BTVQSB 3PN³OJFJ

Cotidianul - - ISTORIE -

cu pre­ci­pi­ta­ţii is­to­ri­ce. Po­du­ri­le de ghe­a­ţă for­ma­te pe Mu­reș au por­nit pră­pă­dul sti­hi­i­lor ape­lor dez­lăn­ţu­i­te. Ce­le mai mari inun­da­ţii au fost pe da­ta de 7 apri­lie, când vi­i­tu­ra a ajuns în zo­na Ara­du­lui, în co­mu­na Mi­că­la­ca. Așa cum se întâmplă în zi­le­le noas­tre, au­to­ri­tă­ţi­le lo­ca­le din Mi­că­la­ca nu au ri­di­cat un dig. Atunci au fost dis­tru­se sis­te­ma­tic aproa­pe toa­te ca­se­le. Sa­tul a fost ne­pu­tin­ci­os în fa­ţa vi­i­tu­rii, fi­ind îngro­pat sub ape de un me­tru și ju­mă­ta­te adânci­me. Re­ge­le Ca­rol al Ii-lea a mers să vi­zi­te­ze oa­me­nii ca­re au ră­mas fă­ră ca­se, a ales 168 de si­nis­tra­ţi și le-a împăr­ţit pli­curi cu bani. Un alt ma­re pe­ri­col a apă­rut în lu­na mai 1970, când ară­de­nii au fost uni­ţi și so­li­dari unii cu cei­lal­ţi. Ei au reușit să con­so­li­de­ze di­gu­ri­le, sal­vând orașul (de­ta­lii pe si­te-ul zia­ru­lui Ade­vă­rul – adev.ro/ pbc2xv).

„Unii plânge­au, alţii râde­au și alţii fu­rau“

Pe si­te-ul www.his­to­ria.ro jur­na­lis­tul Mi­hai Flo­rin Răz­van re­la­te­a­ză, pe ba­za re­por­ta­je­lor de epo­că, vi­zi­te­le lui Ni­co­lae Ce­aușes­cu în sa­te­le aco­pe­ri­te de gra­ve­le inun­dații din 1975. Du­pă cum ci­ti­to­rii mai în vârstă își mai aduc amin­te, se­cre­ta­rul ge­ne­ral a stră­bă­tut ța­ra, pen­tru a ur­mări con­se­ci­nțe­le gra­ve­lor inun­dații din acel an. Ce do­rim să reți­nem es­te ho­tă­rârea lui de a re­cu­pe­ra pa­gu­be­le și de a con­strui di­guri de pro­te­cție. Ape­le au omo­rât 49 de să­teni din ju­dețe­le Mu­reș, Bu­zău, Pra­ho­va, Vâlcea, Ilfov și Argeș. A fost in­sti­tu­i­tă sta­rea de ne­ce­si­ta­te, iar uni­tă­ţi­le Arma­tei, Mi­li­ţi­ei, Se­cu­ri­tă­ţii și Găr­zi­le Pa­tri­o­ti­ce au pri­mit con­semn de „sta­re de alar­mă“. În toi­ul no­pții ur­mă­toa­re, mi­li­ţi­eni, mi­li­tari și pom­pi­eri au con­stru­it di­guri, au se­cu­ri­zat stâlpii de înal­tă ten­si­u­ne și au sal­vat o par­te din bu­nu­ri­le oa­me­ni­lor. În stil ro­mânesc, Ce­aușes­cu de­cla­nșa­se un vast pro­gram pen­tru re­gu­la­ri­za­rea cur­su­ri­lor de ape, pro­te­ja­rea fa­bri­ci­lor, uzi­ne­lor și lo­ca­li­tă­ţi­lor din zo­ne­le ex­pu­se. Dar ho­tă­râri­le, du­pă cum vă ima­gi­nați, „nu s-au tran­spus in­te­gral în via­ţă“. Cri­ti­ci­le ce­aușis­te au fost du­re: Con­si­li­ul Nați­o­nal al Ape­lor a tre­cut sub au­to­ri­ta­tea gu­ver­nu­lui, iar ba­ra­je­le de pe Argeș, po­du­ri­le prea joa­se, di­gu­ri­le „fă­ră nici o va­loa­re” au fost des­cri­se în co­men­ta­rii ner­voa­se. „Lu­crați fă­ră nici un stu­diu se­ri­os și fă­ră răs­pun­de­re“– acu­za Ce­aușes­cu. „Di­gu­ri­le sunt o por­că­rie“. Dar bu­cu­rește­nii și ar­ma­ta ce fă­ce­au? „Ar­ma­ta lu­cra și gu­ră cas­că stă­te­au pe mal; unii plânge­au, alţii râde­au și alţii fu­rau“. Din­tre in­di­cați­i­le se­cre­ta­ru­lui ge­ne­ral au ră­mas la ve­de­re ri­di­ca­rea a trei ba­ra­je, înce­pând de la Dra­go­mi­rești, pre­cum și ca­na­li­za­rea Dâmbo­viței, „să ră­mână cu apă cu­ra­tă, să se poa­tă plim­ba și na­vi­ga pe ea“. În Tran­sil­va­nia, Ce­aușes­cu a fost ne­mu­lțu­mit că nu s-au con­stru­it di­guri la Tg. Mu­reș, De­va, Alba Iu­lia, Si­ghișoa­ra și Me­diaș. Cei afec­tați de de­zas­tru aștep­tau de­ge­a­ba spri­ji­nul par­ti­du­lui. Șe­ful cel ma­re îi aver­ti­za­se: „Să nu stați cu de­ge­tul în gu­ră, că vă dă sta­tul. Tre­ceți la lu­cru!“. Ime­diat du­pă tre­ce­rea ape­lor, Ce­aușes­cu a ple­cat din re­gi­u­ne în re­gi­u­ne, la bor­dul eli­cop­te­ru­lui. A or­do­nat mai mul­te la­curi de acu­mu­la­re și scoa­te­rea grâu­lui fir cu fir din nă­mol. A ce­rut ca oa­me­nii să stea la câmp până se­a­ra târziu, iar ma­ga­zi­ne­le și bi­ro­u­ri­le să se des­chi­dă abia la veni­rea întu­ne­ri­cu­lui. A dat sfa­turi: cum să fie con­stru­i­te di­gu­ri­le, cum să fie mo­der­ni­za­tă rețe­aua de ca­na­le, cum să se con­stru­ias­că zi­duri de be­ton în ju­rul orașe­lor. Pe scurt, a vă­zut tot ce es­te ne­ce­sar, deși cin­ci­na­lul 71-75 nu pre­ve­dea mă­suri pen­tru re­gu­la­ri­za­rea ape­lor. Dar inun­da­ţi­i­le le-au dat to­va­răși­lor de gândit: ţa­ra avea ne­voie ur­gen­tă de un sis­tem mo­dern de re­gu­la­ri­za­re și co­lec­ta­re a ape­lor (sur­sa: ade­va­rul.ro). Sis­tem ca­re nu exis­tă nici azi!

