Inte­ra­cți­u­nea ro­boți­lor cu oa­me­nii es­te încă foar­te di­fi­ci­lă

Cotidianul - - INTERVIU - Gi­u­lia Anghel

Pro­fe­sor de ro­bo­ti­că la una din­tre ce­le mai re­nu­mi­te uni­ver­si­tăți din lu­me, Anca Dră­gan are 27 de ani și pre­dă Ingi­ne­rie Elec­tri­că și Infor­ma­ti­că la UC Ber­ke­ley, Ca­li­for­nia. Des­pre stu­de­nți spu­ne că fi­e­ca­re din­tre ei es­te mult mai deștept de­cât ea. În ce­ea ce-i pri­vește pe ro­boți, ea cre­de că oa­me­nii sunt foar­te com­pli­cați, ast­fel că inte­ra­cți­u­nea es­te de­o­cam­da­tă foar­te di­fi­ci­lă.

Co­ti­dia­nul: Să o luăm de la înce­put. De un­de a venit pa­si­u­nea pen­tru ma­te­ma­ti­că?

Anca Dră­gan: Ta­tăl meu m-a învățat în cla­sa a 4-a cum să abor­dez pro­ble­me­le de ma­te­ma­ti­că mai in­te­re­san­te de­cât ce­le pe ca­re le fă­ce­am în școa­lă. Cred că atunci a înce­put să-mi pla­că ma­te­ma­ti­ca, deși tră­ge­am mai mult că­tre ro­mână. Apoi m-am înscris la Co­le­gi­ul Nați­o­nal Ni­co­lae Băl­ces­cu, un­de în cla­sa a 5-a l-am avut pro­fe­sor pe Ga­bri­el Da­ni­e­les­cu. Dânsul a avut aștep­tări foar­te mari, la ca­re noi toți am încer­cat să ne ri­di­căm, iar asta ne-a fost de fo­los când a venit vor­ba de ma­te­ma­ti­ca mai avan­sa­tă.

Ai avut pro­fe­sori ro­mâni ca­re te-au îndru­mat?

Da, în spe­cial în li­ceu, a fost dna Ni­co­le­ta Be­che­a­nu, ca­re m-a îndru­mat să-mi con­ti­nui stu­di­i­le în străi­nă­ta­te. Înce­tul cu înce­tul, ea m-a con­vins să-mi îmbu­nă­tățesc en­gle­za, să dau tes­te­le SAT, m-a aju­tat cu apli­cați­i­le. Îi da­to­rez foar­te mult.

„Apre­ci­ez enorm că es­te avan­sa­tă ma­te­ma­ti­ca în li­ceu“

De mu­lți ani învăță­mântul din Ro­mânia are de­fi­ci­e­nțe. Pro­gra­me­le sunt de­păși­te, do­tă­ri­le la­să de do­rit și tot așa. Cum a fost pen­tru ti­ne la școa­lă?

Nu pot vor­bi des­pre fa­cul­ta­te și în ni­ci­un caz des­pre doc­to­rat. Dar am fă­cut li­ceul în Ro­mânia și a fost mi­nu­nat din punct de ve­de­re al edu­cați­ei în ma­te­ma­ti­că, infor­ma­ti­că, fi­zi­că. Bi­neînțe­les, asta vi­ne cu un anu­mit cost pen­tru alte dis­ci­pli­ne, pe ca­re nu le con­si­de­răm la fel de im­por­tan­te când sun­tem la pro­fil re­al (chiar și chi­mia, bi­o­lo­gia). Dar eu apre­ci­ez enorm cât de avan­sa­tă es­te ma­te­ma­ti­ca pe ca­re o învățăm în li­ceu și pot să spun, cu cer­ti­tu­di­ne, că m-a avan­ta­jat în fa­cul­ta­te com­pa­ra­tiv cu stu­de­nții din alte țări.

Cât de greu a fost să te adap­te­zi unui alt me­diu?

