Pro­fil de co­pi­lot

Se­bas­tian & Ser­giu Itu, cam­pi­oni nați­o­na­li ab­so­luți

Auto Motor Sport - - EDITORIAL - Text: Andrei Mi­trașcă Fo­to: ral­ly­zoom/Mi­ha­e­la & So­rin Pop

„Ce es­te în su­fle­tul Si­mo­nei când sun­tem amândoi pe pro­be doar ea poa­te să știe, dar sunt si­gur că nu exis­tă mul­te spai­me mai mari pen­tru o ma­mă“, sunt cu­vin­te­le ca­re, pen­tru mi­ne, au avut cel mai pu­ter­nic ră­su­net din tot ce mi-a spus vre­o­da­tă Se­bi Itu. El es­te omul ca­re, înain­te de pri­mul meu ra­liu, în câte­va mi­nu­te mi-a ex­pli­cat atât de clar ce am de fă­cut, încât și acum con­cu­rez aproa­pe ex­clu­siv pe ba­za ce­lor învăța­te atunci. Eram la Ba­cău, în 2011 și nu-mi închi­pu­iam atunci că voi ajun­ge atât de de­par­te. De­par­te­le meu es­te însă din cu to­tul alt film de­cât al ce­lor doi oa­meni mi­nu­nați din ima­gi­ne. Ră­mâneți cu mi­ne în ur­mă­toa­re­le pa­tru pa­gini, ca să vă con­vin­geți sin­guri…

La mai puțin de o oră du­pă ce a de­venit cam­pi­on nați­o­nal ab­so­lut de ra­li­uri, Ser­giu Itu îmi spu­ne: „Nu am nici cea mai va­gă idee ce se va întâmpla anul vi­i­tor!“Sun­tem la Iași, exact du­pă fes­ti­vi­ta­tea de pre­mi­e­re a eta­pei Cot­nari Iași Ral­ly 2018. Ală­turi de pă­ri­nții lui, Ser­giu nu pa­re spor­ti­vul ca­re își sa­vu­re­a­ză o per­for­ma­nță imen­să sau cel ca­re ara­tă o sa­tis­fa­cție pe mă­su­ra re­zul­ta­tu­lui. Es­te, mai de­gra­bă, omul ca­re mai are mul­te de fă­cut și ni­ci­de­cum ge­nul ca­re să fie mu­lțu­mit cu ce are, atât timp cât exis­tă re­zul­ta­te mai bu­ne spre ca­re poa­te tin­de. De fapt, re­zul­ta­te­le ar pu­tea fi pe lo­cul al doi­lea, pen­tru că pe pri­mul loc sunt mun­ca, pro­fe­si­o­na­lis­mul, pro­gre­sul. Atâta vre­me cât el își fa­ce

tre­a­ba cel mai bi­ne po­si­bil, re­zul­ta­te­le pot fi chiar și de­zas­tru­oa­se de­oa­re­ce, în ra­li­uri, de­pin­zi de atât de mul­te, încât ni­ci­o­da­tă nu poți pa­ria pe vic­to­ria ta. Nici chiar atunci când faci to­tul la su­per­la­tiv, ai cea mai bu­nă mași­nă, cel mai ma­re bu­get și cel mai bun pi­lot ală­turi de ti­ne. O pia­tră, un fur­tun, un con­tact sau o că­pri­oa­ră îți poa­te lua o vic­to­rie pen­tru ca­re ai mun­cit o viață între­a­gă. Dar să sta­bi­lim încă de pe acum, Ser­giu es­te co­pi­lot. Co­pi­lot de pro­fe­sie. Așa cum es­te și ta­tăl lui, Se­bi Itu, un nu­me pe ca­re, da­că nu îl știi, înse­am­nă că nu ai nici cel mai mic in­te­res pen­tru mo­tor­spor­tul din ța­ra noas­tră.

