Pro­fil de pi­lot

A luat-o de jos în com­pe­tiții, a ur­cat că­tre vârf și a ajuns cam­pi­on nați­o­nal ab­so­lut de ra­li­uri. A fost omul în ca­re ne-am pus cu toții spe­ra­nța că va opri și­rul străi­ni­lor ca­re vin să ne ia ti­tlu­ri­le, și a fă­cut-o. A con­ti­nuat să se ba­tă, să fie ex­traor

Auto Motor Sport - - CONTENTS - Text: Andrei Mi­trașcă Foto: Ral­ly­zoom și ar­hi­va per­so­na­lă Va­li Por­ciște­a­nu

Va­li Por­ciște­a­nu, un cam­pi­on de ra­li­uri

Va­li a fă­cut atât de mul­tă ex­pu­ne­re po­zi­ti­vă mo­tor­spor­tu­lui, încât Fe­de­rația Ro­mână de Au­to­mo­bi­lism Spor­tiv (FRAS) ar pu­tea să-i cum­pe­re o mași­nă no­uă de cur­se și tot ar fi pe plus du­pă atâția ani de când Va­li a in­trat în lu­mea cur­se­lor. Poa­te că nu es­te cea mai im­pu­nă­toa­re pre­ze­nță fi­zi­că, dar cât ta­lent s-a „înghe­su­it“în acest om es­te aproa­pe ne­drept. Ori­ce fa­ce o fa­ce atât de na­tu­ral, încât nu are cum să nu îți pla­că de el. În plus, ema­nă po­zi­ti­vi­ta­te pes­te tot pe un­de mer­ge, per­ma­nent. Rar îl ve­zi alt­fel de­cât zâmbind, ur­cându-se pe ume­rii cu­i­va, ară­tând un fil­mu­leț pe te­le­fon sau fă­când cer­cu­lețe pen­tru câți­va fani ca­re nu îl vor ui­ta ni­ci­o­da­tă. Pen­tru că, da, Va­li și-a câști­gat fa­nii fi­ind ge­ne­ros cu ei. I-a plim­bat pe toți cei ca­re i-au ce­rut asta, a ac­cep­tat in­vi­tații la tot fe­lul de eveni­men­te, une­le atât de mici, că ni­meni nu ar fi fă­cut lu­crul ăsta, și-a gă­sit vre­me să le răs­pun­dă tu­tu­ror ce­lor ca­re i-au scris, a fost un exem­plu de la ca­re toți am învățat. Și încă învățăm.

În 2003 înce­pea aven­tu­ra lui în ra­li­uri, cu o Da­cia No­va, la ul­ti­me­le do­uă ra­li­uri ale se­zo­nu­lui, cel de la Cluj și cel de la Har­ghi­ta. Se bă­tea în Tro­feul N1.6, cu mașini mult mai pu­ter­ni­ce. A luat do­uă po­di­u­muri ca­re l-au și fă­cut re­mar­cat. Așa a fost coop­tat în echi­pa Eu­ro­li­nes, pen­tru se­zo­nul 2004. In­te­re­san­tă a fost po­ves­tea par­ti­ci­pă­rii lui la Ra­li­ul Clu­ju­lui, un­de, în pri­ma zi, s-a răs­tur­nat și a ajuns ul­ti­mul. A do­ua zi, a tras așa de ta­re, încât, la fi­nal, a ajuns pe lo­cul 2 în Tro­feul mai sus amin­tit. Și se bă­tea cu cinci con­cu­re­nți. Anul ur­mă­tor a fost pen­tru aco­mo­da­rea cu ra­li­u­ri­le. Toți ad­ver­sa­rii ave­au „bom­be“pe lângă Da­cia lui. Se mer­gea cu Ci­troën Sa­xo, Hon­da Ci­vic, Re­nault Méga­ne – vă ima­gi­nați cam ce per­for­ma­nțe ave­au aces­tea pe lângă „Dă­ci­uța“lui. A par­ti­ci­pat la toa­te eta­pe­le până spre fi­nal, când a apă­rut ma­rea dis­pu­tă între ACR și FRAS și, din con­si­de­ren­te po­li­ti­ce, nu a mai pu­tut lua star­tul, deși el ar fi vrut.