Fi­e­ca­re schim­ba­re a fost in­te­re­san­tă, de la Ro­mânia la Ger­ma­nia, apoi la Car­ne­gie Mel­lon Uni­ver­si­ty pen­tru doc­to­rat și în ce­le din ur­mă la Ber­ke­ley, ca pro­fe­sor. Pro­ba­bil cea mai grea schim­ba­re a fost ul­ti­ma, pen­tru că, a fi pro­fe­sor aici, la o școa­lă de top, înse­am­nă a îndru­ma doc­to­ra­te, a re­cru­ta doc­to­ran­zi, a obți­ne fi­na­nța­re pen­tru cer­ce­ta­re, a pre­da cur­suri, a fa­ce con­sul­tan­tă cu anu­mi­te com­pa­nii, a or­ga­ni­za ac­ti­vi­tăți de in­for­ma­re pen­tru stu­de­nți sau ele­vi pe ca­re vrem sa îi atra­gem că­tre ca­ri­e­re în in­te­li­ge­nță ar­ti­fi­cia­lă și a aju­ta cu or­ga­ni­za­rea de­par­ta­men­tu­lui. Es­te ca și cum aș avea 7 lo­curi de mun­că în ace­lași timp, inițial a fost ta­re obo­si­tor.

„Ro­boții ur­mă­resc obi­ec­ti­ve­le pro­gra­ma­te de oa­meni„

Cum ai ajuns la ro­bo­ti­că?

Am ur­mat cur­su­ri­le Fa­cul­tății de infor­ma­ti­că a Uni­ver­si­tății Ja­cobs din Bre­men, Ger­ma­nia. N-am avut ni­mic de-a fa­ce cu ro­bo­ti­ca până la doc­to­rat, dar din fa­cul­ta­te am înce­put să fiu atra­să de in­te­li­ge­nța ar­ti­fi­cia­lă. Am fă­cut cer­ce­ta­re în me­to­de pen­tru op­ti­mi­za­re, iar pen­tru doc­to­rat am vrut să mă spe­cia­li­zez în do­me­ni­ul op­ti­mi­ză­rii pen­tru ro­bo­ti­că.

Am ajuns la ro­boți pen­tru că age­nții in­te­li­ge­nți ca­re pot afec­ta lu­mea fi­zi­că au fost mai tan­gi­bi­li și mai in­te­re­sa­nți de­cât pro­ble­me­le din spați­ul vir­tual. De fi­e­ca­re da­tă când mă urc într-o mași­nă au­to­no­mă es­te o ex­pe­ri­e­nță ma­gi­că. Poți să ob­ser­vi fi­e­ca­re de­ci­zie, pen­tru că fi­e­ca­re de­ci­zie re­zul­tă într-o mișca­re a mași­nii. Sau în la­bo­ra­tor, când ating un braț ro­bo­tic și îl împing mai de­par­te de mi­ne, își schim­bă mișca­rea ime­diat, ca răs­puns la atin­ge­rea mea. Par­că e ce­va de­o­se­bit le­gat de ro­boți și de ca­re Siri sau Goo­gle Ho­me nu be­ne­fi­cia­ză.

Pot să apa­ră con­flic­te între om și ro­bot?

Ro­boții ur­mă­resc obi­ec­ti­ve­le pro­gra­ma­te de oa­meni. Da­că atunci când ai pro­gra­mat ro­bo­tul nu i-ai dat obi­ec­ti­vul po­tri­vit, atunci ro­bo­tul poa­te nu va fa­ce exact ce vrei. Dar în re­a­li­ta­te con­flic­te­le sunt de ge­nul, „am cre­zut că tu o să treci pri­mul pes­te pra­gul ușii, dar tu ai cre­zut că eu trec pri­mul, așa că am ezi­tat amândoi“. Mass-me­dia acor­dă foar­te mul­tă ate­nție unor ches­tii dra­ma­ti­ce le­ga­te de „Ter­mi­na­tor“și „Apo­ca­lip­sa ro­boți­lor“, iar asta dis­tra­ge de la pro­ble­me­le re­a­le și im­por­tan­te. Cum o să con­stru­im ro­boți ca­re să-și poa­tă coor­do­na mișcă­ri­le cu noi, oa­me­nii, când asta înse­am­nă ca tre­bu­ie să an­ti­ci­pe­ze ce vrem?! Oa­me­nii sunt foar­te com­pli­cați și inte­ra­cți­u­nea cu ei es­te încă foar­te di­fi­ci­lă pen­tru ro­boți.