Și atunci cum se fa­ce că Ser­giu spu­ne că nu știe ce se va întâmpla

anul vi­i­tor? Zi­ce asta pen­tru că a vă­zut cât de re­pe­de se pot schim­ba ho­tă­râri, bu­ge­te, cum o par­ti­ci­pa­re in­ter­nați­o­na­lă se poa­te anu­la sau ivi cu câte­va ore înain­te să iei avi­o­nul. Ma­rii cam­pi­oni ni­ci­o­da­tă nu îți vor spu­ne ce­va si­gur le­gat de vi­i­to­rul lor. Poa­te, doar ce își do­resc, dar ni­ci­o­da­tă ce se va întâmpla, un­de vor con­cu­ra, pe ci­ne vor avea în echi­pă. Iar Ser­giu și Se­bi sunt cam­pi­oni nați­o­na­li ab­so­luți. Nu sunt sin­gu­rii ta­tă și fiu ca­re au reușit ace­as­tă per­for­ma­nță. Marc Ban­ca și Da­cian Ban­ca au fă­cut asta înain­tea lor, însă Da­cian nu mai con­cu­re­a­ză de ce­va vre­me, deși es­te im­pli­cat în mo­tor­sport. Da, pro­ba­bil că Ser­giu va con­cu­ra tot ală­turi de Si­mo­ne Tem­pes­tini, cel ca­re a adus ță­rii cel mai ma­re re­zul­tat in­ter­nați­o­nal în mo­tor­sport și ca­re es­te pen­tru a treia oa­ră cel mai bun din ța­ră. Dar până vor fi la star­tul pri­mei eta­pe din 2019, ori­ce se poa­te schim­ba. Mai puțin fap­tul că Ser­giu a ales să me­ar­gă pe ur­me­le ta­tă­lui său, Se­bas­tian Itu, ca­re nu e un co­pi­lot oa­re­ca­re. Es­te CO­PI­LO­TUL. Un mun­te de ex­pe­ri­e­nță, de pa­si­u­ne și dă­ru­i­re, așa cum tre­bu­ie să fie ci­ne­va la ca­re te uiți cu ad­mi­rație, de la ca­re înveți con­stant și pe ca­re me­ri­tă să îl ai ca mo­del.

A dat min­gea pe cai­et

Se­bi Itu și-a fă­cut de­bu­tul în 1995, ală­turi de Ho­rațiu Sa­vu, pe când avea 25 de ani. Se lă­sa­se de han­dbal de un an și, inițial, a vrut să de­vi­nă pi­lot, dar, cum li­ce­nțe­le de na­vi­ga­tor erau mult mai ușor de luat atunci, a de­cis să înce­a­pă ast­fel. În 1996, a de­venit cam­pi­on la de­bu­ta­nți, ală­turi

de Du­cu Moșu, iar din 1997, a mers ală­turi de Bog­dan Ma­rișca, pi­lo­tul cu ca­re ur­ma să fa­că is­to­rie.

I-a plă­cut de la înce­put ro­lul de co­pi­lot. Ți­ne min­te și acum pri­mul lor ra­liu, la Pi­tești, un con­curs cu o zi de as­falt și una de ma­ca­dam. În pri­ma zi, a pi­er­dut dic­ta­rea pe una din­tre pro­be­le lun­gi. Erau cu o Da­cia Li­ber­ta cu un mo­tor de 1.6 cu 105 cai și cu­tie cra­bo­ta­tă.

Au con­ti­nuat împreu­nă până în 2013. Au cu­ce­rit un ti­tlu de cam­pi­on la ge­ne­ral în 2005, trei ti­tluri de vi­ce­cam­pi­oni în 2004, 2008 și 2011 și mul­te alte­le pe ca­re nu avem loc să le enu­me­răm aici. Din 2000 până în 2013, au mers cu Lan­cer Evo de di­fe­ri­te ge­ne­rații. Doar 2 ani, au fost cu Su­ba­ru. În 2014, Se­bi a con­cu­rat ală­turi de Se­bas­tian Gi­oar­să, cu Su­zu­ki, și au și ie­sit cam­pi­oni la cu­pă. În 2015 și 2016, a mers cu Flo­rin Crișan, cu Su­ba­ru, iar în 2017, cu Că­tă­lin Gri­go­riu, cu Fi­es­ta R2. Anul aces­ta, a re­venit în dre­ap­ta lui Bog­dan Ma­rișca pen­tru câte­va ra­li­uri. Ori­câte se­zoa­ne va mai fa­ce Se­bi, ori­ce pi­lot va avea în stânga lui și la ori­câte ra­li­uri va mai con­cu­ra Bog­dan cu alt co­pi­lot, ei vor fi me­reu acel echi­paj per­fect.