Lit­tle Sa­xo be­ast

A venit 2005, când și-a cum­pă­rat Ci­troënul Sa­xo – ex Gu­gu Gra­ef, ex Că­tă­lin Cis­ma­ru, ex Ga­bri­e­la De Reu –, mași­nă ca­re a do­ve­dit că avea re­sur­se. S-a bă­tut cu Clau­diu Da­vid și cu Ale­xan­dru Mi­troi. A fost o lup­tă strânsă cu Clau­diu și mu­lți își amin­tesc acel an și due­lul ce­lor doi, pen­tru că mer­ge­au ca și cum doar ei erau la bă­taie pe

lu­mea asta. Au mers cu șan­se ega­le la ti­tlul Tro­feu­lui N1.6 ( mașini omo­lo­ga­te foar­te apro­pia­te de ce­le de se­rie, cu mo­tor as­pi­rat, de 1,6 l), însă un ghi­ni­on la Câmpu­lung l-a scos din cal­cu­le­le ma­te­ma­ti­ce pe Va­li. În acel an s-a des­fășu­rat și Ra­li­ul Bu­cu­rești­u­lui, un fel de „Ra­li­ul ce­lor 1000 de la­curi“din cau­za ploi­lor abun­den­te, ca­re pur și sim­plu i-au de­ci­mat pe con­cu­re­nți. Va­li a fost unul din­tre cei ca­re au ajuns la fi­nal și a și a câști­gat, chiar da­că, la un mo­ment dat, s-a dat pes­te cap, a pi­cat pe roți și a ple­cat mai de­par­te. Eram în cen­trul de pre­să și aflam prin­tre pri­mii ce se întâmpla. A ter­mi­nat anul pe lo­cul 2.

A venit un nou se­zon, 2006, când a in­trat în echi­pa UCM Reșița, împreu­nă cu Mi­hai Leu, Lu­cian Pre­da, Gu­gu Gra­ef etc. Și-a luat re­va­nșa și, du­pă o lup­tă cu Ale­xan­dru Mi­troi, a ajuns vi­ce­cam­pi­on. La fi­e­ca­re eta­pă au fost con­stant cinci, șa­se con­cu­re­nți, să nu cre­deți că au de­fi­lat sin­guri pe tar­la. De pe la ju­mă­ta­tea se­zo­nu­lui, înce­pu­se să lu­cre­ze la no­ua mași­nă, un alt Sa­xo, pe ca­re îl bi­bi­li­se împreu­nă cu un me­ca­nic ca­re îi era pri­e­ten, pen­tru se­zo­nul 2007. În acel an au fost ze­ce eta­pe. Tro­feul N1.6 se tran­sfor­ma­se într-o sim­plă cla­să, N2, iar aco­lo a venit ni­meni altul de­cât Alex Fi­lip să se mă­soa­re cu Va­li. Ce să o mai lun­gim, Va­li a câști­gat cla­sa și a si­mțit gus­tul șam­pa­ni­ei.

