Soa­cra: ghid de su­pra­vi­ețu­i­re

Când in­tri într-o re­lație cu un băr­bat, tre­bu­ie să in­tri in­di­rect și în re­lație cu fa­mi­lia sa și mai ales cu ma­ma. Ia­tă așa­dar ce tre­bu­ie să faci da­că vrei să-ți ții soa­cra la dis­ta­nță, fă­ră ca re­lați­i­le cu ea să ai­bă de su­fe­rit.

Beau Monde Mirese - - Sumar - TEXT: IOANA STĂNCESCU

Ai de­cis să te că­să­to­rești cu băr­ba­tul vi­eții ta­le. Da, doar că, ce să ve­zi, tot el es­te și băr­ba­tul vi­eții ei. Es­te vor­ba de ma­ma soa­cră. Re­cu­noaște că am fost obișnu­i­te ca, doar au­zin­du-i nu­me­le, să ne si­mțim ata­ca­te și în ne­si­gu­ra­nță. E su­fi­ci­ent să ne gândim la po­vești­le din co­pi­lă­rie un­de mai toa­te soa­cre­le erau re­le, per­fi­de, in­tru­zi­ve și fă­cu­te par­că să stri­ce ar­mo­nia din cu­plu, ca fi­ori reci să ne tre­a­că pe și­ra spi­nă­rii. În re­a­li­ta­te însă lu­cru­ri­le nu tre­bu­ie să fie așa de dra­ma­ti­ce și sunt nu­me­roa­se si­tuați­i­le în ca­re soa­cra și no­ra au o re­lație apro­pia­tă, chiar da­că pre­să­ra­tă cu mici ge­lo­zii ine­ren­te între do­uă fe­mei ca­re vor să se ocu­pe de ace­lași băr­bat. Ori­cum, in­di­fe­rent de cum se pre­zin­tă vi­i­toa­rea ta soa­cră, un lu­cru

ră­mâne cert: es­te mai înțe­lept să o ai de par­tea ta de­cât să te lu­pți cu ea. Mai ales că, vă spun din ex­pe­ri­e­nță, re­lația fi­i­lor cu ma­me­le lor es­te una ex­trem de spe­cia­lă și de so­li­dă. Asta nu înse­am­nă că tre­bu­ie să o lași să se poar­te ca și cum nun­ta voas­tră ar fi a ei. Și to­tuși, ne­nu­mă­ra­te sunt ca­zu­ri­le în ca­re, sub pre­tex­tul că vor să aju­te, pă­ri­nții ajung să încer­ce să mo­no­po­li­ze­ze toa­te pre­gă­ti­ri­le. Ei bi­ne, nu-i lă­sați. E mo­men­tul să sta­bi­liți clar ro­lu­ri­le, păs­trând însă un ton calm și po­li­ti­cos. O mână de fi­er într-o mânușă de ca­ti­fea, așa va tre­bui să te po­rți și vei ve­dea că un pic de di­plo­mație, răb­da­re și umor se vor do­ve­di de ce­le mai mul­te ori su­fi­ci­en­te pen­tru a o așe­za pe ma­ma lui aco­lo un­de îi es­te lo­cul. Adi­că, prin pre­aj­mă, dar nu li­pi­tă de el.

Înțe­le­ge-i „pi­er­de­rea“

Pen­tru ori­ce ma­mă, mo­men­tul în ca­re co­pi­lul crește și pă­ră­sește cu­i­bul e unul du­re­ros, chiar da­că fe­ri­ci­rea lui e mai im­por­tan­tă de­cât pre­ze­nța. Fii așa­dar blândă și înțe­le­ge că, până la ur­mă, ma­me­le sunt și ele niște fe­mei ge­loa­se și spe­ria­te de per­spec­ti­va unui vi­i­tor de­par­te de fi­ul lor. În loc să dai ochii pes­te cap de fi­e­ca­re da­tă când su­nă să va­dă ce mai fa­ce­ţi, mai bi­ne înce­ar­că să te împri­e­te­nești un pic cu ea. Fă­ră să ajun­geți să vă du­ceți împreu­nă la te­ra­pie, poți to­tuși s-o ro­gi pe ma­ma lui să-ți po­ves­te­as­că întâmplări de când era el mic, să-ți ara­te po­ze, să o as­cu­lți de­pă­nând amin­tiri. Ea se va si­mți brusc înțe­le­a­să, tu vei afla mai mul­te des­pre iu­bi­tul tău și la fi­nal fa­mi­lia voas­tră va avea de câști­gat. În loc de ge­lo­zie, va apă­rea între voi do­uă un fel de com­pli­ci­ta­te și re­lați­i­le se vor strânge.

