Por­sche 911 Tar­ga

Fi­e­ca­re om are per­fe­cți­u­nea lui. Iar pen­tru Da­ni­el Ghe­or­ghe, ace­as­ta a luat for­ma unui Por­sche 911 Tar­ga Car­re­ra din 1975, pe ca­re l-a res­tau­rat la rang de ar­tă. Ia­tă po­ves­tea unui proi­ect de su­flet re­a­li­zat cu mul­tă pa­si­u­ne, răb­da­re și te­na­ci­ta­te!

Auto Motor Sport - - CONTENTS - Text: Alin-Ale­xan­dru Io­nes­cu Foto: Lau­re­nțiu Gre­ger

Un au­to­mo­bil de co­le­cție, ca­re pa­re a nu se de­mo­da ni­ci­o­da­tă

Per­fe­cți­u­nea. Pen­tru ig­no­ra­nți, nici nu exis­tă. Alții, vi­să­tori din fi­re, doar o vi­se­a­ză, însă n-o ating ni­ci­o­da­tă. Da­ni­el nu doar că a vi­sat-o, dar a și vrut să o va­dă ma­te­ria­li­za­tă. Iar într-o vi­neri, târziu în noap­te, a gă­sit-o. „Ve­ni­sem din oraș și, înain­te să mă culc, am mai arun­cat o pri­vi­re pes­te anu­nțu­ri­le cu mașini de vânza­re. A do­ua zi, tre­bu­ia să tri­mit avan­sul pen­tru un Dat­sun 240Z din 1974, pe ca­re îl gă­si­sem în Nor­ve­gia. Și-atunci, l-am vă­zut pe OLX: un Por­sche 911 Tar­ga din 1975. Nici nu con­ta că era mult pes­te bu­ge­tul meu, m-am entu­zias­mat in­stan­ta­neu“, po­ves­tește Da­ni­el. Însă anu­nțul nu avea ni­ci­un nu­măr de te­le­fon atașat, așa că i-a tri­mis un me­saj pri­vat pro­pri­e­ta­ru­lui și s-a cul­cat. Nu prea a pu­tut dor­mi și s-a tre­zit dis-de-di­mi­neață pen­tru a ve­dea da­că a pri­mit vreun răs­puns. A re­mar­cat doar că vânză­to­rul vă­zu­se me­sa­jul, fă­ră ni­cio altă re­a­cție. I-a mai lă­sat un me­saj, dar tot nu a pri­mit un răs­puns. Du­pă o cău­ta­re pe Goo­gle, a des­co­pe­rit ace­lași anu­nț pe un alt si­te, mai puțin cu­nos­cut, un­de, sur­pri­ză, exis­ta și un nu­măr de te­le­fon. „Era tre­cut de ora 11 când l-am su­nat, iar ti­pul a fost foar­te sur­prins, pen­tru că el nu-și lă­sa­se nu­mă­rul ni­căi­eri. A spus că mași­na nu mai es­te de vânza­re, că ur­me­a­ză să fie cum­pă­ra­tă de un ger­man. Am vrut să merg s-o văd mă­car, din pa­si­u­ne, iar du­pă mul­te in­sis­te­nțe, pro­pri­e­ta­rul mi-a zis că am doar o oră la dis­po­ziție, fi­in­dcă apoi pleacă din oraș. Atât a tre­bu­it să aud, că m-am îmbră­cat și-am ple­cat spre el.“

Pri­ma întâlni­re cu mași­na

Cel ca­re o avea era Răz­van Mi­ri­că, mem­bru fon­da­tor al tru­pei Di­re­cția 5, cu ca­re Da­ni­el s-a împri­e­te­nit ra­pid, și au stat câte­va ore la po­vești pe lângă Por­sche. „Nici nu și-a mai însoțit fa­mi­lia, i-a lă­sat pe ai lui să ple­ce sin­guri. Mi-a ară­tat mași­na, mi-a spus po­ves­tea ei, ba chiar am și fă­cut împreu­nă o tu­ră. Iar du­pă ce ne-am împri­e­te­nit, l-am con­vins să mi-o vândă mie. Luni di­mi­neață, am fă­cut un cre­dit la ban­că, pen­tru că nu ave­am toți ba­nii, iar ma­rți, am cum­pă­rat-o.“

Oda­tă ajuns cu mași­na aca­să și cu un cre­dit la ac­tiv, Da­ni­el nu a fă­cut de­cât trei dru­muri cu ea, iar do­uă săp­tă­mâni mai târziu, a dus-o la un ser­vi­ce, pen­tru a înce­pe res­tau­ra­rea. „Mași­na ară­ta bi­ne, era roșie pe atunci. Mo­to­rul fu­se­se re­con­diți­o­nat, mer­gea chiar foar­te bi­ne. Însă avea

niște vi­cii și voiam s-o fac ca la car­te.“Și ca la car­te, a fă­cut-o.

