Ro­bert Red­ford spu­ne adio sce­nei

Cotidianul - - PERSONAJE șI VEDETE - Mag­da­le­na Po­pa Bu­luc

Ca­de cor­ti­na pes­te ca­ri­e­ra ci­ne­ma­to­gra­fi­că a lui Ro­bert Red­ford. Du­pă 60 de ani de glo­rie, Ro­bert Red­ford, ac­to­rul cu do­uă Pre­mii Oscar, a de­cis să se re­tra­gă din pro­fe­sia de ac­tor.

Pro­ta­go­nis­tul din Ma­re­le Gat­sby și din To­ţi oa­me­nii preșe­din­te­lui ex­pli­că, într-un in­ter­viu acor­dat re­vis­tei Enter­tain­ment We­ek­ly, că “me­se­ria lui de ac­tor s-a ter­mi­nat”, du­pă 60 de ani de ca­ri­e­ră. The Old Man and the Gun, pe ca­re l-a pro­dus și în ca­re le dă re­pli­ca lui Sis­sy Spa­cek, Dan­ny Glo­ver și Ca­sey Affleck, pe­li­cu­lă ce va fi lan­sa­tă lu­na vi­i­toa­re la Fes­ti­va­lul de la To­ron­to și în SUA, va fi ul­ti­mul film în ca­re a stat în fa­ţa ca­me­rei de fil­mat.

Unul din­tre ac­to­rii cei mai se­du­că­tori, fas­ci­nan­ţi și se­xy împli­nește 82 de ani în 18 au­gust și a măr­tu­ri­sit pre­sei că se va de­di­ca re­gi­ei și pic­tu­rii.

“Ni­ci­o­da­tă nu tre­bu­ie să spui ni­ci­o­da­tă, dar am ajuns trep­tat la con­clu­zia că în cea ce pri­vește ca­ri­e­ra de ac­tor ace­as­ta s-a ter­mi­nat și mă îndrept că­tre re­tra­ge­re pen­tru că joc de când ave­am 21 de ani. Cred că ajun­ge. Și atunci de ce să nu închei cu ce­va op­ti­mist și po­zi­tiv?”

În ace­as­tă ul­ti­mă co­me­die, scri­să și re­gi­za­tă de Da­vid Lo­we­ry, el îi dă via­ţă lui For­rest Tuc­ker, un cri­mi­nal ca­re a exis­tat, ca­re și-a înmul­ţit ata­cu­ri­le asu­pra băn­ci­lor și eva­dă­ri­le timp de pes­te 60 de ani, eva­dând de 17 ori de la San Qu­in­ti­no, ul­ti­ma da­tă la 70 de ani.

“A fost pen­tru mi­ne un per­so­naj ex­traor­di­nar pe ca­re să-l in­ter­pre­tez în acest punct al ca­ri­e­rei me­le. Ce­ea ce m-a iz­bit cu ade­vă­rat la el es­te fap­tul că a je­fu­it 17 bănci și de fi­e­ca­re da­tă a sfârșit în închi­soa­re. Dar a eva­dat de 17 ori. Așa că m-am între­bat: dar oa­re nu tre­bu­ia să se la­se cap­tu­rat pen­tru a pu­tea sim­ţi că ade­vă­ra­tul fi­or al vi­e­ţii lui era să fu­gă?”.

De­fi­nit “the mo­un­tain man” sau so­li­ta­rul, a cap­ti­vat ci­ne­fi­lii din între­a­ga lu­me, fă­când to­tul pen­tru a scă­pa de ima­gi­nea de băr­bat fru­mos și se­du­că­tor. La sfârși­tul ani­lor 1970, în cul­mea suc­ce­su­lui, a ales de a tre­ce în spa­te­le ca­me­rei, lan­sând apoi un fes­ti­val de­di­cat ci­ne­ma-ului in­de­pen­dent, la Sun­dan­ce, ca­re astă­zi es­te una din­tre ma­ni­fes­tă­ri­le de gen ce­le mai im­por­tan­te ale lu­mii, cre­at în Utah, pen­tru a fi o vo­ce în afa­ra co­ru­lui hol­ly­woo­dian.

Întot­de­au­na ma­re­le ecran a ră­mas pri­ma lui dra­gos­te. A fost un ado­les­cent ne­li­niștit, un stu­dent me­di­o­cru, un bun ju­că­tor de ba­se­ball, a încer­cat și ca­lea pic­tu­rii. Lu­crând la Los Ange­les a reușit să-și plă­te­as­că o “croa­zi­e­ră” pe o na­vă co­mer­cia­lă pen­tru a ajun­ge în Fran­ţa. La Pa­ris pic­te­a­ză, apoi ple­a­că în Ita­lia, la Flo­ren­ţa, unde o sta­re de de­pre­sie îl fa­ce să se întoar­că în Sta­te­le Uni­te. Aco­lo o întâlnește pe Lo­la, o spa­ni­o­lă fu­gi­tă de re­gi­mul fran­chist, ca­re va fi vi­i­toa­rea sa so­ţie timp de 30 de ani și ca­re îi va dă­rui pa­tru co­pii. Di­vor­ţe­a­ză în 1985, că­să­to­rin­du-se cu pic­to­ri­ţa Si­byl­le Szag­gars. Se apro­pie de te­a­tru și, în acest timp, frec­ven­te­a­ză la New York cur­su­ri­le de la “Ame­ri­can Aca­de­my of Dra­ma­tic Arts”, pro­fe­so­rul său gă­sin­du-i apoi un rol pe Broad­way. Și ast­fel își înce­pe ca­ri­e­ra.

