Car­tea de oas­peți

Car­tea de oas­peți de la nun­ta noas­tră era de fapt un fru­mos al­bum le­gat în pi­e­le, cu foi ve­li­ne, de cu­loa­rea un­tu­lui, un car­net per­fect în ca­re să adu­năm gânduri de la oas­peții noștri. Dar, ca la ori­ce nun­tă, unii oas­peți erau din par­tea mi­re­sei, alții di

Beau Monde Mirese - - Sumar - TEXT: ADA PETRE

Une­le amin­tiri nu se șterg ni­ci­o­da­tă, mai ales când sunt scri­se ne­gru pe alb. „Pro­ble­me cu pi­xul” scrie spre fi­na­lul car­ne­tu­lui o ru­dă prin alia­nță, din par­tea Lui. „Ce nun­tă fru­moa­să și ce mi­re per­fect! Ai fost fru­mos ca un pri­nț, dra­gul nos­tru! Ca­să de pia­tră!” Mi­re­a­sa? Ca­re mi­re­a­să? „Ce atâtea vor­be des­pre mi­re­a­să! Ți-am spus de la înce­put că faci o greșe­a­lă”, scrie apă­sat prin­tre rânduri, cu cer­nea­la in­vi­zi­bi­lă fo­lo­si­tă de oa­me­nii ca­re știu ei mai bi­ne de­cât ti­ne.

Aș fi pu­tut ru­pe pa­gi­na cu pri­ci­na, de­si­gur. În po­ves­tea ce­lei mai fru­moa­se zi­le din viața noas­tră nu ar fi tre­bu­it să înca­pă ni­ci­un rând rău­tă­ci­os, ni­ci­un cu­vânt altfel de­cât bi­ne­voi­tor. Dar me­reu se gă­sește ci­ne­va să strâmbe din nas și nu pu­tem împă­ca pe toa­tă lu­mea. Pe spa­te­le ace­leiași pa­gini, niște pri­e­teni co­muni de-ai fe­ri­ci­tei pe­re­chi scri­se­se­ră niște vor­be foar­te fru­moa­se, de ca­re ace­as­tă mi­re­a­să nu a vrut să se des­par­tă.

Că­rți­le de oas­peți sunt me­ni­te să adu­ne gânduri bu­ne pen­tru tână­ra fa­mi­lie. Ca și al­bu­me­le de nun­tă, vor fi răs­foi­te din când în când. La o ani­ver­sa­re. Într-un mo­ment în ca­re mi­rii vor să-și adu­că amin­te de înce­pu­tu­ri­le lor sau poa­te cau­tă un sfat și un zâmbet de la cei ce au vrut să le fie ală­turi în acea zi spe­cia­lă. Dar că­rți­le de oas­peți nu tre­bu­ie nea­pă­rat să stea pe un raft. Pot fa­ce par­te din de­co­rul per­ma­nent al ca­sei, mai ales da­că le-ați gândit sub for­ma unui obi­ect ce poa­te fi ex­pus. Cum ar fi o ra­mă de lemn pe ca­re s-au sem­nat toți invi­tații, în ca­re pu­teți pu­ne fo­to­gra­fia voas­tră pre­fe­ra­tă de la nun­tă. Sau o pânză ma­re pe ca­re mu­sa­fi­rii au loc să scrie și câte­va rânduri: un sfat, o ura­re, un gând. Un pos­ter cu ver­su­ri­le cânte­cu­lui pe ca­re l-ați ales pen­tru pri­mul vos­tru dans la nun­tă, cu au­to­gra­ful tu­tu­ror ce­lor pre­ze­nți. Un co­pac pic­tat pe lemn, ale că­rui frun­ze sunt de­cu­pa­te din bu­cățe­le de hârtie su­fi­ci­ent de mari să înca­pă pe ele mai mult de­cât un emo­ji și o sem­nă­tu­ră in­des­ci­fra­bi­lă.

Încer­cați să gă­siți un obi­ect sem­ni­fi­ca­tiv pen­tru in­te­re­se­le voas­tre co­mu­ne și fo­lo­siți-l pe ace­la. Iu­biți că­lă­to­ri­i­le? In­vi­tați oas­peții să vă sem­ne­ze un glob pă­mântesc sau fo­lo­siți o har­tă a lu­mii pe ca­re mu­sa­fi­rii pot pu­ne ste­gu­lețe ce sem­ni­fi­că fie ța­ra de un­de vin, fie po­si­bi­le des­ti­nații de va­ca­nță pe ca­re vi le re­co­man­dă. Unul din­tre se­cre­te­le ce­lor mai lon­ge­vi­ve că­să­to­rii es­te să aveți me­reu pla­nuri de vi­i­tor. O astfel de har­tă, a po­si­bi­le­lor va­ca­nțe pen­tru o viață, va fi o per­ma­nen­tă adu­ce­re amin­te că e ce­va la ca­re să vi­sați. Sun­teți pa­si­o­nați de vi­nuri? Co­le­cți­o­nați din vre­me do­puri de plu­tă, ru­gați-vă oas­peții să se sem­ne­ze pe ele și apoi aran­jați-le cum vă pla­ce, într-o ra­mă tri­di­men­si­o­na­lă. În for­mă de ini­mă? În for­mă de cu­pă? În for­mă de zâmbet.

Pen­tru ama­to­rii de fotografii, ca­me­re­le de tip Po­la­roid pu­se în cen­trul me­se­lor, în loc de bu­che­te de flori, pot fi sur­sa unei co­mori de in­stan­ta­nee ce pot fi apoi ex­pu­se fie pe una din ace­le „frânghii” cu cleștișori pe ca­re sunt pu­se Led-uri, fie pur și sim­plu prin­se pe o ta­blă ma­re de plu­tă sau cu mag­neți.

Da­că vă pla­ce ide­ea de cap­su­lă a tim­pu­lui, pre­gă­tiți un ci­lin­dru cu ca­pac și foi de hârtie mai groa­să (ca­re poa­te fi ru­la­tă) și in­vi­tați-vă mu­sa­fi­rii să vă la­se sfa­turi și tru­curi pen­tru o căs­ni­cie fe­ri­ci­tă și înde­lun­ga­tă.

Poa­te aveți mu­lți pri­e­teni cu ta­lent la scris? Nun­ta voas­tră poa­te fi o oca­zie ex­traor­di­na­ră să pu­bli­cați în sfârșit car­tea pe ca­re o aște­ap­tă toa­tă lu­mea: „Cum să ră­mâi că­să­to­rit fă­ră să omori pe ni­meni – 200 de sfa­turi prac­ti­ce de la oa­meni ca­re au tre­cut prin asta” .

Aces­tea au fost, dra­gi ci­ti­tori, doar câte­va su­ges­tii pen­tru o altfel de car­te de oas­peți. Spe­răm că veți gă­si ce­va ca­re vi se po­tri­vește. Și da­că nu gă­siți ni­mic pe pla­cul ini­mii voas­tre, vă pu­teți întoar­ce ori­când la al­bu­mul le­gat în pi­e­le. Pu­neți însă lângă el un pix ale că­rui ur­me se pot șter­ge, așa, pen­tru ori­ce ne­plă­cu­tă even­tua­li­ta­te.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.