'BUBMJUBUFB OAEWAEMJSJJ BQFMPS

Cotidianul - - ISTORIE - Ion Lon­gin Po­pes­cu

Du­pă cum spu­ne is­to­ria, se­co­le la rând au afec­tat Ro­mânia cu nă­vă­liri în se­rie de po­poa­re mi­gra­toa­re, de oști ru­sești, aus­tri­e­ce, tă­ta­re, tur­cești. Pe lângă aces­te ne­no­ro­ciri, ța­ra noas­tră a mai cu­nos­cut o nă­va­lă la fel de dis­tru­gă­toa­re: nă­vă­li­rea ape­lor.

Din con­sem­nă­ri­le se­co­lu­lui al Xvi-lea (ce­le mai ve­chi ră­ma­se) și până în zi­ua de azi, vi­i­tu­ri­le ca­tas­tro­fa­le și inun­dați­i­le greu de con­tro­lat au afec­tat co­mu­ne și orașe, po­dișuri, câmpii, dru­muri și po­duri. De fi­e­ca­re da­tă, nă­va­la „dușma­nu­lui“adus de vânt a cur­mat zeci și su­te de vi­eți ome­nești. În si­te-ul „Viața Li­be­ră“, jur­na­lis­tul Li­viu Ghi­nea preia din pu­bli­cația gre­en­re­port.ro câte­va da­te de neu­i­tat. Des­cri­ind o con­se­ci­nță a cli­ma­tu­lui tem­pe­rat-con­ti­nen­tal, ar­hi­ve­le ne vor­besc la înce­put de tra­ge­di­i­le se­co­lu­lui al Xvi-lea. Ast­fel, în acel se­col s-au pro­dus ze­ce inun­da­ţii de pro­por­ţii, în timp ce, în se­co­lul al XVII-LEA au fost con­sem­na­te 19. În se­co­lul al XVIII-LEA sunt con­sem­na­te 26; în se­co­lul al Xix-lea 28, iar în se­co­lul al Xx-lea 42. Și pri­me­le de­ce­nii ale se­co­lu­lui al Xxi-lea au fost une­le de-a drep­tul ca­tas­tro­fa­le din punct de ve­de­re al fe­no­me­ne­lor hi­dro­lo­gi­ce. Pes­te 200 de oa­meni au mu­rit, în pri­mii ze­ce ani, din cau­za fu­ri­ei ape­lor, în spe­cial în Mol­do­va – pro­vin­cia cea mai afec­ta­tă de ca­la­mi­tă­ţi. Pri­me­le inun­da­ţii pu­ter­ni­ce ale aces­tui se­col au fost în anul 2001, când au de­ce­dat 14 oa­meni, iar pa­gu­be­le au ajuns la un mi­liard de eu­ro. În 2002 au mu­rit 15 oa­meni, iar în 2003 șa­se per­soa­ne au fost îne­ca­te de ape. Ci­fre­le au cres­cut pro­gre­siv, de la an la an, ast­fel că, în 2004, ape­le um­fla­te au omo­rât 19 ro­mâni. În anii 2005 și 2006, inun­da­ţi­i­le au ucis 93 de per­soa­ne, iar pa­gu­be­le ma­te­ria­le au însu­mat do­uă mi­liar­de de eu­ro. Șap­te ro­mâni au mu­rit în 2007 din cau­za ape­lor, ca­re au dis­trus și 1.000 de ca­se în aproa­pe 60 de lo­ca­li­tă­ţi din Ga­la­ţi, Vran­cea, Ba­cău și Vas­lui, iar 1.400 de oa­meni au ră­mas fă­ră ca­se. În 2008, au mu­rit cinci oa­meni, în timp ce, în 2010, ape­le au luat via­ţa a 23 de per­soa­ne și au pro­vo­cat pa­gu­be de 700 de mi­li­oa­ne de eu­ro. Și du­pă acest an au fost con­sem­na­te mul­te inun­dații, ce­le de zi­le­le tre­cu­te fi­ind adu­că­toa­re de moar­te în câte­va fa­mi­lii. Vor­bind des­pre Dâmbo­vița, s-a vor­bit de ca­na­li­za­rea aces­tui râu încă din tim­pul dom­nu­lui Cu­za, dar s-a re­a­li­zat abia de Ni­co­lae Ce­aușes­cu. Tot atunci s-au cre­at ma­ri­le la­curi de acu­mu­la­re, obți­nându-se ast­fel un con­trol ne­ce­sar al mul­tor râuri de mun­te. Vă­zând câte dis­tru­geri pro­voa­că și în 2018 râu­ri­le um­fla­te și înțe­le­gând că nu s-a cre­at un sis­tem nați­o­nal de pro­te­cție, mul­te sa­te și orașe fi­ind grav afec­ta­te în tim­pul ploi­lor, mă gândesc că exis­tă o fa­ta­li­ta­te cum­pli­tă ca­re di­ri­je­a­ză Ro­mânia. Fa­ta­li­ta­tea apei!

