Viața ca o CURSĂ DE MARATON...

Între aparență și realitate, cum e Denise, la ea acasă, în pijamale?

Eu cu mine însămi sunt foarte severă, riguroasă, în fiecare zi încerc să fac maximum din tot ceea ce mi-am propus să fac, încerc să nu pierd nicio zi, niciun moment, sunt într-o cursă continuă. Nu aș vrea să trăiesc vreodată un moment în care să îmi reproșez că aș fi putut să fac mai mult și nu am făcut-o. Sunt exigentă cu mine însămi. De asemenea, sunt o romantică, sunt sensibilă. Sunt foarte selectivă cu oamenii din viața mea, există o mână de oameni la care țin enorm și ei sunt parte din sufletul meu.

Concret, ce a schimbat în tine și la tine televiziunea?

Televiziunea m-a făcut să fiu eu, mi-am dorit să performez în acest domeniu. Când eram deja studentă în anul întâi de facultate, am scris o scrisoare pe care am descoperit-o de curând într-un laptop vechi. Era o scrisoare pe care o trimisesem către Pro TV, aveam 19 ani și le ceream să îmi permită să fac la ei un internship. Le spuneam în acea epistolă cât de mult îmi doresc să fiu jurnalist, reporter. Concluzionând, pentru mine televiziunea înseamnă viața mea toată, mă identific cu lumea televiziunii și cred că am reușit să fac ceea ce mi-am propus, profesional, în această viață. Nu am ars nicio etapă și mi-am făcut mereu treaba de jurnalist cu dedicare și onestitate.

„40 de întrebări cu Denise Rifai”, emisiunea difuzată la ora 23:00, la Kanal D, este un nou format de emisiune care aduce în fața noastră personalități politice dispuse să își recunoască limitele, greșelile și alegerile nefericite

din viața lor. Doar Denise știe, cu intransigența-i cunoscută, să-i facă totuși pe invitați să nu se sfiască în fața adevărului. Iar ea, Denise Rifai, delicată și retrasă, ne spune pentru prima dată câte ceva despre ea și lumea ei.

De unde îți iei inspirația?

Mă inspiră oamenii buni, modestia celor care au reușit în viață.

Am avut și am în jurul meu oameni foarte inteligenți care au reușit în ceea ce și-au propus, sunt adevărați trendsetteri în domeniile lor. Îi privesc cu foarte mare admirație, sunt o sursă de energie pozitivă pentru mine. Sunt modești și dedicați muncii lor și am înțeles de la ei că acest tip de cursă, în care dorești ca la final să rămână ceva în urmă, nu se termină niciodată. Sunt foarte mulți astfel de oameni și mă bucur de câte ori îi întâlnesc. Îmi doresc să fiu un astfel de om.

Ce te face fericită?

Dragostea și bucuria pe care și-o manifestă oamenii în raport cu mine mă fac fericită. Primesc cu bucurie complimentele lor, cuvintele frumoase pe care le au pentru mine, aceste reacții sunt onorante pentru mine. Sunt fericită atunci când iubesc și când primesc trandafiri. Iubesc florile, mai ales trandafirii! E un sentiment extraordinar când ești întâmpinată cu un buchet de flori oferit cu drag. Sunt minunați bărbații care știu să surprindă o femeie cu buchete uriașe de flori.

Unde este pentru tine acasă?

România reprezintă pentru mine ideea de „acasă”. Oriunde m-aș afla pe pământul acesta, îmi doresc să fiu acasă, aici, în România. De asemenea, țările arabe sunt tot „acasă” pentru mine, tocmai pentru că și de-aici mă încarc cu o energie bună, atât de necesară sufletului meu (n.r. – tatăl lui Denise Rifai este iordanian). Acasă pentru mine reprezintă locul unde sunt cei dragi și mă împart între cele două lumi pentru a mă simți fericită.

Îți planifici ceea ce transmiți fanilor pe rețelele sociale?

Sunt o femeie foarte transparentă, sunt emoțională, îmi manifest foarte repede stările, trăirile. De aceea cred că mă și iubește publicul foarte mult. Dacă simt că trebuie să scriu ceva, scriu, dacă mai vreau să adaug, o fac, și niciodată nu șterg. Nu îmi iau cuvintele înapoi, pentru că asta înseamnă să nu îți asumi ceea ce ai spus la un moment dat. Scriu când simt că trebuie, sunt jurnalist tot timpul, nu țin telefonul închis niciodată, nu iau niciodată pauză de la profesia mea.

Poți influența într-un fel oamenii care te urmăresc?