Ai dat in­ter­vi­uri pen­tru a fi ac­cep­ta­tă la fa­cul­tăți de top din SUA? Cum a fost? Și de ce ai ales Ber­ke­ley?

Da. În 2015 am ter­mi­nat doc­to­ra­tul și am avut ofer­te pen­tru a de­ve­ni pro­fe­sor la Ber­ke­ley, Stan­ford, MIT, Prin­ce­ton, Har­vard, Car­ne­gie Mel­lon (CMU) și alte­le. În infor­ma­ti­că sunt pe pri­mul loc, la ega­li­ta­te, Ber­ke­ley, Stan­ford, MIT și CMU. Așa că am ales între ele, pen­tru că aces­tea atrag cei mai buni doc­to­ran­zi. În rest, de ce Ber­ke­ley și nu ce­le­lal­te 3? Asta a ți­nut de at­mos­fe­ra De­par­ta­men­tu­lui de infor­ma­ti­că. Ber­ke­ley es­te o școa­lă pu­bli­ca, nu pri­va­tă, cu pro­fe­sori ca­re au scris că­rți­le du­pă ca­re am învățat infor­ma­ti­că în fa­cul­ta­te și cu doc­to­ran­zi că­ro­ra le pla­ce mult un­de lu­cre­a­ză. Sunt mul­te co­la­bo­rări între la­bo­ra­toa­re și, în ge­ne­ral, at­mos­fe­ra e foar­te co­le­gia­lă.

„Fi­e­ca­re din­tre stu­de­nții mei es­te mai deștept de­cât mi­ne“

Coor­do­ne­zi lu­crări de doc­to­rat. Cum sunt stu­de­nții tăi? Exis­tă di­fe­re­nțe între ei le­ga­te de lo­cul/ța­ra din ca­re pro­vin?

Stu­de­nții sunt fe­no­me­na­li. Vin din toa­tă lu­mea, deși cei mai mu­lți sunt din SUA, pen­tru că aici e mai ușor să faci cer­ce­ta­re din fa­cul­ta­te și deci, să ai per­for­ma­nțe mari. To­tuși, am și o stu­den­tă ro­mâncă ca­re a fă­cut fa­cul­ta­tea la MIT și a venit la doc­to­rat aici. Când ter­mi­nă fa­cul­ta­tea sau mas­te­rul, cei mai buni stu­de­nți apli­că la doc­to­rat și din­tre ei ac­cep­tăm mai puțin de 2%. Așa că fi­e­ca­re es­te mult mai deștept de­cât mi­ne!

Coo­pe­re­zi și cu șco­li din Ca­li­for­nia un­de pre­dai ro­bo­ti­ca. Des­pre ce es­te vor­ba?

Orga­ni­zez o ta­bă­ră aici la uni­ver­si­ta­te pen­tru li­ce­eni din fa­mi­lii să­ra­ce ca­re merg la șco­li un­de nu au toa­te re­sur­se­le pen­tru a stu­dia ro­bo­ti­ca și in­te­li­ge­nța ar­ti­fi­cia­lă.

Știm cu toții că per­for­ma­nța înse­am­nă mul­tă mun­că. Ți s-a pă­rut greu? La ce ai re­nu­nțat pen­tru a-ți înde­plini vi­su­ri­le?

