„UN VEAC DE FRU­MU­SEȚE“fas­ci­nea­ză pu­bli­cul la Mu­zeul Sa­tu­lui

Cotidianul - - CULTURĂ - Mag­da­le­na Po­pa Bu­luc

Expo­zi­ţia de cos­tum tra­di­ţi­o­nal ver­ni­sa­tă la Mu­zeul Na­ţi­o­nal al Sa­tu­lui „Di­mi­trie Gus­ti” și inti­tu­la­tă Un veac de frumuseţe eta­le­a­ză pes­te 200 de pi­e­se de pa­tri­mo­niu din di­fe­ri­te zo­ne ale ţă­rii, splendide cos­tu­me ro­mânești ex­pu­se pe ma­ne­chi­ne, și ex­plo­re­a­ză ro­lul pe ca­re cos­tu­mul ro­mânesc l-a ju­cat atât în plas­ti­că, dar și în ima­gi­nea pu­bli­că.

Se află în por­tul stră­moși­lor, traci, ge­ţi și daci, o re­ca­pi­tu­la­re sim­bo­li­că a între­gii mi­to­lo­gii și co­mo­go­nii. Tai­ne­le meșteșu­gu­lui se înva­ţă și astă­zi de la fe­mei­le sa­tu­lui și se tran­smit din ge­ne­ra­ţie în ge­ne­ra­ţie. Să ne adu­cem amin­te cum, în tim­pul lu­cru­lui, fe­mei­le spu­neau o ru­gă­ci­u­ne pen­tru a co­mu­ni­ca cu di­vi­ni­ta­tea: “Că­ma­ra Ta, Mântu­i­to­ru­le, a fost împo­do­bi­tă. La fel ca și îmbră­că­min­tea. Lu­mi­nea­ză-mi hai­na și tai­na su­fle­tu­lui meu! Și te mul­ţu­mește, Mântu­i­to­rul meu”.

Să nu ui­tăm fap­tul că de­sig­ne­rii de pes­te ho­ta­re se in­spi­ră din por­tul ro­mânesc tra­di­ţi­o­nal.

În anul Cen­te­na­ru­lui Ma­rii Uniri nu pu­te­am să nu ne gândim la fe­mei­le ca­re și-au pe­tre­cut so­ţii când au ple­cat pe front, ca­re au fost ne­voi­te să ple­ce în pri­be­gie. Es­te un veac în ca­re fe­mei­le ro­mânce au trăit ade­vă­ra­te tra­ge­dii: în Pri­mul Răz­boi Mon­dial și-au pi­er­dut so­ţii, ta­ţii, au ajuns în pri­zo­ni­e­rat, au trăit dra­me­le ce­lui de-al Doi­lea Răz­boi Mon­dial, au fost arun­ca­te în închi­so­ri­le co­mu­nis­te, au fost la Ca­nal, au pi­er­dut to­tul de ne­nu­mă­ra­te ori și au reușit de fi­e­ca­re da­tă să se rein­ven­te­ze și să o ia de la ca­păt.

Dar cel mai im­por­tant lu­cru: au ști­ut să nu își piar­dă fru­mu­se­ţea in­te­ri­oa­ră. Au scris is­to­rii și au fost ală­turi de so­ţii lor atunci când s-a re­a­li­zat Ma­rea Uni­re. De fi­e­ca­re da­tă, au pur­tat cu mândrie cos­tu­mul nos­tru po­pu­lar și l-au fă­cut ce­le­bru. Re­gi­na Ma­ria es­te cea ca­re a fă­cut cu­nos­cut cos­tu­mul nos­tru po­pu­lar pes­te tot în lu­me.