„Es­te o ima­gi­ne de coșmar, e ce­va in­fer­nal“

Inun­dații au fost și du­pă 1989, când, du­pă une­le opi­nii, s-a in­stau­rat de­mo­crația. În 2014 a fost înre­gis­trat un cod roșu pe Te­le­or­man și Ve­dea. Zia­re­le ara­tă „pră­pă­dul“. No­va­ci­ul Gor­ju­lui a fost mă­tu­rat de o vi­i­tu­ră de cinci me­tri înă­lți­me. Oa­me­nii plânge­au. N-au mai vă­zut așa ce­va. „Es­te o ima­gi­ne de coșmar, e ce­va in­fer­nal“, spu­neau. Co­mu­na Vai­de­eni din Vâlcea nu s-a mai con­frun­tat ni­ci­o­da­tă cu ase­me­nea vi­i­tu­ră. Zeci de per­soa­ne au ră­mas blo­ca­te în mu­nți. În Mo­toci, Dolj, vi­i­tu­ra a prins mu­lți co­pii în ca­se. Inun­dații și în Ti­miș. Ță­ra­nii aște­ap­tă Ape­le Ro­mâne. Vin mem­brii Co­mi­si­ei de ana­li­ză cu pan­to­fi de lac în pi­ci­oa­re. „Îți vi­ne să-i iei la pumni“, spun oa­me­nii. „Uau, ce era să se întâmple!“– se mi­ră pre­mi­e­rul Vic­tor Pon­ta, vă­zând vi­i­tu­ra. Au­to­ri­tăți­le ne­pu­tin­ci­oa­se îi iau la mișto pe sal­va­to­rii ca­re au scos oa­me­nii de sub ape: „Ăștia-s sal­va­mo­rți, nu sal­va­mo­nți!“. În 2005 fu­se­se­ră inun­dații în Ba­nat. În 2010, inun­dații și mai mari în nord-es­tul Ro­mâni­ei, în 530 de lo­ca­li­tăți și în Cer­năuți. Cel puțin 23 de mo­rți! Afec­ta­te, 110 dru­muri nați­o­na­le, 328 de po­duri și 15.626 de gos­po­dă­rii. Pes­te 600 de ca­se s-au pră­bușit! Pa­gu­be­le au de­pășit 203 de mi­li­oa­ne de lei. Au fost dis­tru­se cul­tu­ri­le de po­rumb, ra­piță și grâu de pe 243.000 de hec­ta­re! Gu­ver­nul Ro­mâni­ei in­ter­vi­ne cu me­nți­ne­rea de 5% a Tva-ului pen­tru con­stru­cția de ca­se. Ploi­le din 18 au­gust 2010 au pro­vo­cat „ce­le mai mari inun­dații din is­to­rie“! Cir­ca 220 de li­tri pe me­trul pă­trat! Ca­se lua­te de ape, mașini du­se la va­le, plu­tind pe stră­zi, oa­meni și ani­ma­le lua­te de va­luri, tre­nuri de­raia­te, rețe­le de elec­tri­ci­ta­te și ga­ze dis­tru­se. Au fost grav afec­ta­te ju­dețe­le ce­le mai să­ra­ce: Gorj, Vâlcea, Te­le­or­man. Di­ver­se ana­li­ze au ară­tat un lu­cru clar: prin­ci­pa­la cau­ză au fost de­frișă­ri­le ma­si­ve din ul­ti­mii ani. Și lip­sa de in­ves­tiții a sta­tu­lui, din 1970 până astă­zi. Is­to­ria mo­rți­lor ul­ti­mi­lor ani es­te cu­tre­mu­ră­toa­re: în 2001, 14 de­ce­dați; în 2002, 15; în 2003, 6; în 2004, 19 ro­mâni; în 2005-2006 au pi­e­rit 93 de per­soa­ne etc.