Și acum, să ne ima­gi­năm un co­pil ca­re împli­nește un an în mo­men­tul în ca­re ta­tăl lui por­nește în lu­mea ra­li­u­ri­lor. Câtă îndârji­re, câtă pa­si­u­ne a res­pi­rat el în timp ce creștea în ca­sa în ca­re mo­tor­spor­tul plu­tea în aer?! Și to­tuși, mai întâi a fost îno­tul. Nu mai puțin de 13 ani, a fă­cut înot de per­for­ma­nță. Cinci ti­tluri de vi­ce­cam­pi­on nați­o­nal și unul de vi­ce­cam­pi­on eu­ro­pe­an la ju­ni­ori cu șta­fe­ta Ro­mâ-

ni­ei nu sunt de ici, de co­lo. Pro­be­le pre­fe­ra­te erau ce­le de li­ber-se­mi­fond, 200 m și 400 m. Cât de mult con­te­a­ză să faci un sport de per­for­ma­nță înain­te să de­vii adult cred că nu mai tre­bu­ie să spu­nem, iar cu un ta­tă ca Se­bi, șan­se­le să ra­te­zi dru­mul aces­ta sunt prac­tic nu­le.

Na­ve­ta eu­ro­pe­a­nă

Până la ur­mă, Ser­giu a ales să re­nu­nțe la înot, în lip­sa unui vi­i­tor pe ca­re acest sport pu­tea să i-l ofe­re. Ma­ma lui Ser­giu își amin­tește că au fost mul­te we­e­ken­duri în ca­re Se­bi era la ra­liu, iar Ser­giu, la con­curs de înot. Pri­mul lu­cru pe ca­re îl spu­nea Ser­giu când ieșea din ba­zin era: „Ce-o fi fă­cut ta­ta la ra­liu?“Ea re­pli­ca: „Să-ți

ia­să ra­li­u­ri­le din cap, că doar pes­te ca­da­vrul meu o să con­cu­re­zi!“Se­bi adau­gă: „Pro­gra­mul lui Ser­giu era in­fer­nal. La șa­se di­mi­neața era la ba­zin, la opt era la școa­lă, la do­uă era la ba­zin, la șa­se se­a­ra înce­pea te­me­le, iar în zi­ua ur­mă­toa­re, o lua de la ca­păt“. Nu l-a încu­ra­jat ni­ci­o­da­tă să de­bu­te­ze în ra­li­uri, chiar dim­po­tri­vă, dar știa oa­re­cum că nu va scă­pa de asta. Deși nu și-l do­rea, Se­bi a tot aștep­tat mo­men­tul în ca­re Ser­giu să-i spu­nă că își do­rește să par­ti­ci­pe la ra­li­uri. Și mo­men­tul a venit în 2012, oda­tă cu pro­pu­ne­rea lui Raul Ba­diu. Îl ți­neți min­te, acel Raul, Won­der Boy-ul.

Pri­ma da­tă a fost Win­ter Ral­ly-ul din 2011, când Ser­giu a con­cu­rat cu Mi­hai Lă­că­tuș, dar a fost o ex­pe­ri­e­nță pe ca­re a pus-o la ca­pi­to­lul „dis­tra­cție“. Încă nu avea 18 ani împli­niți și nu re­nu­nța­se la înot. În 2012, îno­tul era is­to­rie, iar pro­pu­ne­rea lui Raul însem­na că ce­ea ce spe­ra­se ma­ma lui să nu se întâmple avea să se întâmple.

Se­bi vor­bește cu ce­le mai cal­de și mai ad­mi­ra­ti­ve cu­vin­te des­pre soția lui, Si­mo­na. „A fost și es­te un stâlp al ca­ri­e­rei me­le. Prac­tic, noi nu am avut con­ce­dii va­ra. Da­că nu ești su­sți­nut de fa­mi­lie, nu poți să faci sport de per­for­ma­nță sau nu îmi pot eu ima­gi­na cum ai pu­tea.“

În 2012, mași­na lui Se­bi și Bog­dan a luat foc pe pri­mul ac de păr de pe Pârăul Re­ce, la Ra­li­ul Brașo­vu­lui. Era pri­mul ra­liu al lui Ser­giu ală­turi de Raul și pe ace­e­ași pro­bă, în ul­ti­mul ac de păr, au in­trat cu avânt în pa­ra­pet. Si­mo­na l-a su­nat pe Se­bi și l-a ru­gat ca, în cel mai scurt timp, să se asi­gu­re

că Ser­giu es­te te­a­făr. Au fost câte­va mi­nu­te foar­te lun­gi, dar, din fe­ri­ci­re, în zi­ua de azi mo­tor­spor­tul es­te mult mai si­gur de­cât în alte vre­muri. Și așa a înce­put aven­tu­ra lui Ser­giu în ra­li­uri. Cu un „big bang“.