Epo­pe­ea unei res­tau­rări

Pen­tru că ser­vi­ce-ul la ca­re a dus-o nu avea ex­pe­ri­e­nță nici în res­tau­rări, nici în Por­sche, Da­ni­el a înce­put să se do­cu­men­te­ze sin­gur pen­tru ce­ea ce avea să ur­me­ze. „Nu ave­am bani să o fac prost. Așa că, încă de când ne-am apu­cat s-o de­ze­chi­păm, am înce­put să ci­tesc tot ce am gă­sit des­pre Por­sche 911 G.“Când a fost cu­răța­tă vop­se­aua, a des­co­pe­rit și cu­loa­rea ori­gi­na­lă, de fa­bri­că, Li­me Gre­en. O pri­mă lu­cra­re foar­te di­fi­ci­lă a fost ti­ni­chi­ge­ria. Mași­na fu­se­se lo­vi­tă în stânga și se ob­ser­va o di­fe­re­nță între ari­pi­le din spa­te. „Am fă­cut mo­de­le din ghips până am reușit să-i gă­sim for­ma co­rec­tă. 3 luni a du­rat doar asta, de­ja îi înne­bu­ni­sem pe cei de la ser­vi­ce, ca­re mi-au zis că îi paște fa­li­men­tul da­că mai vin pe aco­lo zi de zi și îi țin ocu­pați doar cu mași­na mea“, spu­ne Da­ni­el râzând. Deși a co­che­tat și cu alte cu­lori inițial, când a vă­zut ver­de­le ori­gi­nal, s-a ho­tă­rât să o re­vop­se­as­că „cum a fă­cut-o ma­ma ei“. A op­tat pen­tru vop­sea Gla­su­rit, de cinci ori mai scum­pă de­cât alte­le, doar pen­tru că asta fo­lo­si­se și pro­du­că­to­rul în anii ’70.

„Du­pă ce am vop­sit-o, am ob­ser­vat o di­fe­re­nță de cu­loa­re între anu­mi­te zo­ne ale ca­ro­se­ri­ei. Vop­se­aua veni­se în do­uă cu­tii și se pa­re că nu au fost 100% iden­ti­ce. Deși se ob­ser­va cu greu și doar la lu­mi­na ex­te­ri­oa­ră, nu am pu­tut să trec pes­te asta.“Așa că vop­se­aua abia us­ca­tă a fost mă­tu­i­tă și s-au apli­cat încă do­uă stra­turi, de da­ta asta cu o sin­gu­ră nua­nță.

Inte­ri­o­rul a fost re­fă­cut, ele­men­te­le lip­să au fost co­man­da­te, iar mași­na a fost ga­ta prin oc­tom­brie. Nu­mai bi­ne pen­tru a fi bă­ga­tă la ier­nat...

Tran­splan­tul de cord

Deși, la mo­men­tul achi­ziți­ei, mași­na avea un mo­tor re­fă­cut, ca­re fun­cți­o­na foar­te bi­ne, iar cos­tu­ri­le res­tau­ră­rii de­păși­se­ră de­ja ori­ce es­ti­ma­re, Da­ni­el încă avea o ne­mu­lțu­mi­re. Pro­pul­so­rul de 2,7 li­tri, chiar da­că era din ace­lași an, 1975, nu era cel spe­ci­fic ver­si­u­nii ame­ri­ca­ne 911 S/Car­re­ra, ci unul de 911 „obișnu­it“.