Implic-o în or­ga­ni­za­re

Ați de­cis să vă că­să­to­riți, v-ați in­vi­tat la pă­ri­nții lui, la ma­să și, cu un pa­har de șam­pa­nie în mână, ați fă­cut anu­nțul. Ime­diat o ve­zi pe ma­ma lui să­rind de pe scaun, îmbrățișându-vă pe rând și, cu la­cri­mi în ochi, in­sis­tând să vă aju­te mă­car cu o par­te din chel­tu­i­e­li.

Ate­nție, însă! Cum în viață ni­mic nu e pe gra­tis, pă­ri­nții au ade­sea sen­zația că da­că se im­pli­că fi­nan­ciar, au drep­tul să ia și de­ci­zii. Ori ăsta es­te mo­men­tul când cer­tu­ri­le ris­că să iz­buc­neas­că. Până să apuci să te dez­me­ti­cești și să arunci un ochi pe in­ter­net du­pă lo­ca­luri și me­ni­uri, ma­ma lui a vor­bit de­ja la res­tau­ran­tul un­de și-a ser­bat ea zi­ua și un­de-l cu­noaște pe pa­tron și a de­cis de­ja gus­tă­ri­le și de­ser­tul. Nu, nu are voie să fa­că asta și cu toa­tă pă­re­rea de rău pen­tru bu­nă­voi­nța ei, va tre­bui să o oprești. Dar nu ori­cum! Pri­mul pas: nu te ener­va! Res­pi­ră adânc, nu­mă­ră până la 10, ieși pe bal­con, bea un pa­har de apă cu înghiți­turi mici, fă ori­ce tre­bu­ie să faci ca să-ți păs­tre­zi cal­mul. Da­că doar ri­dici to­nul și-i aduci amin­te că e nun­ta voas­tră și că ea nu are ni­ci­un drept să se ba­ge, riști să o ră­nești foar­te ta­re și să se vic­ti­mi­ze­ze ul­te­ri­or în fața fi­u­lui ei. În loc de asta, înce­ar­că să-i dai și ei ce­va de fă­cut. Până la ur­mă, nun­ta voas­tră es­te un ma­re eveni­ment și din viața ei și tot ce­ea ce-și do­rește es­te să nu fie ui­ta­tă și lă­sa­tă de­o­par­te. Un­de mai pui că pre­gă­ti­ri­le sunt atât de la­bo­ri­oa­se, încât poa­te chiar ți-ar prin­de bi­ne o mână de aju­tor. Sun-o, de exem­plu, și spu­ne-i că ai avea ne­voie să se ocu­pe de aran­ja­men­te­le flo­ra­le sau de de­co­ra­rea să­lii. Sau roag-o să tri­mi­tă ea in­vi­tați­i­le. Va fi fe­ri­ci­tă să se sim­tă uti­lă și mai ales, să va­dă că ui­te, chiar da­că i se însoa­ră băia­tul, nu înse­am­nă că pre­ze­nța ei nu mai es­te ne­ce­sa­ră. Cu alte cu­vin­te, dă-i tu o sar­ci­nă, până nu-și gă­sește ea sin­gu­ră una.