Bi­neînțe­les că e greu, da­că ar fi ușor ar însem­na că nu încerc su­fi­ci­ent. Am re­nu­nțat la mul­te, cred. În fa­cul­ta­te nu am dor­mit prea mult, iar în ul­ti­mii 9 ani am mun­cit cam 12 ore pe zi și de foar­te mul­te ori în we­e­kend. Mo­men­tan, asta înse­am­nă că nu pe­trec atât de mult timp cât mi-aș dori cu soțul meu când sunt în oraș. În plus, sunt ple­ca­tă des pen­tru con­fe­ri­nțe ori se­mi­na­rii. Ui­tându-mă la ca­len­da­rul meu din ul­ti­me­le 3 luni, am fă­cut 9 că­lă­to­rii în alte orașe sau țări. În fi­e­ca­re zi par­că jon­glez cu 10 min­gi în ace­lași timp. Dar ăsta e și far­me­cul, nu e ni­ci­un mo­ment plic­ti­si­tor. To­tul e greu, to­tul e o pro­vo­ca­re. În cer­ce­ta­re avem o vor­bă: da­că ar fi fost ușor, l-ar fi fă­cut altci­ne­va. Pe de altă par­te, mun­ca nu e chiar mun­că, es­te ce­ea ce vre­au să fac di­mi­neața când mă tre­zesc din somn. Ăsta cred ca es­te de fapt se­cre­tul.

Ai obți­nut mai mul­te pre­mii în do­me­ni­ul cer­ce­tă­rii. Des­pre ce pre­mii es­te vor­ba?

NSF CAREER Award, Sloan Re­se­ar­ch Fel­low­ship, Oka­wa Fo­un­da­ti­on Award, IJCAI Ear­ly Career Spo­tli­ght, Te­ch Re­vi­ew 35 un­der 35. Sunt pre­mii acor­da­te în ge­ne­ral pro­fe­so­ri­lor ca­re sunt la înce­put de drum (deși ul­ti­mul nu es­te li­mi­tat doar pen­tru pro­fe­sori).

„Une­ori avem pre­ju­de­căți pe ca­re nu le co­nști­en­ti­zăm“

Cum te si­mți într-un do­me­niu do­mi­nat de băr­bați?

Sunt oa­meni, băr­bați și fe­mei, ca­re mă îndru­mă. Sin­gu­ra pro­ble­mă e că une­ori avem pre­ju­de­căți pe ca­re nici nu le co­nști­en­ti­zam. Și câte­o­da­tă asta înse­am­nă că unii oa­meni mă su­bes­ti­me­a­ză, în ce­ea ce pri­vește se­xul, dar și vârsta, și tre­bu­ie să fac mai mult de­cât ar fa­ce un băr­bat mai în vârstă pen­tru a-i con­vin­ge. Aș zi­ce to­tuși că ase­me­nea ca­zuri sunt ra­re, din fe­ri­ci­re.

Ce îți pla­ce să faci când nu lu­cre­zi? Ai timp și pen­tru viața ta per­so­na­lă?

Îmi fac timp! Mai nou, vrem să ne luăm per­mis de na­vi­gație, așa că ne-am apu­cat să învățăm să con­du­cem bărci cu pânze/ve­le. Și de­si­gur, câte­o­da­tă ple­cam în scur­te va­ca­nțe. Pes­te câte­va săp­tă­mâni vom ple­ca un we­e­kend în Me­xic.aș zi­ce to­tuși că am pri­vi­le­gi­ul că tim­pul pe ca­re îl pe­trec „la mun­că“es­te, în mul­te fe­luri, ca tim­pul li­ber. Azi, între șe­di­nțe, am reușit să scriu niște ecuații la ca­re ne-am chi­nu­it de ce­va vre­me, și asta am si­mțit-o ca pe un fel de va­ca­nță. Fap­tul că nu am un șef ca­re să îmi spu­nă ce sp fac aju­tă mult, întru­cât asta înse­am­nă că toa­te aștep­tă­ri­le sunt au­toim­pu­se. Înse­am­nă că nu es­te o gra­niță cla­ră. La 8 se­a­ra plec aca­să și înce­pe tim­pul li­ber. Gra­nița es­te per­me­a­bi­lă și da­că aș fa­ce cer­ce­ta­re tot tim­pul nu aș fi la fel de pro­duc­ti­vă.

Da­că atunci când ai pro­gra­mat ro­bo­tul nu i-ai dat obi­ec­ti­vul po­tri­vit, atunci ro­bo­tul poa­te nu va fa­ce exact ce vrei. Anca Dră­gan pro­fe­sor uni­ver­si­tar

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.