For­mu­la 1

Ro­main Gros­je­an es­te exem­plul ti­pic al pi­lo­tu­lui de For­mu­la 1 ca­re, în ci­u­da unui ta­lent una­nim re­cu­nos­cut, nu a reușit, cel puțin până în acest mo­ment, să ai­bă un pal­ma­res pe mă­su­ra aces­tu­ia. Fran­co-el­veția­nul e per­fect co­nști­ent de acest lu­cru, iar obie

Auto Motor Sport - - CONTENTS -

Inter­viu cu Ro­main Gros­je­an

Du­pă un înce­put de cam­pi­o­nat di­fi­cil, când însăși pre­ze­nța ta în ca­drul echi­pei Haas pen­tru 2019 era pu­să sub sem­nul între­bă­rii, lu­cru­ri­le au in­trat în nor­mal cu oca­zia Ma­re­lui Pre­miu al Ru­si­ei, de la Soci, un­de ai fost con­fir­mat pen­tru se­zo­nul ur­mă­tor. Cum ai trăit ace­as­tă pe­ri­oa­dă di­fi­ci­lă?

În mod evi­dent, am avut de înfrun­tat o pe­ri­oa­dă ne­fas­tă. Nu a fost de­loc ușor nici pen­tru mi­ne, nici pen­tru echi­pă. Atât eu, cât și echi­pa am avut du­bii. Din fe­ri­ci­re, lu­cru­ri­le au re­venit la nor­mal cu oca­zia Ma­re­lui Pre­miu al Ger­ma­ni­ei, când, în sfârșit, mi-am re­gă­sit for­ma obișnu­i­tă. Chiar și înain­te de a ajun­ge la Hoc­ken­heim, am ști­ut că eram pe ca­lea cea bu­nă și că to­tul va fi foar­te bi­ne. Eram con­vins că to­tul va fi așa cum tre­bu­ie în ce­ea ce mă pri­vește și că echi­pa își va da se­a­ma de acest lu­cru.

Nu puțini au fost cei ca­re con­si­de­rau că lo­cul tău în ca­drul echi­pei Haas în 2019 de­veni­se ne­si­gur. Chiar așa se pre­zen­tau lu­cru­ri­le sau era doar o im­pre­sie?

În ce­ea ce mă pri­vește, nu m-am si­mțit ni­ci­o­da­tă cu ade­vă­rat în pe­ri­col de a fi înlă­tu­rat din echi­pă. Du­pă Sil­ver­sto­ne, mi-am spus că lu­cru­ri­le nu mai pot con­ti­nua în acest fel și că tre­bu­ie să re­vi­nă la nor­mal. Am ajuns în Ger­ma­nia ferm con­vins de asta, și așa a fost. La ur­mă­toa­rea cur­să, la Mon­za, nu am sem­nat ni­mic pen­tru 2019, dar eu și pa­tro­nul echi­pei am dat mâna, iar acest lu­cru a însem­nat foar­te mult pen­tru mi­ne!

Cum îți ex­plici si­tuația ne­ga­ti­vă din pri­ma par­te a se­zo­nu­lui?

Am avut mul­te pro­ble­me ca­re s-au acu­mu­lat și pe ca­re nu le-am ges­ti­o­nat bi­ne. Pri­ma cur­să, din Aus­tra­lia, cu oca­zia că­reia aș fi pu­tut obți­ne un re­zul­tat foar­te bun, s-a tran­sfor­mat într-un de­zas­tru din­tr-o cau­ză stu­pi­dă – un șu­rub de prin­de­re a unei roți nu a fost bi­ne fi­xat și am fost con­strâns să aban­do­nez. Pro­ble­me­le au înce­put încă de la pri­me­le tes­te pre­mer­gă­toa­re se­zo­nu­lui, când mași­na era ra­pi­dă, dar eu nu reușe­am să o simt, spre de­o­se­bi­re de co­e­chi­pi­e­rul meu, Ke­vin Mag­nus­sen, ca­re s-a aco­mo­dat ime­diat cu ea. La cur­sa ur­mă­toa­re, în Ba­hrain, a apă­rut o no­uă pro­ble­mă, un ac­ci­dent cau­zat de pi­er­de­rea de­flec­toa­re­lor spoi­le­ru­lui din față. Aco­lo, Ke­vin a reușit un re­zul­tat ex­ce­lent. Acest lu­cru mi-a ri­di­cat mul­te sem­ne de între­ba­re. Și ca to­tul să fie com­plet,

