Bu­cu­rești, ca­pi­ta­la

Spe­cia­liștii aver­ti­ze­a­ză!

Cotidianul - - DOSAR COTIDIANUL - Va­si­le Sur­cel

Ordi­nul Arhi­te­cți­lor din Ro­mânia a pre­zen­tat de cu­rând „Ra­por­tul pen­tru Bu­cu­rești 2018“, un do­cu­ment pro­gra­ma­tic pri­vi­tor la si­tuația pre­zen­tă, dar și la vi­i­to­rul apro­piat al Ca­pi­ta­lei Ro­mâni­ei. De­o­se­bit de am­plu, do­cu­men­tul ofi­cial, întoc­mit de spe­cia­liști, ajun­ge, prin­tre alte­le, și la o con­clu­zie de­o­se­bit de ne­plă­cu­tă pen­tru edi­lii mu­ni­ci­pa­li­tății: „Ca­li­ta­tea ar­hi­tec­tu­rii în Bu­cu­rești nu atin­ge stan­dar­de­le cu­veni­te unei ca­pi­ta­le“.

Ra­por­tul întoc­mit de spe­cia­liștii Ordi­nu­lui Arhi­te­cți­lor din Ro­mânia pu­ne în dis­cuție o se­rie de pro­ble­me spe­ci­fi­ce Ca­pi­ta­lei, pe ca­re le împar­te în șa­se ca­pi­to­le: dez­vol­ta­re ur­ba­nă, spațiu pu­blic, lo­cu­i­re și co­mu­ni­ta­te, pa­tri­mo­niu și iden­ti­ta­te, gu­ver­na­nță și ca­li­ta­tea ar­hi­tec­tu­rii. La fi­na­lul ana­li­zei lor, re­a­li­za­to­rii aces­tui do­cu­ment ajung la o con­clu­zie de­o­se­bit de ne­plă­cu­tă: „Bu­cu­rești­ul ex­por­tă ar­hi­te­cți, dar nu și ar­hi­tec­tu­ră“. Din pă­ca­te, la fel se pe­trec lu­cru­ri­le în mul­te alte do­me­nii, în ca­re de ani buni Ro­mânia, în lip­sa unei eco­no­mii cu ade­vă­rat com­pe­ti­ti­ve, ex­por­tă fo­rță de mun­că su­per­ca­li­fi­ca­tă.

Co­la­bo­ra­re ine­fi­ci­en­tă

For­mat din re­pre­zen­ta­nți de eli­tă ai aces­tei pro­fe­si­uni, mem­brii Ordi­nu­lui Arhi­te­cți­lor nu au ni­cio su­bor­do­na­re po­li­ti­că, ast­fel încât n-au ni­ci­un mo­tiv să cânte în stru­na ni­ci­u­nei in­sti­tuții ofi­cia­le. Bi­neînțe­les că, pen­tru întoc­mi­rea aces­tui ra­port, spe­cia­liștii au co­la­bo­rat și cu Pri­mă­ria Ge­ne­ra­lă Bu­cu­rești (PMB).

