Por­tret de pi­lot

Auto Motor Sport - - CONTENTS - Text: Andrei Mi­trașcă

Se­bi Bar­bu, un spor­tiv apar­te, ca­re a ur­cat încet și si­gur sca­ra ie­rar­hi­că.

Un­de­va între no­ul val al pi­loți­lor ti­neri și lu­pii bă­trâni, ca­re per­for­mau chiar și cu 20 de ani în ur­mă, se află un spor­tiv

ce­va mai apar­te. La un pas să ajun­gă pe po­di­u­mul ge­ne­ral al se­zo­nu­lui 2019 din Cam­pi­o­na­tul Nați­o­nal de Ra­li­uri, omul nos­tru a de­venit unul din­tre prin­ci­pa­lii fa­vo­riți la vic­to­rie cum­va fă­ră să ne dăm se­a­ma. În timp ce eram ocu­pați să ne ui­tăm du­pă Si­mo­ne Tem­pes­tini, Bog­dan Ma­rișca, Dan Gîrto­fan sau Va­li Por­ciște­a­nu, Se­bi Bar­bu a ur­cat încet și si­gur sca­ra ie­rar­hi­că și s-a in­sta­lat cu încre­de­re în gru­pul „grei­lor“din lu­mea au­toh­to­nă a ra­li­u­ri­lor. Noi cre­dem că es­te mo­men­tul să îl cu­noaștem mai bi­ne…

Pe când de­bu­tam la coas­tă, în 2009, Se­bi de­bu­ta la ra­liu, în pos­tu­ra de na­vi­ga­tor. Fă­cu­se mu­lți ani schi de per­for­ma­nță, ca și fra­te­le lui, și ho­tă­râse să tre­a­că la o dis­ci­pli­nă ce­va mai in­dul­gen­tă cu efec­te­le tre­ce­rii ani­lor. A luat-o de jos, cu Da­cia, așa cum es­te sti­pu­lat în ma­nua­lul nes­cris, dar ști­ut de toa­tă lu­mea. Timp de 2 ani, a con­cu­rat cu Lo­ga­nul, ca­re i-a adus un ti­tlu la de­bu­ta­nți și un loc 5 în clasamentu­l Cu­pei Da­cia. A fost o pe­ri­oa­dă de aco­mo­da­re cu no­ul sport, a tot schim­bat co­pi­loții, a fost un mic iu­reș, dar star­tul a fost luat. Acum spu­ne des­pre acea pe­ri­oa­dă că nu a fost bi­ne îndru­mat, dar cel mai impor­tant a fost că a înce­put.

A ur­mat pe­ri­oa­da cu Clio RS, în 2011 și 2012, când a înțe­les mult mai bi­ne ce înse­am­nă o mași­nă de cur­se ade­vă­ra­tă. Cu­tie cu cra­boți, grup scurt, sus­pen­sie re­gla­bi­lă, au­to­blo­cant, de­ja lu­cru­ri­le se com­pli­cau. 200 CP se stru­nesc alt­fel de­cât 100. Îmi amin­tesc și acum eta­pa de coas­tă de la Păl­ti­niș, un­de am fă­cut una din­tre ce­le mai bu­ne cur­se ale me­le. Se­bi se dă­dea și el cu Clio, mai mult de an­tre­na­ment. A plo­uat, a fost ce­ață, dru­mul era des­tul de de­ni­ve­lat, dar mași­na mea a mers mai bi­ne de­cât ni­ci­o­da­tă. Am luat lo­cul 8 în clasamentu­l ge­ne­ral și eram în al no­uă­lea cer. Se­bi a con­cu­rat cu o mași­nă com­pa­ra­bi­lă ca per­for­ma­nțe cu a mea, dar a fost cu 5 se­cun­de mai rapid. Da, era aca­să, e si­bian, dar to­tuși 5 se­cun­de? Și era calm, zâmbea tot tim­pul, nu ve­de­am nici cea mai mi­că ur­mă de stres la el. Așa a fost atunci, așa es­te și acum. În ochii mei, e unul din­tre cei mai cha­ris­ma­tici pi­loți și unul din­tre cei ca­re înțe­leg cel mai bi­ne ce tre­bu­ie fă­cut pen­tru a ajun­ge în vârf.