Dâmbo­vița inun­dă Bu­cu­rești­ul în 1865

„Zia­ru­lui Fi­nan­ciar“din 15 iu­lie 2005 po­ves­tește, sub sem­nă­tu­ra jur­na­lis­tu­lui Că­tă­lin Fu­du­lu, des­pre dom­ni­to­rul Ale­xan­dru Ioan Cu­za (1859-1866) și ca­pri­ci­oa­se­le inun­dații ale Dâmbo­viței. Ape­le au fost atât de nă­val­ni­ce, încât au ajuns la eta­jul al doi­lea al lo­cu­i­nțe­lor (24-27 fe­brua­rie 1865)! Cum era de aștep­tat, la fel ca în zi­ua de azi, inun­dați­i­le din 1865 au luat pe ne­pre­gă­ti­te ad­mi­nis­trația Ca­pi­ta­lei. De­si­gur, cir­cu­lația s-a între­rupt. Un aga (o că­pe­te­nie) și pa­tru do­ro­ba­nți fo­lo­se­au sin­gu­ra bar­că exis­ten­tă, deși mu­ni­ci­pa­li­ta­tea avea, pe hârtie, 30 de bărci! Do­ro­ba­nții, dra­gii de ei, se plim­bau ca și când s-ar fi dus „la nun­tă“. În scurt timp, ape­le au stri­cat și dru­mul Co­tro­ce­ni­lor. Re­la­tă­ri­le vre­mii ara­tă că 200 de sol­dați din ba­ta­li­o­nul de ge­niu au fost tri­miși de dom­ni­to­rul Cu­za să-l re­pa­re, de­oa­re­ce Mi­nis­te­rul Lu­cră­ri­lor Pu­bli­ce nu a in­ter­venit pen­tru res­ta­bi­li­re. Po­tri­vit re­la­tă­ri­lor din pre­sa vre­mii, re­a­cția ne­ga­ti­vă a pu­bli­cu­lui nu a întârziat să apa­ră, prin­ci­pa­lii vi­zați fi­ind Mi­tro­po­li­tul Ni­fon și, pe ne­drept, M. Ko­găl­ni­ce­a­nu. Cau­za inun­dați­i­lor a fost des­co­pe­ri­tă ușor: mai mu­lți pro­pri­e­tari de mori au oprit ape­le Dâmbo­viței, iar ză­ga­zu­ri­le ca­re di­re­cți­o­nau apa că­tre „șa­nțuri“au fost dă­râma­te din cau­za ne­gli­je­nței cu ca­re s-au exe­cu­tat lu­cră­ri­le. În ace­lași timp, dom­ni­to­rul a pro­mul­gat Le­gea pen­tru des­fi­i­nța­rea mo­ri­lor. Po­tri­vit aces­teia, se des­fi­i­nțau toa­te ob­sta­co­le­le exis­ten­te pe Dâmbo­vița. În re­a­li­ta­te, mo­ri­le au fost des­fi­i­nța­te abia în pe­ri­oa­da 1880-1884. A fost o ma­re pi­er­de­re pen­tru tu­ris­mul din zi­ua de azi.

Va­luri înal­te de șap­te me­tri în Iași, în anul 1932

Cea mai ma­re ca­tas­tro­fă na­tu­ra­lă din se­co­lul al Xx-lea a fost la Iași, în iu­nie 1932, atunci când ape­le au nă­vă­lit pes­te oraș în va­luri înal­te de șap­te me­tri, împre­su­rând clă­di­rea Gă­rii Mari. Bântu­it de foa­me­te și bo­li, Iașul a fost lo­vit de o nă­pas­tă în plus, du­pă 21 de zi­le în ca­re plo­ua­se fă­ră opri­re. „În zi­ua de 27 iu­nie, la ora 14, apa a de­pășit pe­roa­ne­le, iar la ora 16 era în bi­ro­u­ri­le sta­ţi­ei mai înal­tă de ju­mă­ta­te de me­tru“, se ara­tă în pu­bli­ca­ţia „Săp­tă­mâna CFR“din 10 iu­lie 1932. Scri­i­to­rul Ra­du Te­le­a­jen des­crie în ro­ma­nul „Tur­nul de apă“ima­gi­nea înfri­coșă­toa­re a nă­vă­li­rii ape­lor: „Din văz­du­hul dușman, plo­uă pes­te oraș toa­te ploi­le ve­a­cu­ri­lor. Pu­hoai­e­le ca­re vin din­spre Po­dul Iloai­ei au îne­cat toa­tă par­tea de jos a lașu­lui. S-au re­văr­sat și do­uă ia­zuri și acum se apro­pie de noi un val de apă înalt de șap­te me­tri. Pe Po­dul Roș nu mai trec nici tram­vai­e­le. Ploaia cur­ge și pu­hoai­e­le cresc. Noap­tea, es­ca­droa­ne de ca­va­le­rie sunt tri­mi­se prin toa­te car­ti­e­re­le de jos, să tre­ze­as­că lo­cu­i­to­rii și să eva­cue­ze ca­se­le. Fe­mei­le plâng, co­pi­ii ţi­pă, băr­ba­ţii înju­ră“. Ca­rol al Ii-lea a între­prins o vi­zi­tă la Iași pe da­ta de 4 iu­lie, pen­tru a eva­lua con­se­cin­ţe­le inun­da­ţi­i­lor. Din pă­ca­te, abia pes­te 30 de ani, între anii 1960-1970, s-a in­ves­tit în lu­crări ca­re să fe­re­as­că Iași­ul de tra­ge­dia inun­dați­i­lor. Tot anul 1932 a adus pu­hoai­e­le în Arad și împre­ju­ri­mi, 900 de ca­se din Mi­că­la­ca au fost înghi­ţi­te de ape. Nu era pri­ma oa­ră când o par­te din Arad era inun­da­tă. Urbea de pe Mu­reș a cu­nos­cut de-a rândul se­co­le­lor de­zas­tre mai mult sau mai pu­ţin de­vas­ta­toa­re. De ace­ea, înce­pând cu 1904, orașul a dis­pus de un re­gu­la­ment pri­vind di­gu­ri­le de apă­ra­re împo­tri­va inun­da­ţi­lor. Anua­rul de sta­tis­ti­că al Ro­mâni­ei ara­tă că anul 1932 a fost unul de vârf,

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.