Și am ajuns la mo­men­tul în ca­re Va­li împreu­nă cu Dan Do­bre au venit cu un Mit­su­bis­hi Lan­cer Evo VII să va­dă cum stă tre­a­ba în li­ga ma­re. Înain­te să se apu­ce de cur­se, Va­li avea o pri­e­te­nă, Ga­bri­e­la, ca­re avea un fra­te, Dan Do­bre. Așa l-a luat Va­li du­pă el pe Dan și au ră­mas și azi ace­lași echi­paj nes­chim­bat de când au de­bu­tat. Nu știu da­că mai exis­tă un ast­fel de exem­plu în is­to­ria re­cen­tă a ra­li­u­ri­lor din ța­ră. Așa­dar, anul 2008 a fost, pen­tru a do­ua oa­ră în ca­ri­e­ra lor, unul de aco­mo­da­re, cu mul­te aban­do­nuri, cu tes­te în tim­pul cur­se­lor, fă­ră spon­sori mari, cu bani aduși de aca­să. Nu ară­tau ca un echi­paj ca­re va pu­ne prea mul­te pro­ble­me în vi­i­to­rul apro­piat. Și to­tuși, pri­mul ra­liu din 2009, o no­uă mași­nă, mași­na-cam­pi­oa­nă din 2008, un Evo IX și, ce să ve­deți, pri­ma vic­to­rie la ge­ne­ral în Ra­li­ul Brașo­vu­lui, un ra­liu ne­bun, cu mul­tă ză­pa­dă și mul­te schim­bări de stra­te­gie. A mai câști­gat câte­va po­di­u­muri de-a lun­gul se­zo­nu­lui și a ter­mi­nat anul pe lo­cul 4 la ge­ne­ral. De­ja avea fa­nii lui, chiar pi­loți de ca­li­bru îl aplau­dau, omul gă­sea vi­te­ze cu o le­je­ri­ta­te ex­traor­di­na­ră.

Big Le­a­gue

Tot 2009 a fost anul în ca­re Va­li și Dan au par­ti­ci­pat în con­cur­sul in­ter­nați­o­nal Pi­rel­li Star Dri­ver, des­fășu­rat pe par­cur­sul mai mul­tor ra­li­uri, cu fi­na­la în Aus­tria, un­de băi­eții noștri au avut con­tact cu cei mai ta­len­tați ti­neri (pi­loți cu vârsta de până în 27 de ani) din toa­tă lu­mea. Nu au câști­gat, dar au vă­zut o altă lu­me, alte vi­te­ze, alte abor­dări. A câști­gat un ti­ne­rel pe nu­me… Ott Ta­nak. Și ca să fie anul în ca­re le-a

fă­cut pe toa­te, a fost și la școa­la de pi­lo­taj a re­nu­mi­tu­lui Ca­ne­va, înain­te ca acest ita­lian să fie trai­ne­rul de ca­să al tu­tu­ror ro­mâni­lor, cu ta­lent sau fă­ră.

A venit 2010, și Va­li avea vânt în pânze. De­ja își cu­noștea mași­na și a pu­tut să me­ar­gă și mai ta­re, dar tot pe ba­nii lui con­cu­ra. A ter­mi­nat pe lo­cul 2, du­pă o lup­tă cu Ger­go˝ Sza­bó, pe ca­re ar fi pu­tut să îl con­tes­te pen­tru o greșe­a­lă de na­vi­gație între pro­be, la Iași, dar, pen­tru că ma­ghia­rul îl bă­tu­se pe pro­be, a pre­fe­rat să nu tra­nșe­ze lup­ta la ma­sa ver­de și să mai aștep­te un an. Tot aco­lo, la Iași, a venit și no­ul spon­sor, Val­vo­li­ne. Ca fapt di­vers, în spa­te­le lui în cla­sa­men­tul ge­ne­ral s-au aflat Dan Gîrto­fan, Bog­dan Ma­rișca și Ti­ti Aur, nu­me de cam­pi­oni ca­re sper ca nu mai au ne­voie de alte ex­pli­cații.