În 1962 lu­cre­a­ză mult în te­a­tru, te­le­vi­zi­u­ne, ci­ne­ma, dar suc­ce­sul vi­ne cinci ani mai târziu când Mi­ke Ni­chols îl vrea în pi­e­sa Des­culţ în parc, ca­re apoi ajun­ge pe ma­re­le ecran. Extraor­di­na­rul re­gi­zor Sid­ney Pol­lack, ca­re l-a dis­tri­bu­it în pe­li­cu­le di­ver­se, l-a îndru­mat că­tre ma­tu­ri­ta­tea ac­to­ri­ce­as­că. A ju­cat, sub îndru­ma­rea lui în pe­li­cu­le cum ar fi Insi­de Dai­sy Clo­ver (Mi­raj) și This Pro­per­ty is Con­dem­ned (Pro­pri­e­ta­te con­dam­na­tă), având-o ca par­te­ne­ră pe Na­ta­lie Wood, Cei mai fru­moși ani, Că­lă­re­ţul elec­tric, Din­co­lo de Afri­ca și Ha­va­na.

În 1966 in­ter­pre­te­a­ză ală­turi de Ja­ne Fon­da în The Cha­se (Urmă­ri­rea). Fon­da și Red­ford au apă­rut din nou în ver­si­u­nea pen­tru ma­re­le ecran a pi­e­sei Des­culţ în parc (1967), apoi, în 1979, în The Elec­tric Hor­se­man (Că­lă­re­ţul elec­tric).

Red­ford a de­venit pre­o­cu­pat de ima­gi­nea lui de blond ste­re­o­tip și a re­fu­zat ro­luri în Who’s Afraid of Vir­gi­nia Woolf? și The Gra­dua­te. A gă­sit ce­ea ce cău­ta în fil­mul lui Ge­or­ge Roy Hill, But­ch Cas­si­dy and the Sun­dan­ce Kid (1969), pe sce­na­riu de Wil­liam Gol­dman, în ca­re el a fost aso­ciat pen­tru pri­ma oa­ră cu Paul New­man. Fil­mul a fost un suc­ces imens, l-a tran­sfor­mat într-un star și a ci­men­tat ima­gi­nea sa pe ecran ca un tip in­te­li­gent, de încre­de­re, bun și une­ori sar­do­nic.

Alte fil­me cu Ro­bert Red­ford sunt Dow­nhill Ra­cer (1969), Tell Them Wil­lie Boy Is He­re (1969), Lit­tle Fauss and Big Hal­sy (1970) și The Hot Rock (Un jaf cu bu­cluc), 1972. Ca­ri­e­ra sa de an­sam­blu a fost înflo­ri­toa­re, cu nu­me­roa­se fil­me apre­cia­te atât de cri­tici cât și de pu­blic. Prin­tre aces­tea se pot enu­me­ra, Je­re­miah Joh­nson (1972), sa­ti­ra po­li­ti­că Can­di­da­tul (1972), The Way We We­re (Cei mai fru­moși ani), 1973, cu Bar­ba­ra Strei­sand, și The Sting (Ca­ce­al­maua), 1973, împreu­nă cu Paul New­man, rol pen­tru ca­re a fost no­mi­na­li­zat la Pre­mi­ul “Oscar”. În 1969, Red­ford și Paul New­man au ju­cat împreu­nă în wes­tern-ul But­ch Cas­si­dy and the Sun­dan­ce Kid. Re­gi­zat de Ge­or­ge Roy Hill, fil­mul a de­venit o pro­duc­ţie de re­fe­rin­ţă, iar Red­ford s-a con­sa­crat ca unul din­tre cei mai buni ac­tori. Red­ford, New­man și Hill au co­la­bo­rat din nou la fil­mul “The Sting”, ca­re a pri­mit șap­te pre­mii “Oscar”, in­clu­siv pen­tru cea mai bu­nă pro­duc­ţie, iar Red­ford a fost no­mi­na­li­zat pen­tru cel mai bun ac­tor.