Primesc multe mesaje, reacții de la persoane care se bucură că cineva își asumă ceea ce afirmă, că are curajul să spună anumite adevăruri. Ce îmi doresc este să dau din curajul acesta al meu și altora, să-i inspir și pe alții să fie mai puternici, mai curajoși. Da, mi-ar plăcea să inspir oamenii în acest sens.

Ce e nou în cariera ta ?

Televiziunea generalistă reprezintă o nouă etapă în evoluția mea profesională. Mă simt extraordinar în mijlocul echipei mele, la Kanal D, sunt dedicată sută la sută acestui proiect unic, „40 de întrebări cu Denise Rifai”. Am lucrat până acum într-o televiziune de nișă, m-am format acolo, iar acum dau totul pentru ca emisiunea pe care o realizez și o prezint și îmi doresc să fie un reper jurnalistic.

Cu mască în spații închise sau mereu?

Cu mască, de câte ori este nevoie, respectând recomandările la nivel național și mondial. Este o chestiune de respect atât pentru noi înșine, cât și pentru cei din jurul nostru. E un mijloc prin care ne protejăm și îi protejăm și pe ceilalți.

Vara asta a fost altfel pentru tine?

A fost, cu siguranță, o vară altfel, nu am fost plecată nici măcar un weekend, pentru că am dorit să mă protejez pe mine și pe mama mea. Cred că cei care s-au protejat au făcut-o din grijă și respect pentru ei și ceilalți.

Nu am fost la nicio petrecere și ies în oraș doar în câteva locuri, cu aceiași câțiva oameni foarte apropiați mie, care păstrează, la rândul lor, regulile impuse de această pandemie. M-am protejat pentru că nu doresc să fac rău celor din jur. Probabil că cei mai mulți dintre noi vom trece la un moment dat prin această boală, nu sunt înspăimântată. Dar îmi este teamă de necunoscut, de ce ar putea genera acest virus unor oameni mai sensibili. Și fac tot ceea ce ține de mine pentru a mă păstra sănătoasă pe mine și pe cei din jurul meu.

De ce ți-e frică?

Pe lumea asta îmi este frică de Dumnezeu, de singurătate. Aș vrea să fiu înconjurată mereu de oameni care să mă iubească și pe care să îi iubesc, de oameni dragi care să îmi fie parteneri pe drumul vieții. Eu am fost foarte legată de bunicii mei și întotdeauna m-am gândit cât de tristă ar fi fost existența lor dacă nu eram noi, nepoții. Îi vedeam cât de mult sufereau când le plecau din această viață prietenii. O vedeam pe bunica mea cât suferea că nu mai avea prietenii de-o viață, că era singură, și încercam mereu să o susțin emoțional. Mereu m-am gândit că doresc să mă iubească Dumnezeu și să mă ajute să trec prin ciclul ăsta de viață însoțită, să nu rămân singură. Îmi este frică de moarte, dar nu în sensul clasic; cred că ar fi trist ca, după moarte, să nu fie chiar nimic.

De ce ți-e dor?

De o vacanță, de mare, să înot, să fiu cât mai departe, să mă încarc cu energie pozitivă din țările arabe.

Cât de mult crezi că ți-a folosit școala?

Cel mai rău îmi pare că nu pot face școală în continuare. Aș fi dorit să mai urmez o facultate, Dreptul, să fac cursuri temeinice în limba arabă și studii islamice, cred că nu avem specialiști în acest domeniu. Îmi pare rău că nu pot merge la școală continuu. Am fost fascinată de când mă știu de cunoaștere, de materii diferite, am vrut să știu cât mai mult. Nu am terminat cu școala; încă sper să găsesc timp, să mai urmez câțiva ani de școală.

ROMÂNIA REPREZINTĂ PENTRU MINE IDEEA DE „ACASĂ”. ORIUNDE M-AȘ AFLA PE PĂMÂNTUL ACESTA, ÎMI DORESC SĂ FIU ACASĂ, AICI, ÎN ROMÂNIA.

Dar frumusețea?

Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a trimis frumoasă pe pământul ăsta. Cred că oamenii frumoși sunt datori să fie buni, pentru că lor li se deschid mai repede ușile și pot rezolva mai ușor problemele. Frumusețea te ajută să faci lucrurile să se întâmple mai repede. Nu petrec foarte mult timp în fața oglinzii, nu fac eforturi să arăt într-un fel anume. Chiar și astăzi, deși nu mai sunt atât de tânără, nu apelez la multe trucuri ca să fiu frumoasă. Mai cred că frumusețea este potențată foarte mult de suflet. Dacă ești frumos pe interior, ai o anumită strălucire. Îmi place să primesc complimente, să aud că bucur privirea cuiva.

Ce culoare au diminețile tale și ce parfum?

Diminețile mele au parfumul prospețimii și culoarea soarelui; diminețile mele au multă lumină.