În 2012, la Ra­li­ul Si­bi­u­lui, pe vre­mea când era eta­pă în IRC ( Inter­con­ti­nen­tal Ral­ly Chal­len­ge), Se­bi a închi­riat un Ci­troën DS3 de la o echi­pă din Aus­tria. „Am aban­do­nat de do­uă ori atunci, ca să zic așa. O da­tă înain­te de sha­ke­down, me­ca­nic, pe ur­mă pe Gâtul Ber­be­cu­lui, când am să­rit mai ci­u­dat și am stri­cat-o rău de tot pe de­de­subt. Am mers la Arad du­pă ace­ea, tot cu DS3-ul, un­de ia­răși am fă­cut pros­tia aia cu am­breia­jul și am aban­do­nat teh­nic. Au fost do­uă de­za­mă­giri, dar vă­zu­sem ce înse­am­nă o echi­pă pro­fe­si­o­nis­tă de asis­te­nță și cât de per­for­man­tă poa­te să fie o mași­nă de 230 CP.“

Lup­tă de uzu­ră

„Una din­tre ce­le mai fru­moa­se ex­pe­ri­e­nțe a fost eta­pa de la San Re­mo din 2013, un­de am avut do­uă pro­be de noap­te, una de 30 km, alta de 20. A ur

mat eta­pa eu­ro­pe­a­nă de la Si­biu, un­de am câști­gat ca­te­go­ria Do­uă Roți Mo­tri­ce. Atunci, mi-am schim­bat vi­zi­u­nea. Atunci, am de­cis că e mo­men­tul să încer­căm mai mult. Să ris­căm mai mult din punct de ve­de­re spor­tiv.“

Au ur­mat do­uă se­zoa­ne cu Mit­su­bis­hi Evo X, în 2014 și 2015. Pe vre­mea ace­ea exis­ta Co­li­na Mo­tor­sport, ca­re i-a ofe­rit o mași­nă de top și asis­te­nță pe mă­su­ră. În 2014, a acu­mu­lat ex­pe­ri­e­nță, a înțe­les tot mai bi­ne mași­na și se pre­gă­tea pen­tru un 2015 în ca­re să se lup­te sus, sus de tot. Însă so­co­te­a­la de aca­să nu s-a po­tri­vit, și 2015 a fost plin de pro­ble­me teh­ni­ce. Du­pă pa­tru star­turi din ca­re trei au fost aban­do­nuri teh­ni­ce și un ra­liu ter­mi­nat cu mași­na mult sub pa­ra­me­tri, a de­cis să se opre­as­că.

A con­cu­rat to­tuși la Si­biu, ra­li­ul lui de ca­să, cu un Clio R3T, mași­nă proas­pă­tă, nou-no­uță, închi­ria­tă de la TTH din Cluj. Ca o pa­ran­te­ză, chiar înain­te ca acel Clio să fa­că pri­mii ki­lo­me­tri în acea cur­să, TTH ne-a ofe­rit-o pen­tru un test, unul din­tre ce­le mai fru­moa­se și mai sa­tis­fă­că­toa­re din câte am fă­cut. Se­bi a fost atunci al doi­lea la Do­uă Roți Mo­tri­ce, chiar în spa­te­le cam­pi­o­nu­lui ca­te­go­ri­ei, Raul Ba­diu.

„2016 tre­bu­ia să fie un an cu Clio R3T, dar, din mo­ti­ve fi­nan­cia­re, nu am reușit să duc la fi­nal se­zo­nul. De fapt, nici nu l-am înce­put, pen­tru că am mers doar la Co­vas­na, ca­re nu fa­ce par­te din cam­pi­o­nat. În schimb, am fost la Iași, cu un Evo VII, la cla­sa 11. Țin min­te că îmi era te­a­mă de mași­na ace­ea. Toa­tă lu­mea îmi zi­cea că e un mon­stru, că se stri­că, că nu-i bu­nă. Poa­te că și din cau­za asta m-am mo­bi­li­zat și mi-a plă­cut foar­te mult. Am mers o eta­pă și la coas­tă și m-am si­mțit foar­te bi­ne. Am zis «în sfârșit, sunt într-un Evo cum scrie la car­te» și m-am îndră­gos­tit de mași­na ace­ea.“