Spai­me du­ble

Îmi aduc amin­te acel se­zon pen­tru că eram ală­turi Cos­ti Strat­nic și eram ad­ver­sari cu Raul și Ser­giu în ca­te­go­ria de­bu­ta­nți­lor. Ne-am lup­tat cinci ra­li­uri atunci și am înche­gat o pri­e­te­nie sin­ce­ră cu ei, chiar da­că ne cam bă­te­au când con­cu­ram cu mașini ega­le. La fi­na­lul anu­lui 2012, Ser­giu a ra­tat ul­ti­me­le do­uă eta­pe din CNR pen­tru că a ple­cat la fa­cul­ta­te, în Da­ne­mar­ca. To­tuși, spre sfârși­tul ace­lui an a înce­put să se dea ală­turi de Si­mo­ne, cu Su­ba­ru. Îi dic­ta în ita­lia­nă. El 19 ani, Si­mo­ne 18, Su­ba­ru Impre­za, o com­bi­nație cam pu­ter­ni­că pen­tru un echi­paj atât de tânăr și ne­ex­pe­ri­men­tat. Așa că nu a du­rat mult până când fi­e­ca­re a luat în pri­mi­re alt par­te­ner. Si­mo­ne a con­ti­nuat cu Do­rin Pul­pea, foar­te ex­pe­ri­men­tat, iar Ser­giu s-a dat cu Vlad Cos­ma, cu Da­cia Lo­gan.

În 2013, a fă­cut na­ve­ta Da­ne­mar­ca - Ro­mânia și Da­ne­mar­ca - eta­pe de cam­pi­o­nat eu­ro­pe­an. În 2014, s-a întors în ța­ră și a con­ti­nuat Fa­cul­ta­tea de Ser­vi­ce, Hos­pi­ta­li­ty and To­u­rism Ma­na­ge­ment, pro­fi­lul Event Ma­na­ge­ment, prin­tr-un pro­gram de stu­diu la dis­ta­nță pen­tru spor­ti­vi de per­for­ma­nță (cât de ta­re!)

În 2014, „s-a dat“cu Se­bi Bar­bu, cu Mit­su­bis­hi Lan­cer Evo X R4, cu dic­ta­rea în en­gle­ză. Așa au de­cis ei, că en­gle­za es­te mult mai po­tri­vi­tă ca lim­bă de dic­ta­re. Es­te mai sim­plă, cu­vin­te mai scur­te, ca­re des­criu mai bi­ne vi­ra­je­le. Au fă­cut un se­zon com­plet și au ter­mi­nat pe lo­cul 5 la ge­ne­ral. Au avut și do­uă par­ti­ci­pări în ERT, dar, cel mai im­por­tant, Ser­giu a ur­cat pe pri­me­le lui po­di­u­muri la ge­ne­ral. La Brașov și la Tul­cea.

