Ioana Ciurlea

În perioada stării de urgenţă am lucrat de acasă, câte două săptămâni pe lună. Şi am învăţat lucruri noi. La redacţie eram obişnuită să mă aşez în faţa camerei, iar singura mea grijă să fie ce şi cum spun. Ei, acasă, cu transmisiuni zilnice la Digi24, am fost nevoită să mă descurc singură, să învăţ să fac cadrul, să aşez lumina, să rezolv chestiuni tehnice, să reglez lavaliera. A fost o experienţă frumoasă. Tot în perioada de lockdown am redescoperit două activităţi casnice care mi-au plăcut mereu, dar cărora nu le mai acordam timp: să calc şi să cos. Mi-am amintit, de fapt, cât mă relaxează să calc la dungă şi să înlocuiesc nasturi.

Binele a venit pentru mine, în 2020, cu o nouă viaţă. În aprilie, în plină stare de urgenţă, s-a născut nepotul meu. Îl cheamă Rareş Ioan, iar venirea lui pe lume mi-a adus multă bucurie, într-o perioadă în care părea că doar rău, boală şi moarte mă înconjoară. Am avut mari emoţii pentru el şi pentru sora mea, dar, din fericire, amândoi sunt sănătoşi. Câteva luni bune am reuşit să îl văd doar prin apeluri video, dar mi-a umplut de bucurie fiecare zi în care fie eram blocată în casă, fie transmiteam de la redacţie cele mai recente date ale pandemiei. Un alt lucru bun care mi s-a întâmplat în 2020 a fost un proiect editorial nou, pe care l-am început chiar înainte de lockdown, în 10 martie. E vorba despre „Oamenii Dimineţii”, o emisiune de interviu, pe care am fost nevoiţi să o întrerupem după doar trei episoade. Odată cu ridicarea stării de urgenţă însă, am reluat interviurile şi am avut şansa să cunosc şi să „descos” mulţi oameni grozavi: actori, muzicieni, regizori, coregrafi, designeri, medici şi antreprenori.