2017 a fost și el un an com­pro­mis, dar, în 2018, Se­bi a cum­pă­rat acel Evo VII bru­tal, cu cu­tie sec­venția­lă și a înce­put ofi­cial mun­ca la ser­vi­ce-ul lui și să-și fa­că cu pro­pria echi­pă asis­te­nța teh­ni­că, ală­turi de Ste­fa­no Ra­fa­nel­li. A venit doar de la a do­ua eta­pă de ra­liu, un­de a și aban­do­nat teh­nic, dar a câști­gat toa­te ce­le­lal­te eta­pe până la fi­na­lul se­zo­nu­lui. A con­cu­rat la cla­sa 11, cla­sa au­to­mo­bi­le­lor fă­ră omo­lo­ga­re, aco­lo un­de poți să scoți ori­câtă pu­te­re, și a fost in­vin­ci­bil. „Am întreți­nut-o noi și a fost per­fect. O mași­nă cu to­tul spe­cia­lă. Așa de ta­re mi-a plă­cut mași­na, că mi-am cum­pă­rat și una de stra­dă. Du­pă ca­re am vândut Evo­u­ri­le și am înce­put să fa­cem cal­cu­le pes­te cal­cu­le. În fi­nal, am ho­tă­rât să închi­ri­em un R5 și să fa­cem noi asis­te­nța și re­pa­rați­i­le stan­dard.“

Tot mai sus

Și ast­fel, ajun­gem în 2019, anul în ca­re Se­bi Bar­bu, ală­turi de Bog­dan Ian­cu (unul din­tre cei mai ex­pe­ri­men­tați co­pi­loți ro­mâni), a fă­cut sal­tul că­tre gru­pa de top a ra­li­u­ri­lor. „A fost un se­zon bun și atât, fă­ră ex­cla­mații. Am tes­tat toa­te anve­lo­pe­le po­si­bi­le, fi­e­ca­re ki­lo­me­tru a fost un test pen­tru noi. Am no­tat foar­te mul­te lu­cruri, am ex­pe­ri­men­tat, am mon­tat și de­mon­tat tot ce am pu­tut. R5-ul es­te o mași­nă ca­re, da­că ai încre­de­re în ti­ne și în dic­ta­re, îți dă sen­zații pe ca­re nu le poți trăi cu mași­ni­le de ge­ne­rație mai ve­che. Și în plus, e foar­te pri­e­te­noa­să.“

În 2019, cu toa­te că nu a avut bu­ge­tul pi­loți­lor din vârful ie­rar­hi­ei, Se­bi s-a in­fil­trat me­reu prin­tre ei, ca

per­for­ma­nțe. De de­par­te cea mai bu­nă eta­pă a fost, bi­neînțe­les, cea de la Si­biu. „A fost o cur­să fă­ră ni­cio pro­ble­mă. Du­pă ce am au­zit de aban­do­nul lui Si­mo­ne, de pe pri­ma pro­bă, am ști­ut că aco­lo e șan­sa noas­tră. Rit­mul a fost foar­te bun, a fost pri­ma oa­ră când am mers pri­mul pe drum. Nu ave­am ni­ci­un re­per, însă to­tul a fun­cți­o­nat per­fect. Pro­ba­bil, și pen­tru că Har­ghi­ta fu­se­se cu doar do­uă săp­tă­mâni înain­te și eram încăl­zit, an­tre­nat, nici mă­car nu a tre­bu­it să strângem lu­cru­ri­le, scu­le­le. Eram aca­să, mași­na era aca­să, to­tul a fost re­la­xat.“A câști­gat Si­bi­ul la mai bi­ne de ju­mă­ta­te de mi­nut în fața lui Dan Gîrto­fan și Va­li Por­ciște­a­nu. Să câști­gi o cla­să, o gru­pă se poa­te întâmpla cu șan­să, cu o con­cu­re­nță mi­că, sunt mu­lți ca­re se pot lău­da cu ast­fel de vic­to­rii. Să câști­gi ge­ne­ra­lul în ace­as­tă pe­ri­oa­dă în ca­re, da­că