A ur­mat 2015, an ca­re l-a dus în dre­ap­ta lui Flo­ri­nel Tin­ces­cu. Au înce­put cu Peu­ge­ot 208 R2 și au con­ti­nuat cu Su­ba­ru Impre­za N15. Cu Peu­ge­ot-ul, au fă­cut se­zo­nul de Ju­ni­or ERC, cinci eta­pe ex­trem de di­fi­ci­le, ca ex­pe­ri­e­nță fi­e­ca­re con­tând cât un cam­pi­o­nat nați­o­nal întreg. A fost un se­zon greu, cu doar trei ra­li­uri ter­mi­na­te din 13 la ca­re au luat star­tul. A fost o fur­tu­nă de pro­ble­me teh­ni­ce, o pe­ri­oa­dă pli­nă de frus­trări și ghi­ni­oa­ne. Au con­ti­nuat și în 2016 cu Su­ba­ru și ave­au o vi­te­ză din ce în ce mai ma­re. Au ter­mi­nat pe po­di­um la fi­na­lul se­zo­nu­lui, la cla­sa 3, în ur­ma lui Edwin Ke­le­ti și a lui Ho­rațiu Sa­vu (vă mai adu­ceți amin­te de el, cel cu ca­re de­bu­ta Se­bi, în ’95). Și în 2016, au avut pe­ri­peții, dar poa­te cea mai ma­re din­tre ele a fost la Ra­li­ul Del­tei, un­de le-a ars mași­na com­plet du­pă ce au să­rit de pe tra­seu într-un vi­raj de vi­te­ză. Am ajuns și noi, Bog­dan Ta­lașman și cu mi­ne, la lo­cul in­ci­den­tu­lui pe când mași­na încă ar­dea. Până în acel mo­ment, mer­se­se­ră in­cre­di­bil. Edwin Ke­le­ti era în ur­ma lor în cla­sa­ment și se ui­ta mi­rat la tim­pii re­a­li­zați de acești doi puști puși pe fap­te mari. A venit 2017, în ca­re au schim­bat Su­ba­ru cu Evo IX și au ieșit vi­ce­cam­pi­oni la cla­să și pe lo­cul 5 la ge­ne­ral. „Be­en the­re, do­ne that“, nu-i așa?

Anul avântu­lui

Da, dar am ajuns în se­zo­nul 2018, în ca­re Ser­giu a re­venit în dre­ap­ta lui Si­mo­ne, cu ca­re a câști­gat toa­te eta­pe­le de până acum, mai puțin una, și a de­venit cam­pi­on ab­so­lut. Mai mult de­cât atât, sunt încă an­gre­nați în se­zo­nul de WRC2, un­de au con­cu­rat în Por­tu­ga­lia, cu Ford, și în Sar­di­nia, Fin­lan­da și Ger­ma­nia, ală­turi de Ci­troën Ra­cing, prin­tr-un pro­gram ofi­cial al con­struc­to­ru­lui fran­cez. Ur­me­a­ză Tur­cia, tot cu Ci­troën C3 R5, și câte­va eta­pe de ERC, cu Fia­tul Abar­th 124 cu ca­re au mai fost la câte­va eta­pe din străa­re

ină­ta­te, dar de­ja e prea mult ca să ne amin­tim de toa­te.

Cu si­gu­ra­nță, își do­rește încă un se­zon în WRC2 și să își ape­re ti­tlul ală­turi de Si­mo­ne, dar, da­că nu se va întâmpla asta, nu i se va frânge ini­ma, nu se va dis­tru­ge ni­cio ca­ri­e­ră. Va mer­ge mai de­par­te, mai sus, mai bi­ne. Noi tre­bu­ie să îi ți­nem pum­nii, dar cred că e cla­ră ca­lea pe ca­re Ser­giu a apu­cat-o în viață.

Me­se­ria de co­pi­lot es­te cu to­tul și cu to­tul spe­cia­lă. Per­for­ma­nța echi­pa­ju­lui de­pin­de 100% de co­pi­lot și to­tuși re­flec­toa­re­le sunt îndrep­ta­te spre pi­loți. Ei, pi­loții, nu ra­te­a­ză ni­cio oca­zie să atra­gă ate­nția asu­pra im­por­ta­nței ce­lor din dre­ap­ta lor, pe când co­pi­loții nu dau din coa­te să ia­să mai în față, la fel ca într-o for­mație, un­de ba­te­ris­tul nu es­te de­loc cu­nos­cut, deși, fă­ră el, vo­cea și chi­ta­ra ce­lor de pe pos­te­re și afișe nu s-ar au­zi la ni­ci­un post de ra­dio. E im­por­tant rit­mul cu ca­re dic­te­zi, ca­de­nța, to­nul, tim­brul vo­cii. Es­te im­por­tan­tă și ate­nția la de­ta­li­i­le de ca­re îl po­ti de­gre­va pe pi­lot, ast­fel încât să-i oferi șan­sa de a se con­cen­tra doar asu­pra pi­lo­ta­ju­lui pur. Dar poa­te cel mai im­por­tant es­te să îl si­mți pe pi­lot ca om, ca pe o fi­i­nță ca­re are ne­voie ba de încu­ra­ja­re, ba de as­pri­me, ba de li­niște. Și asta nu poți să si­mți de­cât da­că exis­tă o ar­mo­nie uma­nă, poa­te chiar spi­ri­tua­lă și o com­pa­ti­bi­li­ta­te com­pa­ra­bi­lă cu cea din­tr-un cu­plu. Și du­pă cum știm, într-un cu­plu, ce­lă­lalt e întot­de­au­na pe pri­mul loc, ori­ce ar fi, ori­ci­ne ar încer­ca să-l de­tro­ne­ze.