la Ba­ku am fă­cut o eroa­re pros­te­as­că, atin­gând din greșe­a­lă un bu­ton ca­re mi-a schim­bat to­tal ba­lan­sul frâne­lor. Cu un vânt din spa­te ca­re atin­gea 45 km/h, nu am mai avut ni­cio șan­să să mai pot con­tro­la si­tuația. Toa­te aces­te pe­ri­peții m-au fă­cut să-mi pi­erd încre­de­rea, să am îndoi­e­li, lu­cru ex­trem de di­fi­cil de su­por­tat de că­tre un pi­lot.

Ai vor­bit mai de­vre­me des­pre Ma­re­le Pre­miu al Ger­ma­ni­ei când lu­cru­ri­le au înce­put să re­vi­nă la nor­mal. În ce­ea ce te pri­vește, ce anu­me cre­zi că a fă­cut ca si­tuația să se schim­be?

Am avut o dis­cuție cu psi­ho­lo­ga mea, ca să înțe­leg ce se întâmplă și de un­de vin pro­ble­me­le. Din ce cau­ză mi se întâmplau toa­te ace­le lu­cruri ne­ga­ti­ve? De ce nu mai eram cel de di­nain­te? Cum se eva­po­ra­se­ră atuu­ri­le me­le de pi­lot? Un­de era ex­pe­ri­e­nța mea acu­mu­la­tă în cei 8 ani de For­mu­la 1, ca­re a reușit să adu­că echi­pa Haas în po­ziția pe ca­re o are astăzi? Nu știm ni­ci­o­da­tă ce ne va adu­ce zi­ua de mâi­ne, dar to­tuși eram co­nști­ent de fap­tul că echi­pa be­ne­fi­cia­se din plin de apor­tul meu de-a lun­gul ce­lor do­uă se­zoa­ne pre­ce­den­te. E drept și fap­tul că, în pri­ma par­te a cam­pi­o­na­tu­lui din acest an, pi­er­du­sem o par­te din res­pec­tul echi­pei, dar to­tuși ace­as­ta a con­ti­nuat să ai­bă încre­de­re în mi­ne, lu­cru ca­re s-a do­ve­dit ese­nțial. Es­te o echi­pă în crește­re, ca­re pro­gre­se­a­ză con­stant. O ade­vă­ra­tă aven­tu­ră foar­te fru­moa­să, pe ca­re o trăim împreu­nă.

Ai si­mțit me­reu că echi­pa ta te su­sți­ne?

Da, echi­pa m-a su­sți­nut întot­de­au­na, nu m-a tră­dat ni­ci­o­da­tă. Știam și că cel puțin ju­mă­ta­te din pi­loții din For­mu­la 1 au venit să ba­tă la ușa echi­pei cu pro­pu­ne­rea de a-mi lua lo­cul, dar, ori­cum, în For­mu­la 1 acest lu­cru fa­ce par­te din joc.

Cum con­si­deri am­bia­nța din ca­drul echi­pei Haas?

O con­si­der ex­trem de agre­a­bi­lă. Es­te o echi­pă mi­că, un­de nu e loc pen­tru jo­curi po­li­ti­ce. Ce­ea ce îi in­te­re­se­a­ză pe Ge­ne Haas și Gun­ther Srei­ner e com­pe­tiția, cur­sa. În acest me­diu do­mi­nat de bani și bu­ge­te ca­re, an de an, cresc ver­ti­gi­nos, ace­as­tă ma­ni­e­ră de a abor­da lu­cru­ri­le a de­venit ex­trem de ra­ră astăzi. Haas es­te în For­mu­la 1 pen­tru com­pe­tiția în si­ne și cu ide­ea de a o fa­ce to­tul cât mai bi­ne.

Des­pre Ke­vin Mag­nus­sen, co­e­chi­pi­e­rul tău, se spu­ne că es­te un „bad boy“. Cum îl con­si­deri tu?