Un do­cu­ment si­mi­lar a fost ela­bo­rat și în cur­sul anu­lui 2016, dar de atunci până acum si­tuația s-a agra­vat în mod con­stant. Fapt con­sem­nat chiar de către Ordi­nul Arhi­te­cți­lor: „Du­pă o con­dam­na­re (es­te vor­ba des­pre fos­tul pri­mar ge­ne­ral So­rin Opres­cu), do­uă in­te­ri­ma­te și o cam­pa­nie elec­to­ra­lă pen­tru pri­ma­rul nou-ales în 2016, co­mu­ni­ca­rea a fost și mai di­fi­ci­lă. Prin lip­sa de răs­puns a PMB la co­res­pon­de­nța iniția­tă de noi timp de 1 an și 8 luni, nu s-au cla­ri­fi­cat pro­ble­me strict pro­fe­si­o­na­le de in­te­res ge­ne­ral pen­tru Bu­cu­rești. Si­tuația a că­pă­tat un ca­rac­ter anor­mal de cri­ză, cu atât mai mult cu cât am­be­le in­sti­tuții au ca scop ser­vi­rea in­te­re­su­lui pu­blic, iar co­la­bo­ra­rea nu es­te o opți­u­ne, ci o ne­ce­si­ta­te“. Inițial, in­ter­fața din­tre ce­le do­uă in­sti­tuții a fost asi­gu­ra­tă de In­sti­tuția Arhi­tec­tu­lui-șef al Ca­pi­ta­lei, dar du­pă cum afir­mă Ordi­nul Arhi­te­cți­lor, „eveni­men­te­le au evo­luat de­fa­vo­ra­bil pen­tru închei­e­rea aces­tui par­te­ne­riat prin eli­be­ra­rea din fun­cție a arhi­tec­tu­lui-șef. Fap­tul în si­ne a înce­ti­nit, dar nu a oprit co­la­bo­ra­rea între aces­te do­uă in­sti­tuții de in­te­res pu­blic, da­to­ri­tă unui pro­ces cu ca­rac­ter me­ta­bo­lic des­fășu­rat zi de zi între mem­brii ce­lor do­uă in­sti­tuții și ca­re nu poa­te fi, în re­a­li­ta­te, oprit (ce­reri de avi­ze, au­to­ri­zații de con­stru­i­re, do­cu­men­tații de ur­ba­nism etc.). Din acest mo­tiv, co­mu­ni­ca­rea ofi­cia­lă a fost înlo­cu­i­tă pa­rțial și trep­tat cu o co­mu­ni­ca­re in­for­ma­lă fo­lo­si­toa­re pen­tru am­be­le in­sti­tuții, dar in­su­fi­ci­ent de struc­tu­ra­tă, ca să poa­tă ge­ne­ra un anu­mit tip de co­nți­nut (cu da­te, sta­tis­tici și in­for­mații) aștep­tat pen­tru întoc­mi­rea Ra­por­tu­lui. Ră­mâne ca vi­i­to­rul să par­cur­gă pașii ne­ce­sari pen­tru ca ur­mă­toa­rea ediție a Ra­por­tu­lui pen­tru Bu­cu­rești să be­ne­fi­ci­e­ze de tran­spa­re­nța și coo­pe­ra­rea fi­re­as­că“.

Bani ar fi...

În cu­prin­sul „Ra­por­tu­lui pen­tru Bu­cu­rești 2018“, Ordi­nul Arhi­te­cți­lor me­nți­o­nea­ză că in­te­gra­rea Ro­mâni­ei în UE ar fi avut șan­se mari să ri­di­ce Bu­cu­rești­ul la un ni­vel apro­piat de ma­ri­le ca­pi­ta­le­le eu­ro­pe­ne. Din pă­ca­te, nu s-a întâmplat așa. În ci­u­da fap­tu­lui că aici se află atât se­di­i­le pu­te­rii cen­tra­le, de la Preșe­di­nție și Par­la­ment la Gu­vern și mi­nis­te­re, că­ro­ra li se adau­gă prin­ci­pa­le­le in­sti­tuții nați­o­na­le, Bu­cu­rești­ul a fost lip­sit de ate­nția cu­veni­tă unei ca­pi­ta­le de stat eu­ro­pe­an mem­bru UE. Iar asta, în ci­u­da fap­tu­lui că ad­mi­nis­trația lo­ca­lă de aici are cel mai ma­re bu­get din Ro­mânia. În plus, me­reu in­vo­ca­ta lip­să de fon­duri nu prea es­te va­la­bi­lă: la ju­mă­ta­tea exer­ciți­u­lui fi­nan­ciar 2014-2020, în anul 2017 Ro­mânia a atras, prin Pro­gra­mul Ope­rați­o­nal Re­gi­o­nal, doar 0,37 % din ce­le cir­ca 23 mi­liar­de eu­ro, fon­duri eu­ro­pe­ne ne­ram­bur­sa­bi­le dis­po­ni­bi­le. În ce­ea ce pri­vește si­tuația aces­tor fon­duri pen­tru Bu­cu­rești, da­te­le con­cre­te nu sunt cu­nos­cu­te. În lip­sa aces­tor fon­duri ne­ram­bur­sa­bi­le, Bu­cu­rești­ul nu poa­te su­sți­ne, de­cât cu foar­te ma­re greu­ta­te, chel­tu­i­e­li­le de dez­vol­ta­re și ges­ti­u­ne ur­ba­nă.

