Trump și SUA os­ti­li Eu­ro­pei, pen­tru pri­ma oa­ră du­pă 1945

Cotidianul - - ANALIZĂ EXTERNĂ - Du­mi­tru Con­stan­tin

Nu spun o no­u­ta­te scri­ind aici că al 45-lea preșe­din­te al SUA, Do­nald Trump, are o vi­zi­u­ne di­fe­ri­tă des­pre lu­me, alian­ţe­le și re­la­ţi­i­le SUA, în com­pa­ra­ţie cu pre­de­ce­so­rii săi, el in­sis­tând pe ca­rac­te­rul bi­la­te­ral al unor ata­re ra­por­turi. De pil­dă, ar tre­bui re­a­min­tit aici că, încă înain­te să ajun­gă la Ca­sa Albă, el a afișat o pri­vi­re cri­ti­că la adre­sa UE și a NATO, iar până să se apu­ce de po­li­ti­că a ple­dat pen­tru dis­tan­ţa­rea de o „Eu­ro­pă so­cia­li­za­tă” (15 de­cem­brie 2011), sus­ţi­nând apoi că ma­rea cri­ză fi­nan­cia­ră ca­re a afec­tat ţă­ri­le Uni­u­nii du­pă ce fă­cu­se ra­va­gii în SUA, era „pro­ble­ma lor (a eu­ro­pe­ni­lor-n.n.), nu a noas­tră”.

Cel ce a de­venit mag­nat în do­me­ni­ul imo­bi­liar opi­na că „eu­ro a fost adop­tat pen­tru a fa­ce rău SUA” și apre­cia fap­tul drept „con­dam­na­bil” (13 iu­nie 2013). În tim­pul cam­pa­ni­ei elec­to­ra­le a de­cla­rat că Alian­ţa Nord-atlan­ti­că es­te „obo­si­tă” ( 24 mar­tie 2016), de­nun­ţând su­me­le mici chel­tu­i­te pen­tru apă­ra­re de alia­ţii SUA. Pe unii li­deri din UE îi con­si­de­ra „sla­bi”, așa cum s-a întâmplat du­pă aten­ta­te­le din Eu­ro­pa ves­ti­că în de­cem­brie 2015. Tot el s-a fe­li­ci­tat pen­tru Bre­xit, în iu­nie 2016, pen­tru ca, oda­tă ales preșe­din­te al SUA, să-și ex­pri­me neîncre­de­rea în ace­as­tă in­sti­tu­ţie „su­pra­na­ţi­o­na­lă” ca­re es­te UE. În fi­ne, când, pe 20 apri­lie 2017, pre­mi­e­rul ita­lian de atunci Pao­lo Gen­ti­loni, aflat în vi­zi­tă la Was­hin­gton, i-a ce­rut ofi­cial spri­ji­nul SUA pen­tru sta­bi­li­za­rea Li­bi­ei, punct de ple­ca­re spre Eu­ro­pa pen­tru nu­me­roși mi­gran­ţi, el s-a lo­vit de un re­fuz ca­te­go­ric. Re­a­min­tind ce­le de mai sus, zia­rul pa­ri­zian „Le Mon­de” ară­ta, la 9 iu­lie a.c., sub ti­lul sem­ni­fi­ca­tiv „Trump es­te tot mai vi­ru­lent con­tra Eu­ro­pei”, că așa ce­va nu a mai fă­cut ni­ci­u­nul din­tre pre­de­ce­so­rii lui la Ca­sa Albă.