Și în sfârșit, ajun­gem în 2011, anul în ca­re toa­te ener­gi­i­le po­zi­ti­ve ale fa­ni­lor, ale con­cu­re­nți­lor, ale echi­pa­ju­lui Por­ciște­a­nu - Do­bre s-au îndrep­tat spre ace­lași obi­ec­tiv, ti­tlul nați­o­nal ab­so­lut. Cu pa­tru vic­to­rii din opt po­si­bi­le și un sin­gur aban­don, Va­li și Dan au luat cu­pa cea ma­re și au in­trat în is­to­ria mo­tor­spor­tu­lui ro­mânesc. Au fost câte­va bă­tă­lii crânce­ne atunci, poa­te cea mai strânsă fi­ind cea de la Cluj, un­de Bog­dan Ma­rișca i-a dat o re­pli­că de zi­le mari, Va­li câști­gând la câte­va ze­ci­mi în fața clu­je­a­nu­lui. Țin min­te că eram la pri­mul meu ra­liu ca na­vi­ga­tor, chiar la ul­ti­ma eta­pă, cea de la Ba­cău, iar Va­li tre­bu­ia să ter­mi­ne cel puțin pe lo­cul 7 ca să se asi­gu­re că ia ti­tlul. A mers încet, pre­caut, a abor­dat ma­tur cur­sa, a încheiat pe 5 și toa­tă lu­mea a fost de acord cu el. Poa­te că, da­că era altci­ne­va, se mai strâmba din nas, se mai co­men­ta, dar era vor­ba de Va­li și a fost in­cre­di­bil să ve­zi cum par­că și ad­ver­sa­rii ți­neau cu el. Încă o da­tă, în ur­ma lui, la fi­nal de an, au fost Bog­dan Ma­rișca și Dan Gîrto­fan.

Fo­reign kin­gs

Fru­moa­sa po­ves­te ar fi pu­tut con­ti­nua și în 2012, când a tre­cut pe Mit­su­bis­hi­ul Lan­cer Evo X R4 al echi­pei BCR Le­a­sing, însă un „ne­ne“pe nu­me­le lui Fra­nçois De­le­co­ur (fost vi­ce­cam­pi­on mon­dial de ra­li­uri) a apă­rut cu o mași­nă mult mai per­for­man­tă și a cu­les lau­rii cei mari. To­tuși, Va­li a reușit do­uă vic­to­rii, însă a fost tras îna­poi și de un ac­ci­dent pe­tre­cut la niște tes­te, ca­re l-a fă­cut să me­ar­gă mai pre­caut res­tul se­zo­nu­lui. Chiar da­că, la fi­nal, a fost „doar“vi­ce­cam­pi­on, el spu­ne că a fost „o onoa­re să lup­te cu un nu­me atât de ma­re“.

A con­ti­nuat să se ba­tă și în 2013, dar era des­tul de clar că nu-i plă­cea mași­na, iar ad­ver­sa­rii par­că cu atât

mai mult se des­cur­cau mai bi­ne de­cât el. A ter­mi­nat pe 4 la fi­nal de an, nu înain­te de a-și asi­gu­ra Tro­feul Co­lin McRae Flat Out la eta­pa de cam­pi­o­nat eu­ro­pe­an des­fășu­ra­tă la Si­biu. Aco­lo, a rupt un braț pe spa­te și a mers pe mai mul­te pro­be cu o roa­tă pe spa­te ca­re era ori­cum nu­mai dre­ap­tă nu. A co­bo­rât în cla­sa­ment, dar nu s-a lă­sat, iar a do­ua zi, a ur­cat până pe 6 la ge­ne­ral. Au fost pro­be pe ca­re a avut cel de-al doi­lea timp la ge­ne­ral, du­pă Jan Ko­pec­ký, câști­gă­to­rul și ve­de­ta in­con­tes­ta­bi­lă su­sți­nu­tă de Ško­da Mo­tor­sport.