... dar sunt chel­tu­iți ai­u­rea

Ra­por­tul întoc­mit de Ordi­nul Arhi­te­cți­lor din Ro­mânia me­nți­o­nea­ză că, în cur­sul anu­lui 2017, bu­ge­tul lo­cal alo­cat dez­vol­tă­rii a fost con­su­mat ex­clu­siv de li­ci­tații și încre­di­nțări di­rec­te, de­se­ori fă­ră o fun­da­men­ta­re a ne­ce­si­tății aces­to­ra sau a mo­ni­to­ri­ză­rii ca­li­tății re­zul­ta­te­lor. De ase­me­nea, Pri­mă­ria Ge­ne­ra­lă nu a or­ga­ni­zat ni­ci­un con­curs de ar­hi­tec­tu­ră sau ur­ba­nism și ni­cio dez­ba­te­re pu­bli­că re­a­lă, așa cum se prac­ti­că în ță­ri­le UE. Iar asta, în ci­u­da fap­tu­lui că exis­tă foar­te mul­te su­bi­ec­te ca­re ar pu­tea fi lua­te în se­a­mă. Su­bi­ec­te des­pre ca­re s-a tot vor­bit „pe la co­lțuri“:

- re­a­li­za­rea unui ae­ro­port în su­dul Ca­pi­ta­lei;

- re­a­li­za­rea unei gări la stan­dar­de in­ter­nați­o­na­le. La un mo­ment dat, s-a vor­bit atât des­pre ex­tin­de­rea Gă­rii de Nord, cât și des­pre tran­sfor­ma­rea ei într-un ma­re mu­zeu și înlo­cu­i­rea cu o alta mai mo­der­nă. Am­be­le va­rian­te au ră­mas, însă doar în fa­za de proi­ec­te dis­cu­ta­te pe te miri un­de, dar fă­ră cu vreu­na să fie cu ade­vă­rat adop­ta­tă;

- re­a­li­za­rea unor noi ma­gis­tra­le de me­trou, in­clu­siv una către Ae­ro­por­tul Inter­nați­o­nal Oto­peni. Pen­tru ca Bu­cu­rești­ul să de­vi­nă cu ade­vă­rat o ca­pi­ta­lă eu­ro­pe­a­nă es­te ne­voie de o ra­cor­da­re cu mult mai efi­ci­en­tă prin in­ter­me­di­ul unor noi au­tos­tră­zi, căi fe­ra­te in­ter­nați­o­na­le și prin tran­spor­turi ae­ri­e­ne mult mai ex­tin­se. Din pă­ca­te, în ci­u­da fap­tu­lui că aproa­pe toți pri­ma­rii Ca­pi­ta­lei din ul­ti­me­le trei de­ce­nii au pro­mis că se vor ocu­pa de câte­va proi­ec­te im­por­tan­te pre­cum des­chi­de­rea ac­ce­su­lui spre ca­na­lul Du­nă­re – Ma­re ‚a Ne­a­gră ori ac­ce­sul spre cu­loa­re­le pa­neu­ro­pe­ne IV (Dres­da – Istan­bul) și IX (Hel­sin­ki – Odes­sa), so­luți­i­le au fost amâna­te... până s-a cam ui­tat de ele. Cen­tu­ra Bu­cu­rești­u­lui es­te doar unul din­tre aces­te proi­ec­te lă­sa­te de iz­be­liște. Pes­te toa­te aces­tea, lip­sa de tran­spa­re­nță, dar și per­for­ma­nțe­le scă­zu­te ale ad­mi­nis­trați­ei mu­ni­ci­pa­le în tot ce­ea ce pri­vește chel­tu­i­rea fon­du­ri­lor eu­ro­pe­ne de­ja atra­se le-au ri­di­cat gra­ve sem­ne de între­ba­re tu­tu­ror fi­na­nța­to­ri­lor din ca­drul Uni­u­nii Eu­ro­pe­ne.