Pe par­cur­sul ani­lor 1974 – 1976, Red­ford a fost în to­pul box-of­fi­ce-ului cu fil­me­le The Gre­at Gat­sby (1974), având-o ca par­te­ne­ră pe ce­le­bra Mia Far­row, The Gre­at Wal­do Pep­per (Po­ves­tea lui Wal­do Pep­per), 1975, și Three Days of the Con­dor (Ce­le trei zi­le ale Con­do­ru­lui), 1975, A Brid­ge too Far (Un pod prea înde­păr­tat), 1976. Po­pu­la­rul și acla­ma­tul All the Pre­si­dent’s Men (To­ţi oa­me­nii preșe­din­te­lui), 1976, re­gi­zat de Alan J. Pa­ku­la și scris de Gol­dman, a fost un film ca­re a cos­ti­tu­it un punct de re­per pen­tru Red­ford. Au ur­mat The Na­tu­ral (Năs­cut învin­gă­tor), 1984, Out of Afri­ca (Din­co­lo de Afri­ca), 1985, cu Me­ryl Stre­ep, Le­gal Ea­gles (Vul­tu­rii le­gii) 1986, Ha­va­na, 1990, Sne­e­kers (Cu­tia ne­a­gră) 1992, Inde­cent Pro­po­sal (Pro­pu­ne­re in­de­cen­tă), 1993, cu De­my Moo­re, The Hor­se Whe­es­pe­rer, 1998, Spy Ga­me (Spi­oni de eli­tă), 2001, ală­turi de Brad Pitt.

În 1980, Red­ford sem­nea­ză ca re­gi­zor un film dra­ma­tic, ba­zat pe su­bi­ec­tul des­pre pi­er­de­rea fi­u­lui său, Scott, in­ti­tu­lat Ordi­na­ry Pe­o­ple, pen­tru ca­re a fost răs­plă­tit cu pa­tru Pre­mii Oscar: pen­tru cel mai bun re­gi­zor, cel mai bun sce­na­riu, cel mai bun film și cel mai bun ac­tor se­cun­dar, dar și cu Pre­mi­ul “Glo­bul de Aur” pen­tru cel mai bun re­gi­zor și Pre­mi­ul “Di­rec­tors Gu­ild of Ame­ri­ca”.

În ul­ti­mii ani, ac­ti­vi­ta­tea de re­gi­zor, pro­du­că­tor și or­ga­ni­za­tor de fes­ti­val a tre­cut-o în plan se­cund pe cea de ac­tor. În 2013, va ju­ca to­tuși într-un thril­ler, All Is Lost, re­gi­zat de J.C. Chan­dor, în ca­re in­ter­pre­te­a­ză ro­lul unui om so­li­tar ca­re lup­tă împo­tri­va for­ţei mă­rii în tim­pul unei fur­tuni.

Iar ca re­gi­zor, va pro­du­ce un do­cu­men­tar des­pre Wa­ter­ga­te, la 30 de ani du­pă suc­ce­sul cu To­ţi oa­me­nii preșe­din­te­lui.

A fost pro­ta­go­nis­tul Mos­trei de Ci­ne­ma de la Ve­ne­ţia, cu pe­li­cu­la The Com­pa­ny You Ke­ep, în afa­ra con­cur­su­lui, în ca­re a ju­cat ro­lul unui fost mi­li­tant al mișcă­rii de in­spi­ra­ţie co­mu­nist-re­vo­lu­ţi­o­na­ră, We­at­her Under­gro­und, ca un răs­puns la Răz­boi­ul din Vi­et­nam. Ală­turi de el, se află Su­san Sa­ran­don, Ju­lie Chris­tie, Nick Nol­te, Shia La­be­o­uf și Chris Coo­per.

Ro­bert Red­ford a fost un sus­ţi­nă­tor al idei­lor de­mo­cra­ti­ce și un mi­li­tant pen­tru pro­ble­me­le me­di­u­lui. A res­pi­rat întot­de­au­na un aer in­de­pen­dent și de ace­ea a ră­mas unul din­tre sus­ţi­nă­to­rii preșe­din­te­lui Oba­ma, du­pă cum de­cla­ră în “Huf­ftin­gton Post”, pen­tru că aces­ta s-a de­cla­rat un pro­tec­tor al ae­ru­lui, apei și pă­mântu­lui. “Dar la ce ser­vește o de­cla­ra­ţie, când nu po­ţi să faci ni­mic pen­tru a o re­a­li­za?”, între­a­bă el.

Du­pă de­bu­tul în te­a­tru și în te­le­vi­zi­u­ne, Ro­bert Red­ford a ajuns la no­to­ri­e­ta­te la sfârși­tul ani­lor 60 cu The Cha­se de Arthur Penn (1966) și, mai ales cu Des­cul­ţi în parc (1967), adap­ta­rea unei pi­e­se de te­a­tru de suc­ces, în ca­re împăr­ţea afișul cu Ja­ne Fon­da.

În 1981, a ob­ţi­nut, pen­tru de­bu­tul său în re­gie, un Oscar pen­tru Ordi­na­ry Pe­o­ple și a pri­mit do­uă no­mi­na­li­zări la Qu­iz Show în 1995. În 2002, a fost re­com­pen­sat cu un Oscar pen­tru între­a­ga ca­ri­e­ră. A fost no­mi­na­li­zat la Oscar pen­tru cel mai bun ac­tor în 1974, pen­tru The Sting.

Între­bat da­că re­tra­ge­rea sa pri­vește și ca­ri­e­ra de re­gi­zor, Red­ford, ca­re a sem­nat 12 fil­me a fost eva­ziv: “Vom ve­dea”.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.