Po­li­ti­ca pro­mi­si­u­ni­lor ne­o­no­ra­te

Așa cum nu avem au­tos­tră­zi, nu avem nici di­guri, nici ca­na­le. De su­te de ani, ape­le nă­vă­lesc noap­tea pes­te să­ra­cii ță­rii. Mu­lți spun că erau mai ome­noși tur­cii și tă­ta­rii de­cât va­lu­ri­le înspu­ma­te ale râu­ri­lor cu­prin­se de bles­tem. Po­to­pu­ri­le cri­mi­na­le nu au pu­tut fi opri­te de gu­ver­ne. Și 2018 es­te un an al du­re­rii. Râu­ri­le sunt tot fă­ră di­guri, pri­ma­rii aște­ap­tă in­ter­venția sta­tu­lui, gu­ver­nul și par­la­men­tul pe­se­dist sunt ocu­pa­te cu dis­tru­ge­rea jus­tiți­ei. Ci­ne să in­ves­te­as­că? Ci­ne să adu­că bani gra­tu­iți de la UE? Mai bi­ne lă­săm pom­pi­e­rii mi­li­tari să in­ter­vi­nă și să scoa­tă co­pi­ii și bă­trânii spe­riați din ca­se­le inun­da­te. Tot ei sunt cei ca­re su­praîna­lță di­gu­ri­le, mai ales în ju­dețul Te­le­or­man, să nu zi­că stă­pâni­rea că nu sunt vred­nici. La Mi­nis­te­rul de Inter­ne se fa­ce „eva­lua­rea“. Ju­deț de ju­deț, pre­fe­cții es­te mu­sai să eva­lue­ze. Din 19 ju­dețe ca­la­mi­ta­te, nu­mai 6 au eva­luat. Mi­nis­trul Car­men Dan se su­pă­ră. Da­că nu sunt di­guri și ca­na­le, mă­car să fie o eva­lua­re cum­se­ca­de! Ce­tățe­nii sunt ru­gați, de mi­nis­trul de Inter­ne, să nu tra­ver­se­ze râu­ri­le da­că ape­le sunt învol­bu­ra­te. Se poa­te muri. Ca băr­ba­tul îne­cat că­la­re pe cal. Ca băr­ba­tul ca­re cu­le­gea le­gu­me. Ca bă­trâna ca­re a fost ră­pi­tă de va­luri. Gu­ver­nul alo­că 108 mi­li­oa­ne de lei pen­tru re­fa­ce­rea in­fras­truc­tu­rii din 25 de ju­dețe. În Vâlcea și Bo­toșani es­te tri­mi­să mo­to­ri­nă. În Ne­a­mț, tri­mi­te 57 de mi­li­oa­ne pen­tru ame­na­ja­rea râu­lui Cra­cău. Pre­mi­e­rul Dăn­ci­lă alo­că ta­be­re gra­tu­i­te pen­tru 1.500 de co­pii și ti­neri din zo­ne­le afec­ta­te. Es­te aju­ta­tă de mi­nis­te­rul Ti­ne­re­tu­lui. În schimb, Ra­ed Ara­fat s-a su­pă­rat, pe bu­nă drep­ta­te, că pom­pi­e­rii și bă­trânii cu­răță ca­se­le, în timp ce ti­ne­rii se ui­tă și râd. Gu­ver­ne­le po­li­ti­ce nu au reușit să ai­bă un proi­ect co­mun, să îndi­gu­ias­că, să ape­re sa­te­le și dru­mu­ri­le. Se­col du­pă se­col, du­re­rea inun­dați­i­lor a fost to­tu­na cu du­re­rea in­va­zi­i­lor tur­co-mi­gra­toa­re. Și în zi­le­le noas­tre, fă­ră un proi­ect ad­mi­nis­tra­tiv nați­o­nal, să­te­nii au con­stru­it la ni­me­re­a­lă, în al­bi­i­le inun­da­bi­le ale râu­ri­lor. Fă­ră di­guri, fă­ră o gândi­re uni­ta­ră de mo­der­ni­za­re ur­ba­nă, fă­ră pla­nuri de ar­hi­tec­tu­ră co­mu­na­lă sau ju­dețe­a­nă, ța­ra noas­tră es­te tot în se­co­lul al Xvi-lea, când veneau ape­le re­le. Au tre­cut anii și Ro­mânia es­te tot sub val. Nu sub turc, nu sub tă­tar…

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.