Pla­nuri încâlci­te

Es­te evi­dent pen­tru toa­tă lu­mea că Bu­cu­rești­ul se dez­vol­tă prac­tic de la o zi la alta. Par­tea proas­tă es­te

că nu se dez­vol­tă pe ba­za unui Plan Urba­nis­tic Ge­ne­ral (PUG) co­e­rent, ac­tua­li­zat și fle­xi­bil. Ra­por­tul întoc­mit de către spe­cia­liștii din Ordi­nul Arhi­te­cți­lor me­nți­o­nea­ză că pla­nul de acum es­te re­a­li­zat în cur­sul anu­lui 2000. Încă de la înce­put se știa că ter­me­nul său de va­la­bi­li­ta­te era de nu­mai ze­ce ani, in­ter­val în cur­sul că­ru­ia Pri­mă­ria Ca­pi­ta­lei tre­bu­ia să pre­gă­te­as­că ur­mă­to­rul PUG. Pre­gă­ti­rea aces­tu­ia a înce­put cu o întârzi­e­re de doi ani, în 2012. În oc­tom­brie 2014, ela­bo­ra­to­rul PUG ca­re a ac­ti­vat sub coor­do­na­rea Uni­ver­si­tății de Ar­hi­tec­tu­ră și Ur­ba­nism „Ion Min­cu“a pre­dat mu­ni­ci­pa­li­tății stu­di­i­le de fun­da­men­ta­re ale pri­mei eta­pe de ela­bo­ra­re. În de­cem­brie 2015, pri­ma­rul in­te­ri­mar al Bu­cu­rești­u­lui, Răzvan Sa­va, de­cla­ra că no­ul PUG se află încă în pri­ma din­tre ce­le pa­tru fa­ze, prin­ci­pa­la cau­ză a întârzi­e­rii re­pre­zen­tând-o, la mo­men­tul res­pec­tiv, ab­se­nța da­te­lor ur­ba­ne deți­nu­te de sec­toa­re­le Ca­pi­ta­lei, in­sti­tuții și fur­ni­zori de uti­li­tăți. În fe­brua­rie 2017, Co­mi­sia Teh­ni­că de Ame­na­ja­re a Te­ri­to­ri­u­lui și Ur­ba­nism a re­vă­zut pri­ma eta­pă a PUG. Pri­ma­rul Ca­pi­ta­lei, Ga­bri­e­la Fi­rea, a de­cla­rat ne­ce­sa­ră fi­na­li­za­rea aces­tu­ia până la sfârși­tul anu­lui, pen­tru a pu­tea fi pre­zen­tat atât in­sti­tuți­i­lor, cât și me­di­u­lui de afa­ceri și pu­bli­cu­lui. Si­mul­tan, Ga­bri­e­la Fi­rea a pre­zen­tat și in­te­nția de a ela­bo­ra o Le­ge a Ca­pi­ta­lei pen­tru re­or­ga­ni­za­rea ad­mi­nis­tra­ti­vă. Cel mai re­cent ter­men până la ca­re a fost pre­lun­git PUG 2000 es­te 30 de­cem­brie 2018. Amâna­rea și lip­sa con­sul­tă­ri­lor pu­bli­ce de­mon­stre­a­ză că, de fapt, nu exis­tă ni­ci­un in­te­res pen­tru acel PUG. Dar și că es­te mai con­vena­bil să nu se fa­că ni­mic. În acest timp, crește­rea ur­ba­nă ne­pla­ni­fi­ca­tă con­ti­nuă prin in­ves­tiții imo­bi­lia­re pri­va­te, ne­con­tro­la­te și fă­ră o vi­zi­u­ne co­e­ren­tă. Ast­fel că de­ca­la­jul și întârzi­e­rea pla­ni­fi­că­rii ge­ne­re­a­ză o dez­vol­ta­re ur­ba­nă in­fle­xi­bi­lă, cu vi­zi­u­ne pe ter­men scurt și vul­ne­ra­bi­lă la pre­si­u­ni­le imo­bi­lia­re pri­va­te, fă­ră o ana­li­ză a im­pac­tu­lui in­ter­venți­i­lor asu­pra orașu­lui pe ter­men lung și fă­ră o mo­ni­to­ri­za­re a efec­te­lor. Mai mult de­cât atât, Ordi­nul Arhi­te­cți­lor mai aver­ti­ze­a­ză că, astă­zi, ur­ba­nis­mul Ca­pi­ta­lei a de­venit o „co­le­cție“de si­tuații li­ti­gi­oa­se și ile­ga­le ca­re ne­ce­si­tă o co­re­cție bi­ne pla­ni­fi­ca­tă, ca­re să con­tri­bu­ie la re­zol­va­rea pro­ble­me­lor. Crește­rea vi­i­toa­re a Bu­cu­rești­u­lui fă­ră un PUG ac­tua­li­zat și asu­mat de ad­mi­nis­trația lo­ca­lă re­du­ce șan­se­le ca Bu­cu­rești­ul să de­vi­nă un oraș ca­pa­bil să atra­gă in­ves­tiții sta­bi­le și be­ne­fi­ce.