„Într-o noap­te, prin fe­brua­rie, mă ui­tam iar pe net, pe fo­ru­mu­ri­le de 911. Și am vă­zut un mo­tor de 911 S din 1975 de vânza­re în SUA. Era des­fă­cut, lip­se­au pi­e­se. Toa­tă lu­mea mi-a spus că sunt ne­bun, că mo­to­rul de pe mași­nă e foar­te bun și că arunc ba­nii pe fe­re­as­tră. Do­uă zi­le mai târziu, l-am plă­tit, iar du­pă o lu­nă, l-am pri­mit în Ro­mânia.“A mai du­rat încă

3 luni să gă­se­as­că toa­te pi­e­se­le lip­să, iar du­pă 6 luni de mun­că, no­ul mo­tor a fost ga­ta să fie mon­tat pe mași­nă. „Toa­te pi­e­se­le fo­lo­si­te sunt ori­gi­na­le Por­sche, pe ca­re le-am co­man­dat din Ca­na­da, Ame­ri­ca și Eu­ro­pa. O ma­re par­te din in­ves­tiție a fost re­cu­pe­ra­tă prin vânza­rea mo­to­ru­lui de pe mași­nă, ca­re și-a gă­sit un nou pro­pri­e­tar în Sin­ga­po­re.“

Pa­si­u­nea ca­re le­a­gă pri­e­te­nii

Du­pă ace­as­tă res­tau­ra­re, Da­ni­el nu s-a ales doar cu mași­na per­fec­tă, pe ca­re o vi­sa, ci și cu mu­lți pri­e­teni și cu­noști­nțe prin toa­tă lu­mea. „Nu știu da­că se întâmplă la fel și la alte mărci, gen Fer­rari sau Ja­guar, dar Por­sche cre­e­a­ză pri­e­te­nii. Drept do­va­dă, ui­te, noi stăm de vor­bă pen­tru că mași­na asta ne-a adus împreu­nă, spu­ne el râzând. În tim­pul res­tau­ră­rii, am cu­nos­cut mu­lți oa­meni, am vândut și am cum­pă­rat pi­e­se de pe pa­tru con­ti­nen­te. Am lu­crat cu oa­meni pri­ce­puți, cu ca­re am le­gat o re­lație și vre­au să du­cem asta și mai de­par­te. Vrem să-i aju­tăm pe alți pa­si­o­nați să-și gă­se­as­că pro­pria per­fe­cți­u­ne. Așa a apă­rut Spor­ts Car Res­tau­ra­ti­on – Por­sche Spe­cia­list.“Ală­turi de cei mai buni spe­cia­liști cu ca­re a lu­crat la mași­na sa, Da­ni­el a pus ba­ze­le unui proi­ect ca­re se va ocu­pa de res­tau­ra­rea aten­tă a do­uă-trei mașini pe an. „Avem de­ja cli­e­nți, lu­crăm la do­uă mo­de­le Por­sche, apoi ur­me­a­ză un Ja­guar E-Ty­pe.“

Ju­că­rie pen­tru co­pii mari. Și pen­tru că asta fă­ce­ai și tu în co­pi­lă­rie, când ave­ai o ma­che­tă au­to la ca­re se des­chi­de­au uși­le și ca­po­te­le?

Inte­ri­o­rul a fost re­ta­pițat in­te­gral, iar toa­te do­tă­ri­le mași­nii sunt spe­ci­fi­ce pe­ri­oa­dei.

Pro­po­rți­i­le le­gen­da­re ale unui 911 cla­sic, cu­loa­rea îndrăz­neață și ca­li­ta­tea res­tau­ră­rii, toa­te sunt mo­ti­ve pen­tru ca­re să întorci ca­pul du­pă mași­na lui Da­ni­el.

Mo­to­rul bo­xer de 2,7 li­tri are un su­net încăr­cat de is­to­rie, din vre­mu­ri­le în ca­re ră­ci­rea se fă­cea cu aer.

Deși mo­de­lul Tur­bo avea doar pa­tru trep­te, 911-uri­le as­pi­ra­te au fost ofe­ri­te de la înce­pu­turi cu o cu­tie în cinci ra­poar­te.

Con­tac­tul es­te am­pla­sat tra­diți­o­nal, în par­tea stângă. Da­ni­el a fo­lo­sit și câte­va ele­men­te ca­re aduc o no­tă per­so­na­lă au­to­mo­bi­lu­lui.

Deși cei 175 CP re­pre­zin­tă o pu­te­re mo­des­tă du­pă nor­me­le ac­tua­le, ei se simt alt­fel pe o mași­nă „ana­lo­gi­că“. Ra­di­o­ul Blan­kpun­kt Fran­kfurt Ste­reo, mo­de­lul cu ca­re erau echi­pa­te mași­ni­le vându­te în SUA, a fost cău­tat înde­lung și cum­pă­rat, în ce­le din ur­mă, din Ger­ma­nia.

Un ele­ment de si­gu­ra­nță ca­re a de­venit sim­bol – ar­cul de se­cu­ri­ta­te din oțel ino­xi­da­bil al ver­si­u­nii tar­ga.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.