Andre­ea & Andrei: Ne-am do­rit o nun­tă rock

Cel mai mult ne plac nu­nți­le „alt­fel”, în ca­re de­ta­li­i­le, pre­gă­ti­te cu ma­re ate­nție, la­să să se între­va­dă gus­tu­ri­le și per­so­na­li­ta­tea mi­ri­lor. Andre­ea și Andrei au avut o nun­tă ori­gi­na­lă, ca­re i-a re­pre­zen­tat în to­ta­li­ta­te: cu mul­te ele­men­te rock, de­ta­lii

Beau Monde Mirese - - Sumar - TEXT: CRIS­TI­NA NICOLAE

MMu­zi­ca a fost cea ca­re i-a adus împreu­nă. „Andrei es­te so­list într-o for­mație rock încă de la vârsta de 18 ani. De-a lun­gul tim­pu­lui au avut mul­te con­cer­te în clu­bu­ri­le din Bu­cu­rești, la ca­re am par­ti­ci­pat și eu, de­oa­re­ce îmi plă­cea mu­zi­ca pe ca­re o cântau“, ne po­ves­tește Andre­ea. „Mai mult, înce­pu­se să îmi pla­că și de Andrei, el fi­ind una din­tre pri­me­le me­le atra­cții ado­les­cen­ti­ne. Cu toa­te aces­tea, Andrei nu mă cu­noștea și nici nu am avut oca­zia să vor­bim în res­pec­ti­vii ani. Mult mai târziu, în toam­na anu­lui 2010, am fă­cut cu­noști­nță prin in­ter­me­di­ul unui pri­e­ten co­mun. Evi­dent, tot la un con­cert, de da­ta ace­as­ta fi­ind amândoi în pu­blic. Am de­venit un cu­plu la scurt timp du­pă ce am fă­cut cu­noști­nță, împăr­tășind pa­si­u­nea co­mu­nă pen­tru mu­zi­ca rock și mo­dul de gândi­re, în an­sam­blu.“

„S-a așe­zat în ge­nun­chi și mi-a des­chis cu­tia cu ine­lul”

Ce­re­rea de că­să­to­rie a avut loc în Sue­dia, ța­ră în ca­re Andrei își do­rea foar­te mult să ajun­gă. „Când ne-am cu­nos­cut, Andrei fu­se­se ad­mis la un mas­ter în Sue­dia, la ca­re a re­nu­nțat, ca să ră­mână cu mi­ne, așa că a ră­mas cu do­ri­nța de a mer­ge mă­car să o vi­zi­te­ze. Drept pen­tru ca­re, în va­ra anu­lui 2013, am ple­cat la niște pri­e­teni în Stoc­kholm. În pri­ma zi în ca­re am ajuns, Andrei mi-a zis că nu vom vi­zi­ta însă Stoc­kholm, ci orașul uni­ver­si­tar. În acel mo­ment nu mi-a fost foar­te clar de ce nu vi­zi­tăm întâi ca­pi­ta­la și apoi alte lo­curi, drept pen­tru ca­re m-am ener­vat, nești­ind că Andrei plă­nu­i­se, de fapt, ca ce­re­rea în că­să­to­rie să ai­bă loc în res­pec­ti­vul orășel. În ur­ma pre­si­u­ni­lor me­le am por­nit la pas prin Stoc­kholm, împreu­nă cu pri­e­te­nii noștri. Du­pă o ploaie to­re­nția­lă a ieșit soa­re­le și ne-am oprit într-un mic port, la apus. În acel mo­ment, Andrei i-a ru­gat pe pri­e­te­nii noștri să ne fa­că o po­ză, m-a luat în brațe, mi-a spus că mă iu­bește foar­te mult (și alte lu­cruri pe ca­re nu mi le mai amin­tesc da­to­ri­tă emoți­i­lor). Con­co­mi­tent, pri­e­te­nul ca­re ne fă­cea po­za a înce­put să fil­me­ze, mo­ment în ca­re am înce­put să-mi dau se­a­ma ce se întâmplă și m-au co­pleșit emoți­i­le. Andrei a ur­mat ce­re­rea în că­să­to­rie ca la car­te, adi­că s-a așe­zat în ge­nun­chi și mi-a des­chis cu­tia cu ine­lul. A fost un mo­ment unic! La scurt timp du­pă ce­re­rea în că­să­to­rie, am înce­put să râd in­con­tro­la­bil, de emoție, și să sun fa­mi­lia și pri­e­te­nii cei mai apro­piați, pe ca­re îi ave­am ori­cum în min­te pen­tru ro­lu­ri­le de dom­nișoa­re și ca­va­leri de onoa­re. În timp ce pen­tru pă­ri­nții mei nu a fost o sur­pri­ză ce­re­rea în că­să­to­rie, pen­tru ma­ma lui Andrei și pen­tru pri­e­teni a venit ca o ves­te neaștep­ta­tă (mai ales pen­tru ma­jo­ri­ta­tea pri­e­te­ni­lor noștri, ca­re nu sunt că­să­to­riți).“