Ca­se proas­te, dar scum­pe

„Ra­por­tul pen­tru Bu­cu­rești 2018“atra­ge ate­nția și asu­pra unui alt fe­no­men edi­li­tar de­o­se­bit de pe­ri­cu­los: an­sam­blu­ri­le „re­zi­de­nția­le“con­stru­i­te din­co­lo de „gra­nița“ofi­cia­lă a Ca­pi­ta­lei. Con­cret, Ordi­nul Arhi­te­cți­lor me­nți­o­nea­ză: „Mi­ra­jul noi­lor an­sam­bluri re­zi­de­nția­le de la pe­ri­fe­ria Bu­cu­rești­u­lui, ca alter­na­ti­ve de lux la cu­ti­i­le de chi­brit din car­ti­e­re­le dor­mi­tor, a luat lo­cu­i­to­rii cu asalt. Dez­vol­ta­to­rii imo­bi­liari au pro­fi­tat de do­ri­nța bu­cu­rește­ni­lor de a avea aer cu­rat și vi­lă la preț de apar­ta­ment, fă­când din ace­as­ta do­ri­nță slo­ga­nul ani­lor 2000-2010. Așa s-au ars eta­pe în ex­tin­de­rea pla­ni­fi­ca­tă a orașu­lui către pe­ri­fe­rii, pen­tru că rit­mul de crește­re a noi­lor an­sam­bluri re­zi­de­nția­le de blo­curi de vi­le in­di­vi­dua­le (con­stru­i­te în re­gie pro­prie sau fă­ră au­to­ri­zație de con­stru­cție) a fost mult mai ma­re de­cât pu­te­rea sau voi­nța ad­mi­nis­tra­ti­vă a au­to­ri­tăți­lor lo­ca­le ale ju­dețu­lui Ilfov, cel mai ma­re fur­ni­zor de vi­le și car­ti­e­re re­zi­de­nția­le. Arhi­tec­tu­ra ace­lor an­sam­bluri es­te re­a­li­za­tă sub cri­te­ri­i­le de ca­li­ta­te, prețul scă­zut de exe­cuție ge­ne­ra­lă (între 500 și 800 eu­ro/mp, con­form ana­li­ze­lor fi­nan­cia­re, cu te­re­nul in­clus) fi­ind dat de ma­te­ria­le și fi­ni­sa­je sla­be, com­par­ti­men­tări in­te­ri­oa­re su­bțiri ca­re nu du­re­a­ză și ca­re, pe ter­men lung, vor ne­ce­si­ta lu­crări de întreți­ne­re pe ca­re nu se știe ci­ne le va su­por­ta. Spați­i­le de lo­cu­it sunt în ge­ne­ral înghe­su­i­te, cu su­pra­fețe mici, bu­că­tă­rii lip­si­te de ven­ti­lație na­tu­ra­lă sau fă­ră lu­mi­nă. În schimb, la vânza­re prețu­ri­le me­dii va­ria­ză între 1.400 și 2.000 eu­ro/ mp, di­fe­re­nța fi­ind câști­gul dez­vol­ta­to­ru­lui. An­sam­blu­ri­le sunt re­a­li­za­te cu cen­tre co­mer­cia­le pro­prii, încer­când să ofe­re fa­ci­li­tăți­le unui me­diu ur­ban ac­tiv. For­ma­rea unor co­mu­ni­tăți es­te însă un fe­no­men foar­te com­plex, ca­re ce­re con­lu­cra­rea mai mul­tor as­pec­te ur­ba­ne, în caz con­trar ris­cându-se cre­e­rea unor men­ta­li­tăți de gru­puri închi­se, se­gre­gați­o­nis­te“. Cu acest fe­no­men s-au con­frun­tat și alte ca­pi­ta­le eu­ro­pe­ne ca­re s-au dez­vol­tat către pe­ri­fe­rii. Aco­lo, ine­lu­lui cen­tral i se acor­dă ran­gul de „cen­tru ve­chi“, de­o­se­bit de impor­tant pen­tru cen­tre­le de afa­ceri, pre­cum și pen­tru tu­rism. Spre exem­plu, la Vi­e­na sau Ber­lin nu se poa­te obți­ne o au­to­ri­zație de con­stru­cție da­că infras­truc­tu­ra nu es­te cre­a­tă an­te­ri­or. Es­te vor­ba des­pre dru­muri as­fal­ta­te, cu­rent elec­tric, ga­ze, ca­na­li­za­re, Inter­net și ca­blu TV. La noi, lu­cru­ri­le au mers exact pe dos, iar lip­sa aces­tor uti­li­tăți i-a fă­cut pe bu­cu­reșteni să pă­ră­se­as­că zo­ne­le re­zi­de­nția­le de la pe­ri­fe­ria Ca­pi­ta­lei și să re­vi­nă în oraș. Es­te vor­ba des­pre zo­ne­le Dom­nești – Pre­lun­gi­rea Ghen­cea, Mi­li­tari, Bra­ga­di­ru sau Po­pești Le­or­deni, un­de lip­sa mij­loa­ce­lor de tran­sport în co­mun pro­voa­că de­ja un blo­caj: pen­tru a ajun­ge la timp la lo­cul de mun­că din oraș, oa­me­nii tre­bu­ie să ple­ce de aca­să cu cir­ca do­uă ore înain­te. Spe­cia­liștii din Ordi­nul Arhi­te­cți­lor apre­cia­ză că ace­as­tă si­tuație nu se poa­te pre­lun­gi la nes­fârșit, iar pe ter­men lung, ten­di­nța va fi cea de pă­ră­si­re a aces­tor zo­ne, ce­ea ce va du­ce la de­po­pu­la­rea unor car­ti­e­re între­gi. Es­te vi­za­tă mai ales zo­na de vest, un­de des­chi­de­rea me­tro­u­lui din Dru­mul Ta­be­rei pa­re a fi un eveni­ment din ce în ce mai înde­păr­tat.

