CĂTĂLIN ANCHIDIN

Despre revelațiile anului 2020, dar și despre cinemaul anului viitor, despre filme de Crăciun, dar și despre seriale care te acaparează cu orele în fața ecranului și te fac să uiți de tot ce e în jur. Despre filme pe care trebuie să le

vezi musai în vacanța asta, sau măcar să le treci pe o listă scurtă.

Este unul dintre cei mai cunoscuți oameni de comunicare din industria filmului românesc. Ne vorbește - tot despre filme, desigur - și la TV, alături de Răzvan și Dani. Și cum în următoarea perioadă nu prea se mai fac lungmetraje, și nici la cinema nu mai putem merge, am stat de vorbă cu Cătălin despre ce filme ar merita urmărite în următoarea perioadă, pe Netflix, pe HBO sau pe alte platforme online.

Cum e această perioadă pentru tine, din punct de vedere profesional?

Tot anul acesta a fost cumva despre răbdare și adaptare, iar acesta e doar începutul. Au fost perioade blocate, timp în care multe proiecte s-au anulat sau amânat, altele s-au străduit să reziste și să se deruleze offline în condiții eroice de-a dreptul. Am reușit să lansăm și un film în luna august în cinematografele în aer liber și deja sună a performanță în condițiile date. Cred că e un alt tip de adrenalină și, uneori, no plan is a good plan.

Ce satisfacții ai din colaborarea cu emisiunea „Neatza cu Răzvan și Dani”?

Echipa „Neatza cu Răzvan și Dani” e cea mai simpatică și e o adevărată plăcere să mă întâlnesc cu ea de două ori pe săptămână

(marțea și joia). De la începutul anului sunt parte din cea mai matinală și inimoasă familie. De altfel, în ultimii ani eram tot mai prezent în emisiune, așa că ușor-ușor am fost adoptat de cel mai mișto și longeviv matinal de televiziune. Nu-i cel mai ușor să faci entertainment în fiecare zi în direct în perioada aceasta, dar băieții sunt senzaționali. În toată perioada asta pot spune că Neatza a fost pentru mine doza de normalitate - și o să fiți de acord cu mine că e mare lucru.

Ce-ți lipsește cel mai mult la viața de dinainte de pandemie?

Cel mai mult și mai mult îmi lipsesc călătoriile, escapadele de weekend în afara Bucureștiului sau a țării, libertatea și relaxarea de a pleca oriunde, oricând. Și-mi lipsesc oamenii.

Care este filmul tău preferat în acest moment și de ce?

Nici nu mai știu de câte ori am văzut The Eternal Sunshine of a Spotless Mind. Continuă să fie în top. Pentru că iubirea nu se poate șterge din memorie și nici filmul.

Care este cel mai bun film pe care l-ai văzut anul acesta?

Anul acesta e, evident, atipic în materie de premiere și experiențe cinematografice. Mi-a plăcut mult experiența Tenet în sala de cinema, imediat după redeschiderea cinematografelor. It felt like Christmas came a bit earlier! Nu e nici pe departe cel mai bun film al lui Nolan, e mult mai facil și accesibil, însă cred că în tot contextul lockdownului, izolării și al dorului de interior, sală de cinema, m-a prins incredibil de mult. Și, evident, 1917, iar din cele românești, Ivana cea groaznică (regia Ivana Mladenovic).

Care sunt cele cinci filme pe care ne recomanzi să le vedem în vacanța aceasta de iarnă?

Propunerile mele sunt: Love Actually (regia Richard Curtis), A Christmas Carol (regia Robert Zemeckis) și chiar dacă nu au legătură cu Crăciunul, recomand Winter Sleep (regia Nuri Bilge Ceylan), sau un maraton Harry Potter ori, de ce nu, Lord of the Rings.

Care este revelația anului pentru tine, din punct de vedere cinematografic?

Anul 2020 a fost un an al documentarelor românești. Am văzut multe producții absolut minunate. Mi-a plăcut mult Acasă al lui Radu Ciorniciuc, Totul nu va fi bine, semnat de Adrian Pîrvu și Helena Maksyom, și Casa cu păpuși, regizat de Tudor Platon.

Care sunt serialele preferate pentru binge-watching în această perioadă?

Oh! Sunt multe foarte bune urmărite pe nerăsuflate! În primul rând, miniseria Olive Kitteridge de pe HBO, cu Frances McDormand absolut fantastică, apoi Scandalul, o producție HBO Nordic, care m-a stârnit atât de mult, încât am devorat toate cărțile lui Fredrik Backman, apărute la Editura Art, în câteva săptămâni. Un alt must este Undoing /De la început, o miniserie de 6 episoade regizată de Susanne Bier și produsă de echipa Big Little Lies, cu Nicole Kidman, impecabilă, cum o știm, și un Hugh Grant absolut senzațional. Și mi-a plăcut și Alex Rider, așa că dacă nu-l găsiți pe platforme VOD, sigur o să dați de el la AXN.

Cum crezi că va arăta cinemaul anul viitor?

Va fi un an extrem de aglomerat în materie de lansări amânate în 2020. Filmul european, de artă, cu greu își va găsi loc în programele cinematografelor și va fi o adevărată provocare să le faci cât mai prezente și vizibile. Inevitabil, va fi o foame de entertainment, comedii și filme de acțiune. Rămâne de văzut care va fi momentul zero sau când lansările vor reveni la normal. Cert este că aș vrea să revăd sălile pline de spectatori. Abia aștept acest moment.

„VA FI UN AN EXTREM DE AGLOMERAT ÎN MATERIE DE LANSĂRI AMÂNATE. FILMUL EUROPEAN, DE ARTĂ, CU GREU ÎȘI VA GĂSI LOC ÎN PROGRAMELE

CINEMATOGRAFELOR.”

Dacă ar fi să recomanzi un singur film pe care cineva ar trebui să-l vadă, într-o viață, care ar fi, și de ce?

Doamne, e atât de complicat să răspund la întrebarea asta. Nu pot să mă opresc la un titlu anume. Cred că e foarte subiectiv și după ce o să răspund o să mă gândesc că era un altul mai bun și tot așa. O să zic Dancer in The Dark a lui Lars von Trier, dar sunt sigur că o să mă răzgândesc.

Care este filmul care te revoltă cel mai mult?

Stilul documentarist american de tipul The Great Hack sau The Social Dilemma. Filme care cred că au ratat cu brio ce și-au propus să facă.

Dar cel la care te uiți atunci când ai nevoie de o stare bună?

Îmi plac mult animațiile lui Hayao Miyazaki, nu refuz niciodată un Wes Anderson sau, uite, îmi place să mă uit la un serial care mă face să uit de toate cele: The Goldbergs, produs de Sony, și e genul ăla de comedie pe care dacă o vezi la tv, nu te mai dezlipești cu orele din fața ecranului. Sper să ajungă și în România la un moment dat.

Ce-ai aflat despre tine în ultima perioadă? Ce revelații ai avut, legat de tine și de prioritățile tale?

Mi-e limpede că e atât de instabil totul, că oamenii sunt din ce în ce mai sensibili, încât tot ce îmi doresc este ca cei foarte apropiați mie să îmi rămână sănătoși și voioși. Restul vin, trec, se rezolvă cumva.