Si­mo­ne are un ghi­ni­on, Dan Gîrto­fan și Va­li Por­ciște­a­nu stau la pândă în ime­dia­ta apro­pi­e­re, es­te o per­for­ma­nță! Și să nu ui­tăm de Bog­dan Ma­rișca și Do­do Piți­goi, ca­re, la rândul lor, te mă­nâncă de viu da­că nu ești 100% pregătit pen­tru lup­ta la vârf.

La fi­na­lul se­zo­nu­lui, Se­bi a ra­tat po­di­u­mul la doar 6 puncte. Ca o iro­nie, Se­bi și Bog­dan nu vor fi pre­miați la Ga­la Cam­pi­o­ni­lor, cei de pe lo­cul 4 văd doar cum se închi­de ușa în fața lor, indi­fe­rent da­că au câști­gat o eta­pă și au fost pe po­di­um la alte­le. Aco­lo sus, re­zul­ta­te­le sunt mult mai greu de obți­nut și de ace­ea sunt și mai va­lo­roa­se.

Pen­tru 2020, când va împlini 36 de ani, cu un bu­get ca­re nu se ara­tă mult mai con­sis­tent, Se­bi va ră­mâne cu ace­e­ași mași­nă, ace­e­ași echi­pă, ace­e­ași for­mu­lă. „La noi au ră­mas în con­ti­nua­re la vârf băi­eții ve­chi, Giri, Ma­rișca, chiar și Ti­ti. Am încer­cat să mă ală­tur unei echi­pe, să ne li­pim de un proi­ect mai ma­re, dar nu am reușit. Tot ce a însem­nat par­ti­ci­pa­rea noas­tră a fost trei sfer­turi cu re­sur­se pro­prii. Inves­tim în noi, de­o­cam­da­tă. Așa vom mer­ge și la anul. Vârsta nu cred că es­te o pro­ble­mă, deși nu e nor­mal să fii cam­pi­on nați­o­nal la 40 de ani. Nu-i pro­ble­ma mea, es­te însă o pro­ble­mă mai am­plă, a mo­tor­spor­tu­lui ro­mânesc. Cei­la­lți au avut alte șan­se, alte po­rți des­chi­se, și nu pen­tru că erau ti­neri.“

Des­pre na­vi­ga­to­rul lui are doar cu­vin­te fru­moa­se: „Bog­dan e un ma­re pro­fe­si­o­nist. Pri­ma da­tă, am mers împreu­nă în 2013, în Aus­tria. De la pri­ma întâlni­re a fost un res­pect re­ci­proc, chiar am avut ne­voie de ci­ne­va ca el, de ci­ne­va li­niștit. Noi nu ne per­mi­tem să ieșim de pe tra­seu, da­că lo­vim o jan­tă e o pro­ble­mă, am mers tot anul cu

an­ve­lo­pe uza­te, de la alte echi­pe. Bog­dan a fost un om de­di­cat to­tal proi­ec­tu­lui, iar re­zul­ta­te­le i se da­to­re­a­ză în ega­lă mă­su­ră.“