Pa­tri­mo­niu lă­sat de iz­be­liște

Clă­di­ri­le ve­chi, cu va­loa­re de pa­tri­mo­niu, sunt ce­le ca­re dau far­mec Bu­cu­rești­u­lui și-l fac săși me­ri­te ran­gul de „Mi­cul Pa­ris“. În cur­sul anu­lui 2015, Pri­mă­ria Ca­pi­ta­lei anu­nța că a in­ven­ta­riat, doar în cen­trul Bu­cu­rești­u­lui, 2.208 ast­fel de clă­diri ve­chi ce sunt de­ja de­gra­da­te. Din pă­ca­te, chiar și aces­tea sunt tra­ta­te cu in­di­fe­re­nță de au­to­ri­tăți­le lo­ca­le. „Ra­por­tul pen­tru Bu­cu­rești 2018“pu­ne în dis­cuție și acest as­pect. „În zo­ne­le is­to­ri­ce va­lo­roa­se ale Bu­cu­rești­u­lui se ma­ni­fes­tă un com­por­ta­ment ilo­gic, cu efec­te eco­no­mi­ce, cul­tu­ra­le și iden­ti­ta­re de­fa­vo­ra­bi­le: pe de o par­te, se afir­mă va­loa­rea pa­tri­mo­ni­u­lui (le­ge or­ga­ni­că, de­cla­rații, emi­si­uni me­dia­ti­za­te etc.), pe de altă par­te, acți­u­ni­le re­a­le în te­ren con­duc la de­mo­lări abu­zi­ve și dis­tru­geri ne­jus­ti­fi­ca­te, fă­ră re­a­cție cu efect din par­tea ad­mi­nis­trați­ei. Du­blul lim­baj are efec­te de­zas­tru­oa­se la ni­ve­lul lo­cu­i­to­ri­lor, ca­re își pi­erd încre­de­rea în in­sti­tuți­i­le ad­mi­nis­trați­ei pu­bli­ce. Cen­trul is­to­ric de­ca­de pro­gre­siv, ac­ce­le­rat, atât ca sub­sta­nță ma­te­ria­lă, cât și ca sem­ni­fi­cație în co­nști­i­nța bu­cu­rește­ni­lor. Ca­pi­ta­la înre­gis­tre­a­ză pi­er­deri ne­jus­ti­fi­ca­te și ire­ver­si­bi­le. Într-o com­pe­tiție cu ca­pi­ta­le­le eu­ro­pe­ne, Bu­cu­rești­ul își pi­er­de trep­tat pres­ti­gi­ul“. Iar în ace­as­tă pri­vi­nță, nici nu mai es­te ne­voie de avi­zul spe­cia­liști­lor: pe­ri­o­dic aflăm că o altă clă­di­re cu va­loa­re de pa­tri­mo­niu a fost dis­tru­să de­fi­ni­tiv; Moa­ra lui Assan, Vi­la Mi­cles­cu de pe Bu­le­var­dul Ki­se­leff ori Vi­la Ge­or­ge A. So­la­co­lu sunt doar câte­va din­tre ele“. Ra­por­tul întoc­mit de Ordi­nul Arhi­te­cți­lor atra­ge ate­nția și asu­pra mo­du­lui hao­tic în ca­re es­te tra­ta­tă