„Am ales să fa­cem cu­nu­nia în aer li­ber”

Pen­tru că vre­mea a fost cal­dă (deși au fă­cut nun­ta la înce­pu­tul lui oc­tom­brie) și pen­tru că își do­re­au ca par­ti­ci­pa­nții la nun­tă să se sim­tă cât mai con­for­ta­bil, mi­rii au ales ca ce­re­mo­nia să ai­bă loc în aer li­ber. „Fi­e­ca­re in­vi­tat a pu­tut ast­fel să stea pe scaun și să se bu­cu­re de cu­nu­nie bând câte un suc“, își amin­tește Andre­ea, ca­re a pur­tat o ro­chie de mi­re­a­să al­bă, foar­te fru­moa­să. „Ro­chia am ales-o re­la­tiv re­pe­de, du­pă ce am vi­zi­tat trei ma­ga­zi­ne de­di­ca­te. Îmi do­re­am ce­va sim­plu, dar ca­re să ai­bă o ten­tă de mov, cu­loa­re pe ca­re voiam să o fo­lo­sim ori­cum în de­co­rați­u­ni­le de la nun­tă. To­to­da­tă, nu mi-am do­rit voa­lul tra­diți­o­nal, ast­fel încât am op­tat pen­tru o ben­tiță cu fun­dă su­pra­di­men­si­o­na­tă.“Mi­rii i-au avut ală­turi la cu­nu­nie pe cei mai buni pri­e­teni. „Pe lângă pri­e­te­nul prin in­ter­me­di­ul că­ru­ia ne-am cu­nos­cut, tot alai­ul de dom­nișoa­re și ca­va­leri de onoa­re a fost con­sti­tu­it din oa­meni dra­gi, de ca­re

ne le­a­gă amin­tiri și emoții de ani de zi­le, din ce­le mai im­por­tan­te mo­men­te ale vi­eții noas­tre: pri­e­teni de la gră­di­niță, pri­e­teni din școa­la ge­ne­ra­lă, pri­e­teni din li­ceu, pri­e­teni din fa­cul­ta­te etc. Și ei, la rândul lor, au fost foar­te emoți­o­nați și im­pli­cați în toa­tă nun­ta, luându-și ro­lu­ri­le foar­te în se­ri­os.“

„Aproa­pe toți in­vi­tații au venit în te­niși”

Având în ve­de­re atât pa­si­u­nea co­mu­nă pen­tru mu­zi­ca rock, cât și mo­dul în ca­re s-au cu­nos­cut, nu a fost de­loc greu pen­tru Andrei și Andre­ea să sta­bi­le­a­să te­ma­ti­ca pen­tru nun­tă. „Mu­zi­ca a fă­cut și va fa­ce par­te din viața noas­tră – în fi­e­ca­re an, par­ti­ci­păm la ma­jo­ri­ta­tea con­cer­te­lor din Bu­cu­rești, pre­cum și la cel puțin un fes­ti­val/ con­cert în altă ța­ră. Ast­fel, ale­ge­rea unei te­ma­tici mu­zi­ca­le pen­tru nun­tă a venit fi­resc. Ne-am im­pli­cat amândoi – de la gă­si­rea lo­cați­ei, până la re­a­li­za­rea ce­lor mai mici de­ta­lii. Am ales La Se­rat­ta, pe ca­re o știam de la nun­ta unor pri­e­teni, fi­ind im­pre­si­o­nați de abso­lut tot: de la lo­cație, până la ate­nția ma­na­ge­ri­lor pen­tru per­fe­cți­u­ne. Re­fe­ri­tor la de­co­ruri, ne-am in­spi­rat și din nu­nți­le si­mi­la­re or­ga­ni­za­te în alte țări, dar am avut ma­re no­roc și cu ma­na­ge­rii lo­cați­ei, ca­re ne-au pus toa­te pla­nu­ri­le în apli­ca­re.“Andre­ea și Andrei au ales ca in­vi­tați­i­le de nun­tă să ai­bă for­ma și de­sig­nul unor bi­le­te de con­cert, fi­e­ca­re ma­să de la nun­tă a pur­tat nu­me­le unei for­mații și a fost de­co­ra­tă cu vi­ni­luri, va­ze­le de flori au avut for­ma unui in­stru­ment mu­zi­cal, iar ma­sa nași­lor a fost ame­na­ja­tă cu un set de to­be și flori re­a­li­zat de Da­ria Spe­cial. Nici tor­tul nu a fă­cut ex­ce­pție, cei de la Coo­kie Jar re­a­li­zându-l con­form te­ma­ti­cii mu­zi­ca­le și re­pro­du­cându-i pe miri sub for­ma unor fi­gu­ri­ne foar­te apro­pia­te de re­a­li­ta­te. „Ne-am do­rit foar­te mult o nun­tă fă­ră mul­te tra­diții, drept pen­tru ca­re am avut doar do­uă-trei me­lo­dii po­pu­la­re și, în rest, mu­zi­ca ani­lor ’80-2000. De ase­me­nea, din­tre tra­diții am res­pec­tat doar fu­ra­tul mi­re­sei.“Și fi­in­dcă au vrut ca oa­me­nii să se sim­tă con­for­ta­bil la nun­tă, cei doi miri și-au încu­ra­jat in­vi­tații să vi­nă în te­niși. „Am fost plă­cut sur­pri­nși să ve­dem că toa­tă lu­mea a in­trat în acest joc (in­clu­siv per­soa­ne mai în vârstă) și ast­fel ma­jo­ri­ta­tea in­vi­tați­lor a venit în te­niși.“