Nici vor­bă, Ke­vin es­te un băiat foar­te de tre­a­bă. Sunt de acord cu fap­tul că, atâta vre­me cât nu îl cu­noști, se poa­te să-ți faci o altă idee des­pre el, dar, oda­tă ce s-a spart ghe­ața și înce­pi să dis­cuți cu el, îți dai se­a­ma de fap­tul că apa­re­nțe­le pot să și înșe­le. El e foar­te dur pe pis­tă, dar în ca­drul echi­pei de­vo­ta­men­tul său es­te exem­plar. Nu am ni­cio ezi­ta­re în a afir­ma că îl con­si­der unul din­tre cei mai buni co­e­chi­pi­eri pe ca­re i-am avut de-a lun­gul între­gii me­le ca­ri­e­re. A avut o ex­pe­ri­e­nță di­fi­ci­lă la McLa­ren, nici la Re­nault nu a fost sim­plu de­loc, dar, oda­tă ajuns la Haas, și-a gă­sit lo­cul po­tri­vit. Es­te OK și foar­te ra­pid.

Echi­pa Haas sur­prin­de și, în ace­lași timp, aga­se­a­ză prin fap­tul că reușește să se ba­tă pen­tru lo­cul 4 în cam­pi­o­na­tul con­struc­to­ri­lor

du­pă nu­mai trei se­zoa­ne pe­tre­cu­te în For­mu­la 1. Înțe­le­gi cri­ti­ci­le a că­ror țin­tă es­te?

Înțe­leg aces­te cri­tici, dar, sin­cer să fiu, nu-mi pa­să de ele. Fac par­te din ace­le jo­curi po­li­ti­ce des­pre ca­re spu­neam mai de­vre­me. E un as­pect al For­mu­lei 1 ca­re pe mi­ne nu mă in­te­re­se­a­ză. Haas a venit în For­mu­la 1 cu un sis­tem di­fe­rit față de alții. Par­te­ne­ria­tul nos­tru cu Fer­rari ne per­mi­te să ne con­cen­trăm pe as­pec­te­le ca­re ne in­te­re­se­a­ză cu ade­vă­rat. Avem un tu­nel ae­ro­di­na­mic ca­re fun­cți­o­nea­ză bi­ne, un an­sam­blu cu­tie de vi­te­ze/ sus­pen­sii per­fect și nu avem du­bii în acest sens. Ne pu­tem con­cen­tra asu­pra ac­ti­vi­tăți­lor de pe pis­tă, ce­ea ce nu es­te întot­de­au­na ca­zul pen­tru alte echi­pe.

Nu cre­zi că acest par­te­ne­riat cu Fer­rari a avut da­rul să cre­e­ze ani­mo­zi­tăți în For­mu­la 1?

Nu, pen­tru sim­plu fapt că acest par­te­ne­riat are li­mi­te­le sa­le. În si­tuația ac­tua­lă din For­mu­la 1, sun­tem per­fect co­nști­e­nți că nu pu­tem să ne ba­tem cu echi­pe­le mari. Noi avem ne­voi di­fe­ri­te. Când ești ca­pa­bil să-ți fa­brici sin­gur pi­e­se­le ne­ce­sa­re, o faci atunci când ai ne­voie. Când be­ne­fi­ci­e­zi de pi­e­se­le alto­ra, tre­bu­ie să le adap­te­zi ne­voi­lor ta­le. Mă re­fer în spe­cial la sus­pen­sii. Acest gen de par­te­ne­riat fun­cți­o­nea­ză bi­ne, însă are li­mi­te­le sa­le.

Sunt mu­lți ca­re con­si­de­ră că Haas es­te o echi­pă B a lui Fer­rari. Ce pă­re­re ai?

Es­te pur și sim­plu o glu­mă. O vor­bă de de­mult spu­ne că doar proștii nu-și schim­bă pă­re­ri­le.

Cu­noști foar­te bi­ne For­mu­la 1. Con­si­deri că si­tuația ac­tua­lă te sa­tis­fa­ce la fel de mult ca atunci când ai de­bu­tat în Ma­re­le Circ?