A ur­mat pau­za. S-a axat pe școa­la lui de pi­lo­taj, s-a ocu­pat de mu­lți ti- neri, a fost la eveni­men­te ca in­vi­tat, a pre­zen­tat emi­si­u­nea La Vo­lan, nu a stat de­ge­a­ba, dar a con­cu­rat foar­te rar și fă­ră mi­ze. A încer­cat o re­veni­re prin­tr-o par­ti­ci­pa­re la Ral­ly du Va­lais în 2015, a mai mers cu un Re­nault Clio de plă­ce­re, dar Va­li cel pe ca­re îl știam cu toții, acel Va­li ca­re te dă­dea cu ca­pul de pe­reți da­că te ur­cai la el în mași­nă, ca­re fă­cea cer­cu­lețe ori­un­de erau doi ne­buni ca­re să îi ce­a­ră, încet-încet nu a mai fost atât de dis­po­ni­bil. În 2015, a cu­nos­cut-o pe Ana, cea ca­re avea să-i de­vi­nă soție, și a acu­mu­lat tot mai mul­tă do­ri­nță de a se întoar­ce în ra­li­uri. Nu cred să fie ci­ne­va în ța­ra asta ca­re a cre­zut că Va­li și Dan vor ră­mâne pe mar­gi­ne, fă­ră să mai re­vi­nă mă­car o da­tă. Era ne­voie însă de un spon­sor pu­ter­nic, ca­re să poa­tă su­sți­ne ta­len­tul lor în lup­ta la vârf, aco­lo, cu bo­li­zi de 300.000 de eu­ro.

Black is back

Și mi­nu­nea s-a întâmplat! Du­pă ce 3 ani a strâns din di­nți, Va­li a pri­mit o gu­ră de oxi­gen de la DTO, o fir­mă de lo­gis­ti­că dis­pu­să să con­stru­ias­că chiar o echi­pă și ca­re i-a ofe­rit su­por­tul com­plet pen­tru o re­veni­re în 2017. E ade­vă­rat că a fost o mași­nă de cla­sa 3, în timp ce „gran­zii“(Si­mo­ne Tem­pes­tini, Bog­dan Ma­rișca și Dan Gîrto­fan) se bă­te­au cu mașini de cla­sa 2, dar stați li­niștiți, Va­li nu a pi­er­dut ni­mic din exu­be­ra­nța de pe pro­be. Atât doar că a fost mult mai ma­tur. A ter­mi­nat pe po­di­um la fi­nal de an și, cum era de aștep­tat, a tre­cut la cla­sa 2 în 2018, când a fost învins doar de cam­pi­o­nul de ser­vi­ciu, Si­mo­ne Tem­pes­tini. Un nou ti­tlu de vi­ce­cam­pi­on nu es­te poa­te ce­ea ce își do­rește cel mai mult, dar, cu si­gu­ra­nță, și-a do­rit să fie din nou în si­tuația de a avea șan­sa să se ba­tă. De da­ta asta însă, Va­li nu mai e un co­pil, ci es­te un lup flă­mând ca­re are în spa­te o echi­pă pu­ter­ni­că și nu pu­tem de­cât spe­ra la o ri­va­li­ta­te Si­mo­ne - Va­li, ca­re să ne ți­nă cu su­fle­tul la gu­ră până în ul­ti­mul mo­ment.

Da­că stai de vor­bă azi cu Va­li, îți dai se­a­ma că e ace­lași co­pil te­ri­bil al vi­te­zei, ca­re încă nu s-a să­tu­rat să se joa­ce cu mași­ni­le de cur­se, însă ca­re, atunci când se înse­re­a­ză, nu se la­să che­mat de mul­te ori ca să in­tre în ca­să. Es­te că­să­to­rit (de anul tre­cut), are o fe­tiță, So­fia, con­ce­pu­tă la Ra­li­ul Sue­di­ei din 2017, are pla­nuri de vi­i­tor și o vo­ce cu câte­va to­nuri mai joa­să de­cât cea de acum 5 ani. Dar sim­fo­nia pen­tru ca­re va ajun­ge unul din­tre cei mari încă nu a scris-o. E în lu­cru, stați aproa­pe, ur­me­a­ză se­zoa­ne foar­te in­te­re­san­te.

Ra­li­ul Brașo­vu­lui, ra­liu pe ca­re l-a câști­gat de trei ori până acum. Îi zi­ce „ra­li­ul lui de ca­să“, poa­te și pen­tru că o poa­te pu­ne de-a la­tul mai ușor de­cât în alte ra­li­uri. Aici, în anul în ca­re a de­venit cam­pi­on.