Nu întreți­ne spi­ri­tul com­pe­ti­tiv

Da­că to­tuși vi­i­toa­rea soa­cră in­sis­tă să mer­geți la res­tau­ran­tul un­de vrea ea sau con­si­de­ră că ide­ea de bu­fet sue­dez es­te com­plet bi­za­ră pen­tru o nun­tă și ţi­ne să ţi-o re­pe­te de câte­va ori pe zi, spu­ne-i pe un ton blând, dar ferm, că apre­ci­e­zi sfa­tu­ri­le ei, dar că în si­tuația da­tă exis­tă doar doi fac­tori de de­ci­zie: tu și fi­ul ei. Oca­zie cu ca­re ai gri­jă să nu le dai mână li­be­ră pro­pri­i­lor tăi pă­ri­nți, în timp ce pe so­cri îi ții la dis­ta­nță. Nu te ba­za pe fap­tul că iu­bi tin­de să nu zi­că ni­mic da­că ma­ma ta mer­ge pes­te tot cu voi, în timp ce a lui se ocu­pă doar de flori. Spre de­o­se­bi­re de fe­te, băi­eții nu-și do­resc nea­pă­rat per­fe­cți­u­ne, ci li­niște. Chiar da­că pa­re că nu-i pa­să, lu­cru­ri­le se vor schim­ba ra­di­cal în zi­ua în ca­re ma­ma lui îl va su­na să i se plângă. În plus, pen­tru bi­ne­le tu­tu­ror, e de do­rit ca pă­ri­nții tăi să se înțe­le­a­gă bi­ne cu pă­ri­nții lui. Pen­tru asta, dați-le fi­e­că­ru­ia câte o res­pon­sa­bi­li­ta­te cla­ră și pre­ci­să, iar de­ci­zi­i­le im­por­tan­te păs­trați-le pen­tru voi doi. Da­că ai voștri vor fi ne­mu­lțu­miți, mă­car se vor pu­tea plânge unii alto­ra.

Com­pli­ci­tăți fe­mi­ni­ne

Da­că poți, ia-o și pe ma­ma lui cu ti­ne, mă­car o da­tă, când mer­gi să pro­be­zi ro­chia de mi­re­a­să. Chiar da­că ai sen­zația că mo­men­tul ace­la ar tre­bui să-ți apa­rți­nă în to­ta­li­ta­te, să știi că ea s-ar bu­cu­ra sin­cer să fie pre­zen­tă și, cum­va, să sim­tă că-și re­trăi­ește pro­pri­i­le emoții de la nun­ta ei, prin ti­ne. To­tuși, da­că nu vrei să fie aco­lo în zi­ua ace­ea, mă­car treci pe la ea o da­tă cu ro­chia ga­ta și ara­tă-i-o și ei. Va fi ex­trem de re­cu­nos­că­toa­re pen­tru acel mo­ment de com­pli­ci­ta­te fe­mi­ni­nă.

Iar da­că vrei să o faci să te iu­be­as­că cu ade­vă­rat, pro­pu­ne-i să vi­nă cu voi doi, la cum­pă­ră­turi, în zi­ua în ca­re mer­ge­ţi să cău­ta­ţi cos­tu­mul de gi­ne­re. Nu vă spe­riați de re­mar­ci­le ei! Va fi atât de emoți­o­na­tă de ce­ea ce îi e dat să trăias­că, încât si­gur va tă­cea și va lă­cri­ma.

Nu ui­ta să zâmbești!

La sfârșit, un sfat (încă unul, veți spu­ne, dar ce să-i faci, vor­besc din ex­pe­ri­en­ţă): nu te lă­sa im­pre­si­o­na­tă de fap­tul că soa­cra es­te mai în vârstă de­cât ti­ne și nu-i per­mi­te să te tra­te­ze ca pe un co­pil că­ru­ia poa­te să-i spu­nă ce să fa­că și cum să fa­că. Până la ur­mă, nun­ta es­te a voas­tră și im­por­tant es­te să o or­ga­ni­zați împreu­nă, așa cum si­mțiți voi. Așa­dar, nu te sfii să-ți spui punc­tul de ve­de­re și să-ți aperi ale­ge­ri­le și opi­ni­i­le, atât timp cât păs­tre­zi un ton po­li­ti­cos și un zâmbet. Zâmbe­tul, mai ales, se do­ve­dește de ce­le mai mul­te ori su­fi­ci­ent ca fi­ul ei să vi­nă și să se așe­ze sin­gur de par­tea ta. Și asta e cel mai im­por­tant.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.