Cei trei pi­loni

Și to­tuși, de un­de ar pu­tea să vi­nă re­zul­ta­te și mai bu­ne da­că bu­ge­tul ră­mâne res­trâns, iar vârsta es­te una la ca­re, în spor­tu­ri­le fi­zi­ce, ești de­ja ve­te­ran sau an­tre­nor? Sim­plu. Spre de­o­se­bi­re de ma­jo­ri­ta­tea ce­lor­la­lți pi­loți, Se­bi a fă­cut sport de per­for­ma­nță mult înain­te să înce­a­pă mo­tor­spor­tul. Și el, și fra­te­le lui au re­pre­zen­tat Ro­mânia la Jo­cu­ri­le Olim­pi­ce, au o altă abor­da­re psi­ho­lo­gi­că, o altă vi­zi­u­ne asu­pra fe­lu­lui în ca­re se fa­ce per­for­ma­nța. „Schi­ul și mo­tor­spor­tul au mul­te în co­mun. Tran­sfe­rul de ma­se, tra­se­le, ce tre­bu­ie să faci ca să nu sari afa­ră – sunt mul­te ase­mă­nări. Pre­gă­ti­rea schi­u­ri­lor es­te la fel de im­por­tan­tă ca a mași­nii. Chiar și sen­zați­i­le sunt ase­mă­nă­toa­re, ai să­ri­turi, des­căr­cări pe vârfuri de pan­tă, e clar că ex­pe­ri­e­nța de pe pârtie îmi fo­lo­sește. De exem­plu, de câți­va ani am des­co­pe­rit kar­tin­gul. Mi se pa­re că te pre­gă­tește tac­tic, fi­zic și stra­te­gic foar­te bi­ne. Acum, cu pis­te­le astea de la noi de­vi­ne foar­te in­te­re­sant. Chiar acum o lu­nă, am par­ti­ci­pat la Fran­cia­cor­ta la o cur­să de an­du­ra­nță de 8 ore. Am ter­mi­nat pe lo­cul 12 din pes­te 30 de echi­pe. Dar kar­tin­gul e doar un fel de pre­gă­ti­re, și e per­fect, simt că mă aju­tă foar­te mult.“

Când a venit vor­ba des­pre lu­cru­ri­le pe ca­re să le îmbu­nă­tățe­as­că, Se­bi a fost foar­te clar. „Sunt trei lu­cruri. În pri­mul rând, dic­ta­rea. Tre­bu­ie să mi-o per­fe­cți­o­nez. Cu R5-ul sunt alte vi­te­ze. Tre­bu­ie să ajung să am si­gu­ra­nța să-i spun că vi­ra­jul es­te un stânga-4, el să-mi zi­că stânga-4 în con­curs, iar eu să îl iau plin, fă­ră ezi­ta­re. Pe ur­mă es­te pre­gă­ti­rea fi­zi­că. Chiar da­că, apa­rent, doar stai pe un scaun și miști de un vo­lan, pre­gă­ti­rea fi­zi­că e cru­cia­lă. Și pe ur­mă es­te ex­pe­ri­e­nța. Și eu, și Bog­dan avem ne­voie să stăm cât mai mult în mași­nă.“Iar ex­pe­ri­e­nța lor va însem­na spec­ta­col pen­tru noi toți.

În 2020, Se­bas­tian Bar­bu, Bog­dan Ian­cu și Škoda Fa­bia R5 pe ca­re scrie Gor­gan­din vor fi, pro­ba­bil, și mai greu de ți­nut în afa­ra po­di­u­mu­lui de­cât anul aces­ta. Da­că pe Dan Gîrto­fan și pe Va­li Por­ciște­a­nu a reușit să îi ba­tă „fair and squa­re“pe mul­te pro­be, bor­na cel mai greu de atins va fi vi­te­za cam­pi­o­nu­lui Si­mo­ne Tem­pes­tini. Nu pu­te­am să nu îl întreb un­de se ve­de în com­pa­rație cu cam­pi­o­nul mon­dial al ju­ni­o­ri­lor din 2016. „Hm, pe Păl­ti­niș îl pro­voc și acum. Și pe ur­ca­re, și pe co­bo­râre. Dar, sin­cer, nu pot să mă com­par cu el, de­o­cam­da­tă. Es­te ace­lași lu­cru ca și la schi. Când lip­se­am o săp­tă­mână, cei­la­lți de­ja erau în fața mea. Mo­tor­spor­tul e o dis­ci­pli­nă în ca­re evo­lue­zi doar ex­pe­ri­men­tând și an­tre­nându-te con­stant, iar la acest ca­pi­tol, Si­mo­ne es­te la ani-lu­mi­nă în față. Dar, da, ne do­rim să ne apro­pi­em cât mai mult. Mi-am do­rit să fim împreu­nă pe Păl­ti­niș, să ve­dem di­fe­re­nța – poa­te, la anul. Ori­cum, Si­mo­ne ne-a tras pe toți în sus. Sper să ajung la mo­men­tul în ca­re, înain­te de ul­ti­ma pro­bă, să fiu la bă­taie cu el și să dăm to­tul amândoi, să ajun­gem la fi­nal și vic­to­ria să fie a ce­lui mai bun… la ze­ci­mi de se­cun­dă.“

