De la Mccain la Gi­u­liani, via Mai­or

Cotidianul - - ANALIZĂ COTIDIANĂ - Adrian Se­ve­rin

Nu m-am gră­bit să ana­li­zez sem­ni­fi­cația scri­so­rii fos­tu­lui pro­cu­ror an­ti Ma­fia și fos­tu­lui pri­mar al New Yor­ku­lui Ru­dol­ph (Ru­di) Gi­u­liani din mai mul­te mo­ti­ve. Cel mai im­por­tant a fost ace­la că ea in­di­că o schim­ba­re de abor­da­re în po­li­ti­ca ame­ri­ca­nă față de Ro­mânia, pe ca­re am anu­nțat-o și re­co­man­dat-o de câți­va ani, și ca­re era ine­vi­ta­bil să se pro­du­că, da­că nu ca un act de voi­nță, mă­car ca unul de ne­ce­si­ta­te. Am aștep­tat ca alți ana­liști ro­mâni să o fi re­mar­cat înain­te de a o fa­ce eu, întru­cât nu cred în pro­feți­i­le au­to­con­fir­ma­te. De ce lu­crul nu s-a pe­tre­cut mai re­pe­de? Pen­tru că na­ve­le de mari di­men­si­uni, ase­me­nea SUA pe Oce­a­nul ge­o­po­li­ti­cii pla­ne­ta­re, vi­re­a­ză încet. De ase­me­nea, întru­cât fa­lia tran­sa­tlan­ti­că, vi­zi­bi­lă de­ja de câte­va de­ce­nii pen­tru cei ca­re așa­ză re­a­li­ta­tea înain­tea do­ri­nței tre­bu­ia să se adânce­as­că su­fi­ci­ent. Du­pă cum era obli­ga­to­riu ca as­cen­si­u­nea Chi­nei și re­lan­sa­rea Ru­si­ei să le adu­că pe aces­tea la alti­tu­di­nea po­tri­vi­tă, si­mul­tan cu vi­ra­jul UE de la un proi­ect po­li­tic fe­de­ra­li­za­tor, având în cen­tru o Ger­ma­nie eu­ro­pe­a­nă, că­tre unul ne­oim­pe­rial, pre­co­ni­zând o Eu­ro­pă ger­ma­nă. De aici, iar nu din vreun im­puls mo­ral ge­ne­ros de­cur­ge cu ne­ce­si­ta­te mo­di­fi­ca­rea de po­ziție a SUA față de Ro­mânia. Inte­re­se­le stra­te­gi­ce ale aces­to­ra de­vin din nou con­gruen­te. Na­tu­ra aces­tei re­se­tări, pe ca­re scri­soa­rea dlui Gi­u­liani o sem­na­le­a­ză sub aco­pe­ri­rea, dar și cu con­se­ci­nța ce­re­rii de re­veni­re la res­pec­tul drep­tu­ri­lor omu­lui în lup­ta du­să împo­tri­va co­ru­pți­ei și a am­nis­ti­e­rii vic­ti­me­lor jus­tiți­ei se­lec­ti­ve (adi­că po­li­ti­za­te) es­te si­mi­la­ră ce­lei pe ca­re în 1821 Impe­ri­ul Oto­man a de­cis-o, în exer­ciți­ul su­ze­ra­ni­tății asu­pra prin­ci­pa­te­lor da­nu­bi­e­ne, res­pec­tiv re­nu­nța­rea la dom­ni­i­le fa­na­ri­o­te și re­veni­rea la dom­nii pă­mânteni. Asta nu a însem­nat in­de­pen­de­nța, dar a des­chis dru­mul că­tre ea, că­tre au­to­de­ter­mi­na­rea nați­u­nii ro­mâne. Deci nu a fost și nu es­te puțin.

Se pu­tea pe­tre­ce lu­crul aces­ta mai de­vre­me și cu un preț mai mic? Da! Întârzi­e­rea es­te re­zul­ta­tul in­ter­venți­ei în joc a co­zi­lor de to­por ro­mâne. A ce­lor ca­re au vândut Ro­mânia pen­tru un pumn de ar­gi­nți sau pen­tru a-și pan­sa or­go­li­i­le ră­ni­te de eșe­cul sub­sec­vent pro­pri­ei me­di­o­cri­tăți.

Aici in­ter­vi­ne fi­gu­ra tris­tă a „Mai­o­ru­lui Ge­or­ge“. Re­pre­zen­tant em­ble­ma­tic al co­mu­ni­tății ce­lor con­vi­nși că nu au fă­cut ni­mic din cau­za ce­lor ca­re au fă­cut chi­pu­ri­le prea puțin, pre­cum și că sin­gu­ra ca­le pen­tru a-și afir­ma ope­ra ne­năs­cu­tă es­te su­pri­ma­rea con­cu­re­nței, evi­dent prin su­pri­ma­rea con­cu­re­nți­lor.