„Da­că spu­nem 100 de ani la sca­ra is­to­ri­ei nu înse­am­nă ma­re lu­cru, însă la sca­ra vi­e­ţii unui om, a unei fe­mei, în ca­zul de fa­ţă, înse­am­nă do­uă răz­boaie mon­dia­le, înse­am­nă du­pă ace­ea pe­ri­oa­da co­mu­nis­tă, cea mai ne­a­gră din ace­as­tă su­tă de ani, înse­am­nă fe­meia ca­re a îndu­rat mul­te, dar ca­re to­tuși a tre­cut pes­te du­re­re, pes­te tris­te­ţea ace­lor do­uă răz­boaie. (…) Tre­când pes­te toa­te aces­te lu­cruri a fă­cut o pun­te între du­re­re și frumuseţe și astă­zi, în co­lec­ţi­i­le noas­tre, noi am strâns de-a lun­gul ce­lor 82 de ani de mu­zeu aces­te cos­tu­me ab­so­lut spe­cia­le, une­le din­tre ele ies pen­tru pri­ma da­tă din co­lec­ţie. Sunt aici cos­tu­me ca­re vor­besc de ta­len­tul fe­meii, sunt cos­tu­me ca­re vor­besc de nop­ţi lun­gi în ca­re vi­su­ri­le se tran­sfor­mau în frumuseţe, cu­loa­re și ţe­să­tu­ră, și sunt cos­tu­me ca­re si­gur vor­besc, până la ur­mă, de un ta­lent cu to­tul și cu to­tul spe­cial pe ca­re l-au in­tu­it și pro­mo­vat ma­ri­le cur­ţi re­ga­le, și mă gândesc acum și o po­me­nesc pe Re­gi­na Ma­ria, ca­re a fost cea ca­re a fă­cut o ex­traor­di­na­ră pro­mo­va­re a cos­tu­mu­lui ro­mânesc pe ca­re, de alt­fel, l-a pur­tat cu plă­ce­re”, măr­tu­ri­sea Pau­la Po­poiu, di­rec­to­rul mu­zeu­lui, la ver­ni­saj.

Ale­xan­dru Pug­na, se­cre­tar de stat în Mi­nis­te­rul Cul­tu­rii, a afir­mat că eveni­men­tul de la Mu­zeul Sa­tu­lui mar­che­a­ză Cen­te­na­rul Ma­rii Uniri într-un mod de­o­se­bit, „prin pre­zen­ta­rea câtor­va cos­tu­me po­pu­la­re foar­te ve­chi, foar­te va­lo­roa­se, câte­va cos­tu­me po­pu­la­re ce sunt așe­za­te în co­lec­ţia te­zaur a mu­zeu­lui și a cos­tu­mu­lui po­pu­lar ro­mânesc. Cos­tu­mul po­pu­lar s-a con­sti­tu­it de-a lun­gul exis­ten­ţei nea­mu­lui nos­tru într-un ade­vă­rat act de iden­ti­ta­te al po­po­ru­lui nos­tru.

Într-o pe­ri­oa­dă în ca­re cei ca­re vre­mel­nic au con­dus des­ti­ne­le nea­mu­lui nos­tru ro­mânesc, deși erau mi­no­ri­tari, sin­gu­rul act de iden­ti­ta­te al aces­tui po­por a fost lim­ba, au fost cos­tu­mul po­pu­lar, obi­cei­u­ri­le, tra­di­ţi­i­le, aces­te va­lori tra­di­ţi­o­na­le ex­traor­di­na­re pe ca­re nu ni le-au pu­tut fu­ra și pe ca­re noi întot­de­au­na le-am ară­tat tu­tu­ror cu mândrie, de­mon­strând esen­ţa nea­mu­lui nos­tru și va­loa­rea ex­traor­di­na­ră, spi­ri­tua­lă a aces­tui po­por”.

Aca­de­mi­cia­nul Con­stan­tin Bă­lă­ce­a­nu-stol­nici con­si­de­ră că „ia tre­bu­ie pri­vi­tă ca un obi­ect ca­re are o încăr­că­tu­ră spi­ri­tua­lă și ca­re încă tre­bu­ie, în co­nști­in­ţa noas­tră, să tre­ze­as­că vi­bra­ţia na­ţi­o­na­lis­tă. Ia era un lu­cru ex­traor­di­nar de im­por­tant. Nu era o sim­plă com­po­nen­tă a ves­ti­men­ta­ţi­ei fe­mi­ni­ne. (…) Com­bi­na­ţi­i­le aces­tea flo­ra­le sunt ex­pre­sia spi­ri­tu­lui cre­a­tor în do­me­ni­ul ar­tei or­na­men­ta­le ca­re înce­pe în zo­na ace­as­ta de foar­te mul­tă vre­me, din pe­ri­oa­da, pro­ba­bil, ne­o­li­ti­că”.

În ca­drul ex­po­zi­ţi­ei, ce va fi des­chi­să până pe 1 sep­tem­brie, sunt pre­zen­te cos­tu­me din toa­te zo­ne­le ţă­rii, pre­cum și cos­tu­me ale mi­no­ri­tă­ţi­lor et­ni­ce.

„Cu mâi­ni­le pli­ne de bă­tă­turi și ar­se de soa­re­le ve­rii, au ști­ut să ţe­a­să o pânză fi­nă ca un abur, au ști­ut să bro­de­ze cu fir de aur și să croias­că ro­chii, că­măși, su­ma­ne, pe ca­re de zeci de ani ma­rii cre­a­tori de mo­dă înce­ar­că în za­dar să le co­pi­e­ze”.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.