Es­te o între­ba­re di­fi­ci­lă. În ce­ea ce mă pri­vește, sunt fe­ri­cit să fac ce fac, con­si­der că prac­tic cea mai fru­moa­să me­se­rie din lu­me. Pe de altă par­te, co­pi­ii mei (Ro­main Gros­je­an e că­să­to­rit și are trei co­pii, doi băi­eți, Sas­cha și Si­mon, și o fe­tiță, Ca­mil­le) mă între­a­bă de ce nu sunt pe po­di­um și de ce nu câștig cur­se. Încerc să le ex­plic că alții au mașini mai bu­ne și că eu nu am cea mai bu­nă mași­nă, și că asta es­te… Măr­tu­ri­sesc că e o frus­tra­re. În mo­men­tul de față es­te lim­pe­de că nu asis­tăm la ce­le mai in­ci­tan­te cur­se din is­to­ria For­mu­lei 1. Dis­cut cu cei­la­lți pi­loți și me­reu ajun­gem la ace­e­ași concluzie, că sunt lu­cruri ca­re ar tre­bui schim­ba­te pen­tru ca For­mu­la 1 să de­vi­nă și mai in­te­re­san­tă.

Nu cre­zi că ade­vă­ra­ta pro­ble­mă es­te le­ga­tă de fap­tul că pen­tru echi­pe­le me­dii nu mai exis­tă po­si­bi­li­ta­tea de a ur­ca pe po­di­um?

Pro­ble­ma es­te că astăzi exis­tă do­uă For­mu­le 1 ca­re coa­bi­te­a­ză pe pis­tă. For­mu­la 1 B, în ca­drul că­reia evo­luez eu, ofe­ră dis­pu­te in­te­re­san­te. O da­tă noi, cei de la Haas, sun­tem cei ca­re con­tro­le­a­ză si­tuația, altă da­tă cei de la

Re­nault, cu o altă oca­zie For­ce India sau Sau­ber, sau To­ro Ros­so. Es­te to­tuși acți­u­ne, com­pe­tiție, sus­pans. Aici, în For­mu­la 1 B, e ce­ea ce lip­sește în For­mu­la 1 A. Ori­un­de am fi, știm di­nain­te că în po­le-po­si­ti­on se va afla ori un Mer­ce­des, ori un Fer­rari, iar pe trei, un Red Bull. Une­ori, în con­diții spe­cia­le, se poa­te întâmpla să ve­dem o gri­lă de start mai puțin obișnu­i­tă, dar, ime­diat du­pă start, în cur­să, lu­cru­ri­le re­vin la nor­mal. La Su­zu­ka, am reușit al cin­ci­lea timp în ca­li­fi­cări. Și la ce mi-a fo­lo­sit? In­di­fe­rent că pleacă din față sau din spa­te, cei din For­mu­la 1 A ne bat cu cel puțin un tur. Noi, cei din B, nu ve­dem de­cât dra­pe­le al­bas­tre, semn că o mași­nă es­te pe ca­le să ne de­pășe­as­că și tre­bu­ie să ne dăm la o par­te. Ei au cur­sa lor, iar noi, pe a noas­tră. Mași­ni­le de astăzi sunt su­per­fia­bi­le, mo­toa­re­le sunt in­des­truc­ti­bi­le, ni­meni nu mai ră­mâne în pa­nă de ben­zi­nă... Nu mai exis­tă sus­pans. Ni­mic nu mai es­te im­pre­vi­zi­bil.

Mai mu­lți ani la rând, ai fost sin­gu­rul fran­cez din For­mu­la 1. În ul­ti­ma pe­ri­oa­dă au apă­rut și alți pi­loți fran­ce­zi, Este­ban Ocon, Pi­er­re Gas­ly și chiar Char­les Le­clerc, ca­re, chiar da­că es­te mo­ne­gasc, are o le­gă­tu­ră foar­te strânsă cu He­xa­go­nul. Nu te afec­te­a­ză acest fapt?

Din con­tră, mă bu­cu­ră nes­pus de mult! Nu mi-am do­rit ni­ci­o­da­tă să fiu sin­gu­rul fran­cez din For­mu­la1. Acest lu­cru chiar mi-a cre­at o pro­ble­mă. E su­per fap­tul că sun­tem mai mu­lți fran­ce­zi în For­mu­la 1. Avem o is­to­rie, o tra­diție, o moște­ni­re și un vi­i­tor pe ca­re tre­bu­ie să-l con­stru­im. Es­te evi­dent că fi­e­ca­re din­tre noi își do­rește să-l de­tro­ne­ze pe Alain Prost, pri­mul și, de­o­cam­da­tă, sin­gu­rul fran­cez cam­pi­on mon­dial din For­mu­la 1. E clar că va fi foar­te greu, dar fi­e­ca­re din­tre noi are acest obi­ec­tiv.