Ca preșe­din­te al SUA el a anun­ţat cu sur­le și trâmbi­ţe că prin­ci­pi­ul său că­lău­zi­tor cât va fi la Ca­sa Albă es­te „Ame­ri­ca, înain­te de toa­te”, și cred că acest lu­cru ex­pli­că mul­te. De pil­dă, anul tre­cut, pri­ma reu­ni­u­ne mi­nis­te­ria­lă a NATO nu s-a bu­cu­rat de pre­zen­ţa se­cre­ta­ru­lui de Stat al SUA de atunci, Rex Til­ler­son, ce­ea ce a re­pre­zen­tat o pre­mi­e­ră ab­so­lu­tă în is­to­ria Alian­ţei Nord- Atlan­ti­ce. Tot anul tre­cut, când a fost la reu­ni­u­nea NATO în ca­li­ta­te de preșe­din­te al SUA, el a re­luat apă­sat ide­ea con­tri­bu­ţi­ei de 2% din PIB a sta­te­lor alia­te la chel­tu­i­e­li­le de apă­ra­re. Da­că atunci a mai ce­dat, acum, pe 11 și 12 iu­lie, la Bru­xel­les, în ca­drul pri­mei eta­pe a no­u­lui său tur­neu eu­ro­pe­an, a re­a­min­tit an­ga­ja­men­tul lut de to­ţi cei 29 de mem­bri, dar a fă­cut-o pe un ton și mai ve­he­ment, pre­gă­tind te­re­nul cu mult înain­tea des­fășu­ră­rii reu­ni­u­nii la „vârf” a Alian­ţei. De fapt, de un an și ju­mă­ta­te, el are un me­saj clar pen­tru des­ti­na­tari bi­ne sta­bi­lu­ţi, cei­lal­ţi 28 de mem­bri ai Alian­ţei și pe ca­re a ţi­nut să-l re­a­min­te­as­că pu­blic cu pri­le­jul unui mi­ting din Mon­ta­na, chiar înain­tea res­pec­ti­vu­lui sum­mit: „Vre­au să spun NATO că or­ga­ni­za­ţia tre­bu­ie să înce­a­pă să-și plă­te­as­că fac­tu­ri­le!”, de­cla­ra el în fa­ţa unei mul­ţi­mi în de­lir. Pe ace­lași ton ri­di­cat, preșe­din­te­le ame­ri­can se între­ba ce in­te­res au Sta­te­le Uni­te să plă­te­as­că pen­tru apă­ra­rea Ger­ma­ni­ei ?

Por­nind ce­le de mai sus, dar și de la alte­le, co­ti­dia­nul lon­do­nez „The Guar­dian” se între­ba în chiar în zi­ua de­bu­tu­lui re­cen­tei reu­ni­uni „la vârf” de la Bru­xel­les a Alian­ţei : „NATO va su­pra­vi­e­ţui erei Trump?” Arti­co­lul res­pec­tiv, ca­re nu era sin­gu­lar în ace­le zi­le, înce­pea prin a se între­ba da­că zi­le­le aces­tei Alian­ţe cre­a­te în 1949 nu sunt nu­mă­ra­te și scria că „Trump nu es­te poa­te o sim­plă pa­ran­te­ză fa­ţă în fa­ţă cu neîncre­de­rea is­to­ri­că a Sta­te­lor Uni­te fa­ţă de Eu­ro­pa”. E ade­vă­rat, sin­tag­ma „We are al­li­es” (noi sun­tem alia­ţi) era scri­să cu li­te­re gal­be­ne și al­bas­tre pe pan­car­te­le atârna­te pe gar­dul ca­re împrej­mu­i­ește Car­ti­e­rul Ge­ne­ral al NATO din Bru­xel­les..dar, ţi­nând se­a­ma de tur­nu­ra pe ca­re au luat-o eveni­men­te­le în ul­ti­me­le 18 luni, sen­sul me­sa­ju­lui și des­ti­na­ta­rul său nu au scă­pat ni­mă­nui din­tre ofi­cia­lii sau zia­riștii acre­di­ta­ţi la sum­mit. Re­venind la exi­gen­ţe­le ime­dia­te ale lui Trump, ne între­băm da­că el are sau nu drep­ta­te în acest sens ? Înain­te de a da ori­ce răs­puns mi se pa­re fi­resc să fa­cem loc ci­fre­lor ofi­cia­le. Într-o de­cla­ra­ţie co­mu­nă din 2014, cei 29 din Alian­ţă s-au an­ga­jat ferm să con­sa­cre 2% din PIB pen­tru apă­ra­re. La ora ac­tua­lă, po­tri­vit agen­ţi­ei Reu­ters, ca­re ci­te­a­ză ra­por­tul anual NATO, Bel­gia nu con­sa­cră apă­ră­rii de­cât 0,9% din PIB; Ger­ma­nia, mo­to­rul eco­no­mic al Eu­ro­pei, are 1,24%; Fran­ţa, a do­ua pu­te­re eco­no­mi­că a Eu­ro­pei, alo­că 1,81% și pre­co­ni­ze­a­ză să atin­gă 2% toc­mai în 2025!; în ce la pri­vește, Ca­na­da, Ita­lia, a treia eco­no­mie a Eu­ro­pei, și Spa­nia sunt sub 1,4% din PIB!