zes­trea edi­li­ta­ră a Ca­pi­ta­lei, atât cea ve­che, cât și cea ca­re es­te con­stru­i­tă în ul­ti­mii ani: „Ma­jo­ri­ta­tea clă­di­ri­lor noi sunt în afa­ra con­tex­tu­lui, în timp ce clă­di­ri­le ve­chi sunt ne­gli­ja­te sau mo­di­fi­ca­te ne­pro­fe­si­o­nal și de­se­ori abu­ziv. Țe­su­tul ur­ban își pi­er­de ca­li­tăți­le ne­ce­sa­re pen­tru a de­ve­ni sus­te­na­bil în eco­no­mia de piață și a tu­ris­mu­lui. Atât «Bu­li­na Roșie», cât și aban­do­nul spe­cu­la­tiv al clă­di­ri­lor au per­mis ca, sub mi­ra­jul ma­ri­lor in­ves­tiți­i­lor ur­ba­nis­ti­ce, Bu­cu­rești­ul să-și ne­gli­je­ze pa­tri­mo­ni­ul și iden­ti­ta­tea. Ad­mi­nis­trația lo­ca­lă con­ti­nuă să per­mi­tă de­mo­lări to­ta­le sau pa­rția­le de clă­diri is­to­ri­ce, pen­tru înlo­cu­i­rea lor cu niște con­stru­cții su­pra­di­men­si­o­na­te am­pla­sa­te pe stră­zi mici cu ga­ba­rit sub­di­men­si­o­nat“.

Iar aces­te in­for­mații dra­ma­ti­ce nu sunt nu­mai opi­ni­i­le unor spe­cia­liști ca­re vor­besc doar ca să se afle în tre­a­bă. În anul 2016, Wor­ld Mo­nu­men­ts Fund, una din­tre ce­le mai pres­ti­gi­oa­se aso­ciații mon­dia­le din do­me­ni­ul cul­tu­ral, a no­mi­na­li­zat Bu­cu­rești­ul pe lis­ta „ce­lor 50 ce­le mai pe­ri­cli­ta­te cen­tre is­to­ri­ce din lu­me“. Iar de atunci până acum, în loc să se îmbu­nă­tățe­as­că, si­tuația a de­venit chiar și mai dra­ma­ti­că: anul aces­ta de­pu­ta­tul PSD Flo­rin Ior­da­che a înain­tat o pro­pu­ne­re le­gis­la­ti­vă con­form că­reia in­ter­venția neau­to­ri­za­tă asu­pra clă­di­ri­lor mo­nu­ment is­to­ric nu va mai fi con­si­de­ra­tă in­fra­cți­u­ne, ci doar o sim­plă con­tra­venție.

Ce-i de fă­cut în ace­as­tă si­tuație? Nu ne ră­mâne de­cât să spe­răm că ace­as­tă li­be­ra­li­za­re a con­strânge­ri­lor ar­hi­tec­to­ni­ce nu va „îmbo­găți“„Mi­cul Pa­ris“cu niște edi­fi­cii „mo­nu­men­ta­le“împo­do­bi­te cu tur­nu­lețe croi­te din ta­blă lu­ci­oa­să.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.