Es­te ști­ut fap­tul că, pen­tru a reuși în For­mu­la 1, tre­bu­ie să te afli în lo­cul po­tri­vit la mo­men­tul po­tri­vit. Se pa­re că așa e ca­zul pen­tru Pi­er­re Gas­ly și Este­ban Ocon. Re­greți că, cel puțin până acum, nu ai avut ace­as­tă șan­să?

Din pă­ca­te, ca și Ni­co Hülken­berg, și Ser­gio Pérez, eu fac par­te din­tr-o ge­ne­rație ca­re nu a avut o ase­me­nea opor­tu­ni­ta­te. Nu am avut oca­zia să mă aflu la vo­la­nul unei mașini foar­te com­pe­ti­ti­ve. Poa­te, o să-mi spui că, în 2012, când eram la Lo­tus și am reușit să urc de no­uă ori pe po­di­um, nu am fost în sta­re să con­ving o echi­pă de top să mă an­ga­je­ze. Astăzi, am 32 de ani și, da­că mă gândesc la Ki­mi Räik­könen, ca­re are 38 de ani, con­si­der că mai am înain­tea mea niște ani buni,

sper să mai alerg până la 40. Mă simt din ce în ce mai bi­ne. Nu m-am gândit ni­ci­o­da­tă să re­nu­nț și nu mi-am pus pro­ble­ma că nu voi câști­ga un Grand Prix. Îmi do­resc din tot su­fle­tul ca puștii mei să mă va­dă pe po­di­um și să le aduc cu­pa vic­to­ri­ei aca­să.

Este­ban Ocon ris­că să ră­mână pe tușă anul vi­i­tor. Cam ace­lași lu­cru s-a întâmplat cu ti­ne în 2009, când ai ple­cat fă­ră să ai vreo ga­ra­nție de re­veni­re în 2010. Cum ai ai reușit să treci pes­te acea pe­ri­oa­dă?

Greu, foar­te greu. A fost ce­va ori­bil, ne­drept. În 2009, am ajuns la Re­nault du­pă ju­mă­ta­tea se­zo­nu­lui, având la dis­po­ziție șap­te Mari Pre­mii ca să învăț și să mă pre­gă­tesc pen­tru se­zo­nul ur­mă­tor. Fla­vio Bria­to­re a fost înlă­tu­rat și, împreu­nă cu el, și eu. M-am tre­zit din­tr-oda­tă fă­ră ni­mic. Fă­ră mași­nă, fă­ră spri­jin… Am avut însă șan­sa să-i întâlnesc pe Je­an-Paul Dri­ot (echi­pa de GP2 Dams) și pe Chris­top­he de Mar­ge­rie, preșe­din­te­le com­pa­ni­ei To­tal. Cei doi și-au unit fo­rțe­le și au reușit să mă re­a­du­că în For­mu­la 1. Fă­ră spri­ji­nul lor, acest lu­cru nu ar fi fost po­si­bil.

De-a lun­gul ca­ri­e­rei ta­le în For­mu­la 1, ai reușit să urci de ze­ce ori pe po­di­um. Din pă­ca­te a tre­cut mult timp de când acest lu­cru s-a întâmplat ul­ti­ma da­tă. Cât de mult re­si­mți asta?

