu­cu­rie și-mi spun că nici nu-mi mai tre­bu­ie vreun pre­miu, sunt bu­cu­ros că am ajuns și până aici.

Din­co­lo de gânduri și aștep­tări

Do­uă ore mai târziu, por­nesc ală­turi de ce­le 28 de au­to­mo­bi­le înscri­se în con­curs la tra­diți­o­na­la pa­ra­dă prin cen­trul orașu­lui Si­naia, ur­mați de alte câte­va zeci de mașini cla­si­ce veni­te la ex­po­ziția din afa­ra con­cur­su­lui. Tre­cem prin­tre aplau­ze­le și ura­le­le a mii de oa­meni, prin­tre obi­ec­ti­ve de apa­ra­te fo­to și te­le­foa­ne mo­bi­le ca­re înre­gis­tre­a­ză mo­men­tul, du­pă ca­re ur­căm pe dru­mul că­tre Ca­si­no, un­de avea să se des­fășoa­re fes­ti­vi­ta­tea de pre­mi­e­re. Rând pe rând, au­to­mo­bi­le­le sunt din nou in­vi­ta­te pe co­vo­rul roșu, iar pro­pri­e­ta­rii lor, pe po­di­u­mul un­de es­te pre­mia­tă ele­ga­nța. Încep să cir­cu­le vești­le: Fiat 520 pe lo­cul 1 la An­te­be­li­ce Se­dan, Mer­ce­des-Benz 540K Ca­bri­o­let A Sin­del­fin­gen se im­pu­ne la An­te­be­li­ce Ca­bri­o­let și pri­mește și „Best of Show“. Iar noi, cei cu mași­ni­le ro­mânești, ră­mânem ul­ti­mii, sin­guri în par­ca­re, de par­că to­tul s-a ter­mi­nat și am fost ui­tați aici. Nici nu mi-a tre­cut bi­ne gândul prin min­te și văd un ar­bi­tru ca­re ne fa­ce semn să venim. Oltci­tul pri­mul, eu al doi­lea, ur­mat de Da­cia 1300 roșu 28, ne re­gru­păm la in­tra­rea în ca­zi­no, un­de ni se zi­ce să ne păs­trăm lo­cu­ri­le, dar să lă­săm ce­a­lal­tă Da­cie în față. Bă­nu­i­esc că ace­as­ta es­te or­di­nea in­ver­să a cla­sa­men­tu­lui și ini­ma mi-o ia la goa­nă. Sunt che­mat pe co­vo­rul roșu și aud în bo­xe vo­cea lui Bog­dan Co­co­noiu: „Lo­cul 2 la ca­te­go­ria Fa­bri­cat în Ro­mânia – Da­cia 1100“. Așa­dar, vi­să­to­ru­le, ai gri­jă ce gândești!

La Con­cur­sul de Ele­ga­nță Si­naia au fost înscri­se atât au­to­mo­bi­le ori­gi­na­le, într-o sta­re ex­ce­len­tă de con­ser­va­re, cât și mo­de­le res­tau­ra­te in­te­gral. Ce­le pa­tru mo­de­le înscri­se în Con­cur­sul de Ele­ga­nță Si­naia la ca­te­go­ria Ante­be­lic Se­dan

Fo­lo­sit ca ve­hi­cul mi­li­tar în anii ’40, acest Re­nault avea un lo­caș se­cret pen­tru ar­me.

Mo­to­rul cu pa­tru ci­lin­dri nu are pom­pă de ulei și nici chi­u­la­să, su­pa­pe­le fi­ind ex­ter­ne.

Co­lțul mo­de­le­lor ame­ri­ca­ne la CES 2018: Ca­dil­lac Eldo­ra­do și Ford Thun­der­bird.

Do­uă mo­de­le lan­sa­te în ace­lași an, 1968, însă cu des­ti­ne di­fe­ri­te. BMW 2002 s-a bu­cu­rat de ca­pi­ta­lism și viață bu­nă, în timp ce Da­cia 1100 a fost un cal de po­va­ră într-o re­pu­bli­că so­cia­lis­tă.

La cea de-a op­ta ediție a Con­cur­su­lui de Ele­ga­nță Si­naia au par­ti­ci­pat 28 de au­to­mo­bi­le din pa­tru țări.

Mo­men­tul de glo­rie al unui Mași­nist: lo­cul 2 la Con­cur­sul de Ele­ga­nță Si­naia 2018, ca­te­go­ria Fa­bri­cat în Ro­mânia.

La ca­te­go­ria Ante­be­lic Se­dan s-a im­pus un Fiat 520 din 1928.

Cel mai ve­chi au­to­mo­bil din con­curs: un Re­nault Ty­pe II Tor­pe­do din 1921, de­se­nat de ar­tis­tul Adrian Mi­tu.

Unul din­tre puți­nii su­pra­vi­ețu­i­tori ai se­ri­ei cu mo­tor bo­xer în doi ci­lin­dri, Oltci­tul Spe­cial s-a cla­sat pe lo­cul 3 în cla­să.

Ma­re­le câști­gă­tor al CES 2018: Mer­ce­des-Benz 540K Ca­bri­o­let A Sin­del­fin­gen. Au­to­mo­bi­lul a par­ti­ci­pat și la Con­cor­so d’Ele­gan­za Vil­la d’Es­te din acest an.

Câști­gă­toa­rea ca­te­go­ri­ei Pos­tbe­lic Ca­bri­o­let: Ghia 450 SS, o mași­nă con­stru­i­tă într-o se­rie de nu­mai 52 de exem­pla­re

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.