Mai exact, 15 din­tre ţă­ri­le alia­te alo­că AZI sub 1,4% din PIB! De fapt, du­pă cum ară­ta la 10 iu­lie, se­cre­ta­rul ge­ne­ral al NATO, Jens Stol­ten­berg, doar șap­te ţări din Alian­ţă și-au res­pec­tat an­ga­ja­men­tul de a alo­ca 2% din PIB pen­tru apă­ra­re: SUA, Ma­rea Bri­ta­nie, Gre­cia, Esto­nia, Li­tua­nia, Le­to­nia, Po­lo­nia și RO­MÂNIA. Dar ce să mai dis­cu­tăm aici, da­că și Nor­ve­gia, ţa­ra na­ta­lă a lui Stol­ten­berg es­te sub 2%? Por­nind de la ci­fre­le ofi­cia­le de mai sus, aș vrea să re­marc, ca bun con­tri­bua­bil și ca un om lu­cid în apre­ci­e­rea ne­ce­si­tă­ţii de a ne întări ca­pa­ci­ta­tea de apă­ra­re în ca­drul NATO, că mi se pa­re, to­tuși, drept un gest ti­pic fa­na­ri­ot com­por­ta­men­tul au­to­ri­tă­ţi­lor ro­mâne- preșe­din­te, par­la­ment, gu­vern, li­deri po­li­ti­ci­ca­re au să­rit ca proas­ta în bâlci să alo­ce brusc acel pro­cent de 2% din

PIB în con­di­ţi­i­le în ca­re sta­te cu eco­no­mii ce nu se com­pa­ră cu a Ro­mâni­ei, nu vor­besc doar de Ger­ma­nia sau Fran­ţa, ci de Ita­lia, Ca­na­da, Olan­da sau Bel­gia etc., vor fa­ce așa ce­va abia în anii de­ce­ni­u­lui ur­mă­tor! Re­venind la fon­dul pro­ble­mei, evi­dent că Trump es­te fu­ri­os, iar pri­mul li­der vest-eu­ro­pe­an vi­zat de cri­ti­ci­le lui a fost can­ce­la­ra Ger­ma­ni­ei, Ange­la Mer­kel. Și chiar da­că preșe­din­te­le fran­cez Emma­nuel Ma­cron a vor­bit pre­sei des­pre o „at­mos­fe­ră li­niști­tă” la sum­mit, lu­cru­ri­le nu au stat de­loc așa. Șe­ful Ca­sei Albe, ca­re a sfi­dat din nou uzan­ţe­le, a tri­mis me­sa­je du­re pe twit­ter li­de­ri­lor eu­ro­peni, aso­cia­te cu di­ver­se in­vec­ti­ve.

El s-a dez­lăn­ţu­it împo­tri­va Ange­lei Mer­kel, pe ca­re o acu­ză că a aser­vit Ger­ma­nia Ru­si­ei, de un­de cum­pă­ră ga­ze în va­loa­re de mi­liar­de de eu­ro, în loc să ia ga­ze li­che­fia­te de la alia­tul ei, SUA, ţa­ra ei pros­pe­rând pe se­a­ma Pen­ta­go­nu­lui și a con­tri­bua­bi­lu­lui ame­ri­can. Iar asta în con­di­ţi­i­le în ca­re el ar dori ca, în cu­rând, alia­ţii să alo­ce apă­ră­rii 4% din PIB ! „Când ame­ri­ca­nii su­por­tă 70% din efor­tul mi­li­tar oc­ci­den­tal, Eu­ro­pa es­te cea ca­re are ne­voie de SUA și nu in­vers”, zi­cea el.. Cum se ve­de, re­e­chi­li­bra­rea efor­tu­lui în do­me­ni­ul apă­ră­rii, re­cla­ma­tă de mul­tă vre­me di­rect sau voa­lat de li­de­rii ca­re s-au pe­rin­dat la Ca­sa Albă, a că­pă­tat o no­uă di­men­si­u­ne sub Admi­nis­tra­ţia Trump, ca­re, în ul­ti­me­le luni, și-a spo­rit pre­si­u­nea în ata­re di­rec­ţie. Des­tui ana­liști și co­men­ta­tori opi­nea­ză că al doi­lea tur­neu eu­ro­pe­an al lui Trump a mar­cat „o rup­tu­ră, un trau­ma­tism pro­fund în re­la­ţi­i­le din­tre SUA și Eu­ro­pa”.„pen­tru pri­ma oa­ră du­pă Al Doi­lea Răz­boi Mon­dial un preșe­din­te ame­ri­can a so­sit în Eu­ro­pa ca