Nu es­te lo­cul să po­me­nim aici proi­ec­tul de­ment de con­sti­tu­i­re a unui stat sub­te­ran, cu ca­rac­ter ile­gi­tim, prin cre­a­rea unui sis­tem ocult de re­lații in­te­rin­sti­tuți­o­na­le apt a ți­ne so­ci­e­ta­tea sub con­trol ca efect al te­ro­rii ge­ne­ra­te de încăl­ca­rea drep­tu­ri­lor omu­lui. Es­te, în schimb, de re­le­vat mo­dul în ca­re, fo­lo­sin­du-se de in­stru­men­te­le di­plo­ma­ti­ce pu­se la dis­po­ziția sa, am­ba­sa­do­rul Mai­or, altmin­teri mi­nor în toa­te ce­le, a de­te­ri­o­rat ra­por­tu­ri­le par­te­ne­ria­le ame­ri­ca­no-ro­mâne și a așter­nut o pa­tă de ruși­ne pe amin­ti­rea se­na­to­ru­lui John Mccain, erou-mar­tir al ne­fe­ri­ci­tu­lui răz­boi din Vi­et­nam. Se­na­to­rul Mccain a fost un ne­o­con­ser­va­tor; tem­pe­ra­men­tal, dar onest. L-am întâlnit de puți­ne ori dar l-am înțe­les bi­ne; poa­te și pen­tru că din­tr-un anu­mit punct de ve­de­re se­mă­nam. Ca și mi­ne, era ori­când ga­ta să se de­di­ce im­pru­dent unei cau­ze, de înda­tă ce îi apă­rea a fi dre­ap­tă, chiar da­că șan­se­le de reuși­tă erau nu­le. Pu­tea op­ta greșit - și a fă­cut-o de mul­te ori ca ur­ma­re a unor eva­luări ero­na­te - dar de înda­tă ce își dă­dea se­a­ma de greșe­a­lă își re­cu­noștea fă­ră ezi­ta­re vi­na. Până atunci, însă, era un ra­di­cal, un re­vol­tat, un re­bel cu con­vin­geri ide­o­lo­gi­ce fer­me pe ca­re nu îl pu­te­au întoar­ce din drum nici pre­si­u­ni­le, nici pro­mi­si­u­ni­le, nici rați­u­nea, nici sen­ti­men­te­le. Un fun­da­men­ta­list. Fap­tul că a re­fu­zat eli­be­ra­rea din pri­zo­ni­e­ra­tul vi­et­na­mez întru­cât so­co­tea că pri­zo­ni­e­rii mai ve­chi tre­bu­iau să fie eli­be­rați mai întâi, spu­ne mult des­pre ca­rac­te­rul aces­tui om de cu­rând tre­cut la ce­le veșni­ce.

Pe el și l-a ales ca țin­tă a ma­ni­pu­lă­rii și ca ga­rant al im­pu­ni­tății am­ba­sa­do­rul Ge­or­ge Mai­or; am­ba­sa­dor mai de­gra­bă al Re­pu­bli­cii de la Cluj, de­cât al Re­pu­bli­cii Ro­mânia. I-a exploa­tat fă­ră scru­pu­le bu­na cre­di­nță, ști­ind că un se­na­tor ame­ri­can ca­re a ac­cep­tat in­fer­nul pen­tru a apă­ra onoa­rea ță­rii sa­le chiar și într-un răz­boi ne­drept, nu poa­te con­ce­pe că in­for­mați­i­le da­te de împu­ter­ni­ci­tul di­plo­ma­tic al unui stat des­pre pro­pria sa ța­ră pot fi min­ci­noa­se și chiar an­ti­nați­o­na­le.