„Fo­to­gra­ful are ace­e­ași pa­si­u­ne pen­tru rock”

Încă de la pri­ma întâlni­re cu fo­to­gra­ful, cei doi miri au re­a­li­zat că au întâlnit per­soa­na po­tri­vi­tă pen­tru nun­ta lor. „La pri­ma vi­zi­tă pe ca­re am fă­cut-o la stu­di­o­ul său, Ci­prian as­cul­ta o bi­ne-cu­nos­cu­tă for­mație rock. Până să in­trăm în stu­dio, ne-am ui­tat unul la altul și amândoi am că­zut de acord că si­gur Ci­prian Du­mi­tres­cu va fi fo­to­gra­ful nos­tru. Lă­sând la o par­te la­tu­ra anec­do­ti­că a întâlni­rii, eram fa­mi­lia­ri­zați cu por­to­fo­li­ul lui Ci­prian și ne-au plă­cut foar­te mult mo­men­te­le pe ca­re le sur­prin­dea în ima­gini, pre­cum și sen­ti­men­te­le pe ca­re reușea să le tran­smi­tă prin fo­to­gra­fie. Pe lângă Ci­prian, am mai dis­cu­tat cu încă doi-trei fo­to­gra­fi de top, însă mo­dul lui de abor­da­re, des­chi­de­rea la idei­le pe ca­re le ave­am, pre­cum și co­mu­ni­ca­rea per to­tal (și pa­si­u­nea pen­tru rock) au fost fac­tori de­ci­si­vi. Ne bu­cu­răm foar­te mult că l-am ales și pu­tem spu­ne cu si­gu­ra­nță că es­te unul din­tre cei mai buni fo­to­gra­fi de la noi.“Și fi­in­dcă între timp Andre­ea și Andrei au de­venit pă­ri­nții unui băi­ețel, nici nu se pu­ne pro­ble­ma ca la bo­tez cei doi să op­te­ze pen­tru un alt fo­to­graf!

„Eu­ge­nii, o shaor­ma și câte­va pe­re­chi de dre­suri ca răs­cum­pă­ra­re”

Unul din mo­men­te­le ine­di­te de la nun­tă a fost dan­sul mi­ri­lor. „Și în ca­zul me­lo­di­ei, am mers pe ce­va mai non­con­for­mist și am re­a­li­zat un co­laj de pi­e­se: la înce­put într-o ma­ni­e­ră cla­si­că, cu un slow pe Etta Ja­mes, „At Last”, du­pă ca­re am con­ti­nuat cu un me­lanj de di­ver­se pi­e­se, de la AC/DC la Pro­di­gy. Toa­tă sce­no­gra­fia și dan­sul au fost gândi­te de noi și re­pe­ta­te mul­te seri la rând aca­să. Un alt mo­ment al nu­nții ca­re ne-a emoți­o­nat a fost, fă­ră doar și poa­te, cel în ca­re am proi­ec­tat fil­mu­lețul ce­re­rii în că­să­to­rie, pe ca­re Andrei avu­se­se gri­jă să îl mo­di­fi­ce și să adau­ge di­ver­se sub­ti­trări amu­zan­te, mai ales la re­a­cți­i­le me­le. In­vi­tații au fost sur­pri­nși apoi când am proi­ec­tat po­ze cu noi și cu ei în di­fe­ri­te mo­men­te ale vi­eții, pe mă­su­ră ce mer­ge­am la fi­e­ca­re ma­să să ci­oc­nim un pa­har cu fi­e­ca­re. O altă par­te amu­zan­tă a nu­nții a fost cea în ca­re Andrei m-a re­câști­gat la fu­ra­tul mi­re­sei, in­ter­pre­tând li­ve o me­lo­die ca­re no­uă ne pla­ce mult, la ca­re s-au adău­gat niște ouă Kin­der, eu­ge­nii, o shaor­ma și câte­va pe­re­chi de dre­suri.“

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.