„În toți anii în ca­re am con­cu­rat amândoi, în mo­men­tul în ca­re luam un start nu mă gânde­am ni­ci­o­da­tă la ce fa­ce Ser­giu. Nu mă înțe­le­ge greșit, ca ta­tă nu e puțin lu­cru, dar es­te o ri­goa­re a per­for­ma­nței, a pro­fe­si­o­na­li­mu­lui. Mă in­te­re­se­a­ză tot ce are le­gă­tu­ră cu par­cur­sul meu și al pi­lo­tu­lui meu în acel con­curs și doar atât. E to­tal ne­pro­duc­tiv să-ți fu­gă gândul și să te pre­o­cu­pe pro­ble­me ca­re nu au le­gă­tu­ră cu spor­tul pe ca­re îl prac­tici, pro­ble­me ca­re pur și sim­plu te trag în jos. Asta nu înse­am­nă că sunt un ur­suz, că nu îți răs­pund da­că mă între­bi ce­va în timp ce sunt într-o re­gru­pa­re, de exem­plu. Dar gându­ri­le me­le, con­cen­tra­rea mea sunt îndrep­ta­te clar spre con­curs și pi­lo­tul pe ca­re îl ser­vesc.“

Pro­fe­so­rul

Ce­ea ce îl fa­ce pe Se­bi Itu un co­pi­lot atât de ma­re nu sunt doar ex­pe­ri­e­nța și pro­fe­si­o­na­lis­mul. Mai sunt și alții cu mul­te se­zoa­ne, cu pal­ma­res im­pre­si­o­nant. Lui Se­bi însă îi pla­ce să îi învețe și pe alții, să ofe­re ori­cât de mult i se ce­re. Dar îmi spu­ne că, spre de­za­mă­gi­rea lui, nu ve­de atât de des pe cât și-ar dori ti­neri ca­re să ce­a­ră un aju­tor, un sfat. Nu ve­de ace­e­ași foa­me de a fi mai bun și de a smul­ge re­zul­ta­te prin efort.

„Eu eram ener­vant din pri­ci­na a cât de mul­te in­for­mații ce­re­am, a cât de mult ave­am ne­voie să simt că merg în di­re­cția bu­nă, că pri­mesc ce­ea ce era ne­ce­sar ca să pro­gre­sez, să înțe­leg mai bi­ne. Îmi do­resc să ofer, sunt aici, dar îmi pa­re rău să zic că nu sunt mu­lți ca­re îmi cer să le dau ce am învățat în atâția ani în ca­re am dat 150% din fi­i­nța mea.“

Poa­te că lu­mea s-a schim­bat, iar cei ca­re sunt acum ti­neri nu mai sunt dis­puși să fa­că sa­cri­fi­ci­i­le pe ca­re le-au fă­cut cei din ge­ne­rați­i­le an­te­ri­oa­re. Poa­te că prag­ma­tis­mul s-a învățat prea de­vre­me și nu se mai ajun­ge pe mar­gi­nea pră­pas­ti­ei, așa cum au fost Se­bi și Bog­dan de mul­te ori. Pen­tru că, da, au fost mo­men­te în ca­re Bog­dan a vrut să vândă tot, să ple­ce în străi­nă­ta­te, dar un sin­gur lu­cru nu ne-a plă­cut ni­ci­o­da­tă – să ne dăm bă­tuți fă­ră lup­tă. Au fost mo­men­te în ca­re a tre­bu­it să fa­că sa­cri­fi­cii enor­me ca să con­ti­nue. A fost un se­zon în ca­re au aban­do­nat de cinci ori, au fă­cut mași­na praf, dar au ți­nut să du­că se­zo­nul la fi­nal, ce­ea ce a cos­tat mult pes­te ce își per­mi­te­au. Și nu doar bani, ci și uzu­ră su­fle­te­as­că.