ina­mic”, scria Alphon­se La­ver, la 14 iu­lie, în Sla­te. fr. Au­to­rul ci­tat spu­nea că, la Bru­xel­les, un­de-și au se­di­ul NATO și UE, Trump a con­fir­mat os­ti­li­ta­tea sa fer­mă fa­ţă de ce­le do­uă in­sti­tu­ţii. Re­a­min­tesc și aici că pe ul­ti­ma a de­nun­ţat-o vi­gu­ros, in­vo­când de­fi­ci­tul uriaș pe ca­re-l au SUA în co­mer­ţul cu UE. Es­te vor­ba de 121 de mi­liar­de de do­lari, ci­fră ca­re, pen­tru el și prin­ci­pi­ul „Ame­ri­ca, înain­te de ori­ce!”, re­pre­zin­tă un ade­vă­rat afront. Ca ur­ma­re, nu a fost ni­mic sur­prin­ză­tor că, înain­te de a se îmbar­ca spre Eu­ro­pa, el a lan­sat opi­nia că UE a fost cre­a­tă pen­tru a întin­de o cap­ca­nă SUA. Ast­fel da­că, în tre­cut, preșe­din­ţii ame­ri­cani, de la Har­ry Tru­man la Ba­rack Oba­ma, au sus­ţi­nut ide­ea uni­fi­că­rii eu­ro­pe­ne, acum, în era Trump s-a ajuns la cea a unei di­luări a aces­tui proi­ect, chiar la do­rin­ţa de a slă­bi cât mai ac­cen­tuat UE.

Du­pă pă­re­rea lui Alphon­se La­ver, șe­ful Ca­sei Albe a amor­sat o schim­ba­re de ati­tu­di­ne și a schi­ţat de­bu­tul unei noi ere în re­la­ţia cu Eu­ro­pa, drept pen­tru ca­re tre­bu­ie luat în se­a­mă. Ace­lași pu­bli­cist sus­ţi­ne că „nu tre­bu­ie să se cre­a­dă că to­tul ar pu­tea fi le­gat doar de per­so­na­li­ta­tea lui Do­nald Trump”, opi­nie în ca­re, per­so­nal, cred.„asis­tăm, pro­ba­bil, la o schim­ba­re în pro­fun­zi­me a so­ci­e­tă­ţii ame­ri­ca­ne, în ca­re ace­as­tă no­uă po­li­ti­că ex­ter­nă ar fi re­fle­xul. Nu es­te vor­ba de un pro­tec­ţi­o­nism, cum se spu­ne prea des, sau de izo­la­ţi­o­nism. Pe o sce­nă in­ter­na­ţi­o­na­lă no­uă, mar­ca­tă de apa­ri­ţia unor noi pu­teri - de la Chi­na la Tur­cia, tre­când prin Bra­zi­lia și India - SUA își re­vi­zu­i­esc alian­ţe­le lor și pun în cau­ză mul­ti­la­te­ra­lis­mul, așa cum l-au ima­gi­nat 1945.” Așa­dar, mi se pa­re mai mult de­cât evi­dent că acest al Ii-lea tur­neu eu­ro­pe­an al lui Trump a con­fir­mat os­ti­li­ta­tea sa cla­ră fa­ţă de NATO și UE, ca­re re­pre­zin­tă pi­lo­nii an­sam­blu­lui oc­ci­den­tal, și di­rect ori nu, pro­mo­vrea noii sa­le vi­zi­uni asu­pra lu­mii de azi, în ge­ne­ral, și a ce­lei eu­ro­pe­ne, în spe­cial. Nu doar în tre­ce­re aș amin­ti aici că el ig­no­ră aproa­pe vi­zi­bil cen­triștii eu­ro­peni în de­tri­men­tul drep­tei și înde­o­se­bi a po­pu­liști­lor est-eu­ro­peni, cât și din Ita­lia sau Aus­tria. Din ace­as­tă per­spec­ti­vă es­te vor­ba de o schim­ba­re cla­ră de ţin­te, sen­si­bi­li­tă­ţi și afec­ţi­u­ne po­li­ti­că, ce­ea ce, ne con­vi­ne ori nu, tre­bu­ie evi­den­ţiat.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.