„Da­că ar fi să aleg o eta­pă din WRC, mi-ar plă­cea una de ma­ca­dam. Fin­lan­da, pro­ba­bil. Să fie un ma­ca­dam lin, de vi­te­ză.“

„Cu Cli­o­ul, am avut echi­pa noas­tră de asis­te­nță teh­ni­că. În pe­ri­oa­da ace­ea, am învățat foar­te mul­te des­pre cum se pre­gă­tește o eta­pă. Au tre­cut 8 ani de atunci și încă avem de învățat o gră­ma­dă.“

Alex Bar­bu, fra­te­le lui Se­bi, de do­uă ori re­pre­zen­tant al Ro­mâni­ei la Jo­cu­ri­le Olim­pi­ce de Iar­nă, unul din­tre oa­me­nii din asis­te­nța teh­ni­că.

„Din 2008, nu am mai schiat. Am re­nu­nțat la schi pen­tru că apă­re­au tot fe­lul de ac­ci­den­tări înain­te de com­pe­tiții. Du­pă ul­ti­ma ac­ci­den­ta­re, am de­cis să nu mai con­ti­nui.“

În 2015, anul ace­la mai puțin reușit, cu Mit­su­bis­hi Lan­cer Evo X R4, la Arad. A ter­mi­nat pe lo­cul 8 atunci. Anul ăsta, a ter­mi­nat pe pa­tru. Anul vi­i­tor, ci­ne pa­ria­ză pe un po­di­um al lui Se­bi?

„La Brașov, am încer­cat să mă duc pe ur­me­le lui Si­mo­ne la un mo­ment dat, să frânez pe frâne­le lui. Du­pă ce mi-am luat pes­te 1,5 se­cun­de pe ki­lo­me­tru, l-am fe­li­ci­tat și mi-am dat se­a­ma că încă am mult de învățat.“

Pri­mul ra­liu din 2019. Lo­cul 4 în clasamentu­l ge­ne­ral, du­pă Si­mo­ne, Va­li și Giri. Obser­văm cam ace­le­ași nu­me, nu-i așa?

„La coas­tă, am mers doar ca an­tre­na­ment. De fi­e­ca­re da­tă când am par­ti­ci­pat, am fă­cut-o cu cri­cul și roa­ta de re­zer­vă în por­tba­gaj. Îmi pla­ce și coas­ta, dar ra­li­ul es­te ce mă in­te­re­se­a­ză în pri­mul rând.“

„Anul ăsta, am reușit să fa­cem trei se­si­uni de tes­te cu R5, și asta s-a vă­zut ime­diat. Când ai bu­get mic, ești ten­tat să re­nu­nți pri­ma da­tă la tes­te, dar sunt cru­cia­le da­că vrei re­zul­ta­te bu­ne.“

Foto: ral­ly­zoom/ral­ly­cow

„La Iași, pe ma­ca­dam, mi-a plă­cut pe și­ne; la Brașov, mai mult de-a la­tul. La Păl­ti­niș, pe as­falt, mi-a plă­cut să merg de-a la­tul pe ace. Pe Lue­ta, la Har­ghi­ta, mi-a plă­cut pe și­ne.“

„Ne cer­tăm cu fi­e­ca­re oca­zie și gă­sim un vi­no­vat ca­re tre­bu­ie șters de pe fața pă­mântu­lui. Pi­loții ro­mâni se­a­mă­nă tot mai mult cu po­li­ti­ci­e­nii... iar eu sunt de pă­re­re că sportul e altce­va.“

Pe po­di­u­mul fi­nal la Ra­li­ul Si­bi­u­lui. O vic­to­rie imen­să, un par­curs fă­ră greșe­a­lă. În 2020, toa­tă pre­si­u­nea va fi pe ume­rii lui Se­bi.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.