Stația de tram­vai

Cotidianul - - POLITICĂ - De Ovi­diu Buf­ni­lă

Vânzo­le­a­lă ma­re, de­pu­ta­tul e re­cu­nos­cut de mu­lți­me, mu­lți­mea du­pă el. De­pu­ta­tul se ba­ri­ca­de­a­ză într-un wc eco­lo­gic lângă stația de tram­vai. Mu­lți­mea înju­ră și vo­ci­fe­re­a­ză. Nu e de glu­mă. De­pu­ta­tul con­sta­tă dis­pe­rat că mo­bi­lul i s-a des­căr­cat, nu poa­te ce­re aju­tor. În mod evi­dent, mu­lți­mea îl va li­nșa. Își trăi­ește ul­ti­me­le cli­pe. Asta e, nu tre­bu­ia să se ex­pu­nă atât de mult la te­le­vi­zi­u­ne. Doar și-a spus de ne­nu­mă­ra­te ori să re­nu­nțe la viața par­la­men­ta­ră, la viața pu­bli­că. Ah, și s-a și rățoit de câte­va ori, în di­rect, la niște ce­tățeni ner­voși. Acum însă, ui­te, tra­ge po­noa­se­le, i-a venit rândul, or să-i fa­că de pe­tre­ca­nie. Poa­te că s-a is­cat re­vo­luția în între­a­ga ța­ră și el n-a aflat. Poa­te că e răz­boi și el n-a aflat. În mod ci­u­dat, nu sunt tru­pe de jan­dar­mi pe stră­zi, nici po­lițiști. De­ge­a­ba le-am mă­rit sa­la­ri­i­le, ăștia ne-au tră­dat. Abu­rii pu­tu­roși aproa­pe îl su­fo­că, mu­lți­mea ba­te cu pum­nii și cu pi­ci­oa­re­le în pe­reții de plas­tic ai wc-ului eco­lo­gic. Unul stri­gă să-l îne­ce aco­lo, în ra­hat, că așa me­ri­tă. Cam tâmpi­tă per­spec­ti­vă, își spu­ne de­pu­ta­tul. Și nu are ar­mă pen­tru că toc­mai a ui­tat-o în po­li­gon. Tre­bu­ia să fie mai atent, o să-l cos­te viața. Și, brusc, se cal­me­a­ză. Ca prin far­mec. Brusc, ve­de lu­cru­ri­le într-o altă lu­mi­nă. Me­di­te­a­ză asu­pra sen­su­lui vi­eții. Ce e viața? Stai că înce­pe să înțe­le­a­gă. Si­gur, to­tul e ilu­zie. Atunci de ce ar tre­mu­ra de fri­că? Se cal­me­a­ză. Chiar că se cal­me­a­ză. Acum nici nu-i pa­să, nu-i mai pa­să da­că-l vor li­nșa, toți, dar toți, într-o bu­nă zi, vor fi oa­le și ul­ce­le. Dă-i în mă-sa pe toți. Au­zi la ei, po­po­rul! Ce e po­po­rul? Ni­mic. Po­po­rul nici nu exis­tă. Exis­tă nu­mai mi­li­oa­ne de ne­buni cu con­turi pe Fa­ce­book, niște gar­ga­ra­gii ri­di­co­li. Exis­tă nu­mai fițe, ifo­se și îngri­jo­rări ri­di­co­le. Dom­nu­le, dar toa­te sunt ri­di­co­le, și pre­te­nți­i­le im­pe­ria­lis­te, și lup­ta pen­tru li­ber­ta­te, și drep­tu­ri­le omu­lui și ifo­se­le in­te­lec­tua­lis­te. Hai să fim se­ri­oși. To­tul e ni­mic. Iar ni­mi­cul nu exis­tă. Dar stai, ce e cu li­niștea asta? Au fu­git cu toții. Unde sunt? De­pu­ta­tul des­chi­de ușa ră­su­flând ușu­rat. Brusc, un con de lu­mi­nă ca­de din cer și-l prin­de în ghe­a­re. Chiar dea­su­pra ca­pu­lui lui e un OZN.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.