Asta a vă­zut Ser­giu în anii în ca­re era ca un bu­re­te și ab­sor­bea tot ce ve­dea în ju­rul lui. Acum, e un pro­fe­si­o­nist ca­re încă acu­mu­le­a­ză și se fo­lo­sește de dis­po­ni­bi­li­ta­tea și ta­len­tul pe­da­go­gic al ta­tă­lui lui, însă încet, încet își croi­ește fe­lul lui de a na­vi­ga, de a dic­ta, de a ur­mări șan­sa lui să fie cel mai bun. Da­ta vi­i­toa­re când au­ziți de cam­pi­o­nul ab­so­lut de ra­li­uri din 2018 din Ro­mânia, să știți că nu e Si­mo­ne Tem­pes­tini. Es­te echi­pa­jul Si­mo­ne Tem­pes­tini - Ser­giu Itu.

Poți să îl între­bi pe Se­bi pe ce loc au fost la Ra­li­ul Brașo­vu­lui din 2001 sau ce cu­tie de vi­te­ze avea Evo­ul cu ca­re au mers în 2000, sau pe ce pro­bă a plo­uat la Baia Ma­re în 2005. Îți va da răs­pun­sul cu exac­ti­ta­te, fă­ră a sta prea mult pe gânduri.

„El ce­rea in­for­mații de la alții, fu­ra me­se­rie de pe un­de pu­tea, eu am cres­cut cu el și cu in­ter­ne­tul la dis­po­ziție. Sun­tem do­uă ge­ne­rații com­plet di­fe­ri­te, dar prin­ci­pi­i­le ră­mân ace­le­ași.“

„Întot­de­au­na când îți do­rești per­for­ma­nță, ceri tot mai mult de la ti­ne. Dic­ta­rea mea cu Bog­dan s-a com­pli­cat de-a lun­gul tim­pu­lui, am tot adău­gat in­for­mații, dar nu ori­cum, ci cu sco­pul de a-i oferi lui Bog­dan o încre­de­re și mai ma­re, o vi­zi­u­ne asu­pra a ce­ea ce ur­ma să fa­că pe fi­e­ca­re pro­bă.“

Înain­te să de­vi­nă Se­bi Itu co­pi­lo­tul, a fost Se­bi Itu por­ta­rul de han­dbal. Timp de 16 ani, a apă­rat pen­tru CSA Ste­aua și pen­tru Uni­ver­si­ta­tea Cluj. Cât de mult i-a in­flue­nțat asta ca­ri­e­ra în mo­tor­sport? Enorm!

„Acum, poți să fii mult mai pre­cis în dic­ta­re. Eu vin din­tr-o eră în ca­re re­cu­noaște­ri­le erau la li­ber, nu exis­tau ca­me­re on­board, ca să ve­ri­fici re­cu­noaște­ri­le, să ve­zi cum au mers alții, în alți ani. Dar asta nu înse­am­nă că nu m-am adap­tat.“Ca fapt di­vers, Se­bi a avut pri­ma ca­me­răon­board în 2004 și a cos­tat pes­te1000 de do­lari.

„Exact ace­lași lu­cru pe ca­re îl fac în WRC îl fac și în CNR. Abor­da­rea es­te ace­e­ași. Fil­mat la re­cu­noașteri, vi­zi­o­nat fil­mă­ri­le în fi­e­ca­re se­a­ră, co­rec­tat dic­ta­rea sau ajus­tat, du­pă caz etc. Nu fac ni­ci­o­da­tă tre­a­ba cu ju­mă­tăți de mă­su­ră, in­di­fe­rent că sunt în WRC sau la un con­curs re­gi­o­nal.“

Po­di­u­mul ge­ne­ral la Ra­li­ul Har­ghi­tei 2018: Si­mo­ne Tem­pes­tini - Ser­giu Itu, Bog­dan Ma­rișca Se­bi Itu și Ali­naPop - Flo­ri­nel Tin­ces­cu. Toți, mem­bri ai echi­pei Na­po­ca Ral­ly Aca­de­my. Q.E.D.

„Când mi-am dat se­a­ma că îmi pla­ce acest rol, mi-am zis că vre­au să fiu cel mai bun din ța­ră, iar pen­tru asta, tre­bu­ia să de­vin ul­tra­pro­fe­si­o­nist.“

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.