Eta­pa de coas­tă de la Câmpu­lung îl adu­ce de fi­e­ca­re da­tă pe Va­li la start. În con­curs sau doar de show, Va­li es­te „en­ter­tai­ne­rul“per­fect. Fa­ce băi de mu­lți­me imen­se, du­pă ce dis­tru­ge un set de an­ve­lo­pe fă­când cer­cu­lețe pen­tru pu­blic.

Pro­ba­bil, cel mai de su­flet tro­feu din vi­tri­na lui Va­li, Co­lin McRae Flat Out Trop­hy. Un fel de pre­miu spe­cial pen­tru cei mai ne­buni, mai să­riți de pe fix pi­loți din cam­pi­o­na­tul eu­ro­pe­an.

Așa a înce­put to­tul: cu o Da­cie, mul­tă pa­si­u­ne și ta­lent cât cu­prin­de. Se mai re­gă­sește ci­ne­va în ace­as­tă des­cri­e­re?

Armo­nie per­fec­tă în inte­ri­o­rul mași­nii de cur­se. Când spui Va­li Por­ciște­a­nu, spui, im­pli­cit, șiDan Do­bre. Nu m-ar mi­ra ca, la un mo­ment dat, Dan să nu mai zi­că ni­mic, doar să se gânde­as­că, că Va­li ar au­zi!

Împreu­nă cu Răz­van Co­do­re­an, un om de pre­să ca­re are mai mul­te po­vești des­pre cur­se de­cât fi­re al­be pe cap. Va­li râde, cum alt­fel?!

Arad 2018, sin­gu­rul ra­liu pe ca­re l-a câști­gat anul aces­ta. La anul, va ve­ni cu o mași­nă no­uă, se pa­re. Se șop­tește de­ja ce va fi, dar nu pu­tem spu­ne. Obi­ec­ti­vul es­te un nou ti­tlu la ge­ne­ral și, poa­te, și la echi­pe. Im­por­tant e ca proi­ec­tul să du­re­ze cât mai mult. Nu mer­gem să ne ru­pem ca­pul. Nu mai mer­gem cu ori­ce preț.

Fan ti­pic al lui Dau­ret­te, adi­că al lui Va­li. Dați o cău­ta­re pe Yo­uTu­be, ca să ve­deți câte­va is­pră­vi, și o să înțe­le­geți de ce îl iu­bește lu­mea.

„Vre­au să o văd pe asta mi­că cum crește. Le-am luat pe toa­te, le-am vă­zut pe toa­te, nu mai vre­au tot. Mă con­cen­trez asu­pra pi­lo­ta­ju­lui și fa­mi­li­ei.“

Aici, la Iași, în 2018, un­de a avut cel mai slab re­zul­tat. Ce­ea ce con­te­a­ză es­te că: „Se mer­ge mai de­par­te cu echi­pa și în 2020. Exis­tă șan­se să mer­gem și prin WRC cu echi­pa. Lu­cru­ri­le au evo­luat pro­gre­siv și ui­te că vor­bim de un proi­ect pe 3 ani din mo­men­tul ăsta“.

Împreu­nă cu Ti­ti Aur, de la ca­re as­cul­ta cu­min­te ce­ea știm si­gur că a fost o ex­pli­cație per­fec­tă a unei si­tuații de pi­lo­taj. Amândoi, cu șco­li acre­di­ta­te de pi­lo­taj, Va­li are ce învăța de la ma­re­le ma­es­tru: „Mă im­plic mult în școa­la de pi­lo­taj, sunt chiar eu in­struc­tor. Asta vre­au să știe lu­mea că ofer. Eu stau în dre­ap­ta ele­vi­lor, mă in­te­re­sez de ei, îi sfă­tu­i­esc și în tim­pul cur­se­lor“.

Ma­re ra­ri­ta­te, să nu se pră­pă­de­as­că el de râs într-o po­ză sau să nu ur­le! V-am spus că e alt om, voi „Bat­man, Bat­man“. Acum, pe bu­ne: mo­tor­spor­tul fă­ră PR e ca un lap­top fă­ră in­ter­net.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.