Foar­te mult! Cu toții fa­cem acest lu­cru pen­tru a câști­ga. Se spu­ne me­reu că Ha­mil­ton și Vet­tel sunt cei mai buni. Tot ce-mi do­resc es­te să am și eu po­si­bi­li­ta­tea de a pi­lo­ta mași­ni­le lor, doar așa, ca să mă con­ving, să fiu cu su­fle­tul împă­cat. Ăsta-i as­pec­tul cel mai frus­trant din For­mu­la 1. De fi­e­ca­re da­tă, ajung pe cir­cu­i­tul de Grand Prix ști­ind per­fect de bi­ne că nu am ni­cio șan­să să câștig. Aștept cu ne­răb­da­re anul 2021. Sper că re­gu­la­men­tul pre­co­ni­zat pen­tru acea da­tă să adu­că ce­va nou, să per­mi­tă o ega­li­za­re a șan­se­lor. Tre­bu­ie fă­cut ce­va con­struc­tiv, echi­ta­bil în acest sens. Vor­besc une­ori cu fa­nii For­mu­lei 1. Sunt ne­mu­lțu­miți de spec­ta­col, de ce­ea ce văd. Da­că aș fi din nou un puști, nu știu da­că For­mu­la 1 s-ar mai nu­mă­ra prin­tre pa­si­u­ni­le me­le. Es­te trist – me­ca­nici, pi­loți, zia­riști, fani, toți sun­tem toți în ace­e­ași bar­că. Ne pla­ce acest sport și do­rim ca For­mu­la 1 să fie pli­nă de sus­pans și acți­u­ne. Nu vre­au ca vor­be­le me­le să fie greșit in­ter­pre­ta­te, nu sunt ge­nul de per­soa­nă ca­re scu­i­pă în su­pă. În fi­e­ca­re di­mi­neață, mă tre­zesc și re­a­li­zez ce șan­să ex­traor­di­na­ră am să fiu pi­lot de For­mu­la 1, dar to­tuși nu e acea For­mu­lă 1 pe ca­re am vi­sat-o. Es­te ne­voie de lua­rea foar­te ra­pi­dă a unor de­ci­zii ca­re să re­a­du­că spec­ta­co­lul și fas­ci­nația în For­mu­la 1. Nu e ușor, si­gur vor fi și ne­mu­lțu­miți, dar in­te­re­sul co­mun tre­bu­ie să pri­me­ze.

Ca­re es­te de­vi­za sau mai bi­ne spus men­ta­li­ta­tea aces­tei echi­pe ame­ri­ca­ne Haas?

Es­te ce­le­bra de­vi­ză lui Win­ston Chur­chill! „Un pe­si­mist ve­de di­fi­cul­ta­tea în fi­e­ca­re opor­tu­ni­ta­te, un op­ti­mist ve­de opor­tu­ni­ta­tea în fi­e­ca­re di­fi­cul­ta­te.“

Haas deți­ne și o echi­pă ca­re evo­lue­a­ză în cam­pi­o­na­tul NAS­CAR. Cre­zi că vei fa­ce, într-o zi, un test cu o ase­me­nea mași­nă?

Mi-ar plă­cea să fac un ase­me­nea test, dar pro­ble­ma es­te le­ga­tă de fap­tul că astăzi se do­rește mă­ri­rea nu­mă­ru­lui de Mari Pre­mii în For­mu­la 1. Așa­dar, nu mai avem timp de altce­va. Din punc­tul meu de ve­de­re, un se­zon ca­re să ai­bă 18 Mari Pre­mii ar fi mai re­zo­na­bil.

Ca­re es­te obi­ec­ti­vul tău pen­tru cea dea do­ua par­te a ca­ri­e­rei ta­le în For­mu­la 1?

Ace­lași din­tot­de­au­na. Să de­vin du­blu cam­pi­on mon­dial. Dați-mi mași­na adec­va­tă și voi fa­ce to­tul pen­tru a reuși!

Cir­cu­i­tul în eta­pa Inter­la­gos, din Bra­zi­lia, ca­na­dia­nă nu se nu­mă­ră din prin­tre pre­fe­ra­te­le se­zo­nul lui Ro­main 2008 Gros­je­an.

Con­cen­tra­re ma­xi­mă înain­tea star­tu­lui

Po­di­u­mul din Unga­ria din2012, unul din­tre mo­men­te­le ma­gi­ce ale ca­ri­e­rei lui Ro­main Gros­je­an

În 2012, a ra­tat la mus­tață vic­to­ria pe Hun­ga­ro­ring.

Doi fran­ce­zi în Ame­ri­ca, Ro­main Gros­je­an și To­ny Par­ker, ce­le­brul bas­chet­ba­list din NBA

Tre­ce­rea li­ni­ei de so­si­re și lo­cul 4 la Bar­ce­lo­na, în 2012

Inter­viu re­a­li­zat de Dan Ale­xan­dres­cu Foto: Lu­kas T. Go­rys

Dra­gos­te la pri­ma ve­de­re, în 2016, între Ro­main Gros­je­an și mo­no­pos­tul Haas

Bar­ce­lo­na 2016, de­bu­tul lui Ro­main Gros­je­an în ca­drul echi­pei Haas

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.