Așa se fa­ce că John Mccain, un fa­na­tic al va­lo­ri­lor ame­ri­ca­ne, ca­li­fi­cat de mu­lți ca ade­vă­rat „ta­li­ban“al drep­tu­ri­lor omu­lui, a ajuns să îi ape­re pe vi­o­la­to­rii drep­tu­ri­lor omu­lui din Ro­mânia. Așa se ex­pli­că de ce acest adept in­tra­ta­bil al san­cți­o­nă­rii Ru­si­ei pu­ti­nis­te a ales să coo­pe­re­ze la dis­tru­ge­rea eli­tei par­te­ne­ru­lui stra­te­gic al Ame­ri­cii aflat pe li­nia întâi a fron­tu­lui, so­co­tind că ace­as­ta ar fi cum­pă­ra­tă sau cum­pa­ra­bi­lă cu ba­nii Krem­li­nu­lui. Așa s-a ajuns ca Inter­na­ti­o­nal Re­pu­bli­can Insti­tu­te (IRI)- în fapt, Insti­tu­tul Mccain - să întoc­me­as­că stu­dii și ra­poar­te de­fa­vo­ra­bi­le Ro­mâni­ei, pe ba­za da­te­lor și in­ter­pre­tă­ri­lor otră­vi­te fur­ni­za­te de so­ci­o­lo­gul Gru­pu­lui de la Cluj, Va­si­le Dâncu, prin in­ter­me­di­ul am­ba­sa­do­ru­lui său, Ge­or­ge Mai­or.

To­tul a cul­mi­nat cu scri­soa­rea mu­ri­bun­du­lui Mccain, de fapt ni­ci­o­da­tă scri­să sau vă­zu­tă de aces­ta, prin ca­re chi­pu­ri­le își ex­pri­ma îngri­jo­ra­rea în le­gă­tu­ră cu așa-zi­sa pră­buși­re a sta­tu­lui de drept și a re­gi­mu­lui de­mo­cra­tic în Ro­mânia. Împo­tri­va aces­tei scri­sori măs­lu­i­te, ca­re con­sti­tu­ia un atac grav și ne­drept la adre­sa Gu­ver­nu­lui Ro­mâni­ei, am­ba­sa­do­rul Mai­or nu a luat nici o ati­tu­di­ne. În schimb, a de­nu­nțat ca fi­ind re­zul­ta­tul „lob­by-ului ce­lor cer­tați cu jus­tiția“, scri­soa­rea lui Ru­di Gi­u­liani ca­re ex­pri­ma un punct de ve­de­re dia­me­tral opus ce­lui pus pe se­a­ma lui John Mac­cain. Nu înain­te, însă, de a ne „măr­tu­ri­si“că, fi­ind che­mat la că­pă­tâi­ul amin­ti­tu­lui se­na­tor, aces­ta i-ar fi re­con­fir­mat prețu­i­rea pen­tru pro­cu­ro­ra Ko­ve­si, dar și îngri­jo­ra­rea pen­tru vi­i­to­rul ei și al lup­tei împo­tri­va co­ru­pți­ei în Ro­mânia. Du­pă ca­re, cu ul­ti­me­le pu­teri i-a încre­di­nțat tes­ta­men­tul său po­li­tic: „Ge­or­ge, ai gri­jă de Co­druța!“. Apoi și-a dat su­fla­rea.

O ata­re po­ves­te, jig­ni­toa­re pen­tru in­te­li­ge­nța ro­mâni­lor și ame­ri­ca­ni­lor de­o­po­tri­vă, și o ast­fel de re­a­cție asi­me­tri­că față de me­sa­je­le a do­uă per­so­na­li­tăți ame­ri­ca­ne, din­tre ca­re unul apo­crif, spu­ne to­tul des­pre ac­tua­la re­pre­zen­ta­re a Ro­mâni­ei în SUA. În lim­ba­jul co­di­fi­cat al di­plo­mați­ei, epis­to­la dlui Gi­u­liani, pe lângă co­mu­ni­ca­rea de­ci­zi­ei Ca­sei Albe pri­vind re­se­ta­rea re­lați­ei cu Ro­mânia, aver­ti­ze­a­ză că un ase­me­nea pro­ces nu poa­te avea loc fă­ră schim­ba­rea ac­tua­li­lor re­pre­zen­ta­nți ai ță­rii în străi­nă­ta­te, fă­ră des­fi­i­nța­rea „in­dus­tri­ei an­ti­co­ru­pți­ei“cu jus­tiția sa se­lec­ti­vă și fă­ră re­a­bi­li­ta­rea vic­ti­me­lor aces­to­ra.

John Mccain, ero­ul bă­tă­li­i­lor pi­er­du­te și re­pu­bli­ca­nul opo­zant al Preșe­din­te­lui re­pu­bli­can Do­nald Trump, a tre­cut în lu­mea dre­pți­lor, iar me­sa­jul său vi­ne nu nu­mai de aco­lo un­de nu mai es­te nici întris­ta­re, nici sus­pin, ci și din rândul ad­ver­sa­ri­lor Ca­sei Albe. Ru­dol­ph Gi­u­liani, în schimb, ero­ul bă­tă­li­i­lor câști­ga­te, es­te nu nu­mai viu, ci și un apro­piat al Ca­sei Albe. Es­te mai mult de­cât pro­ba­bil că prin scri­sul său au fost ex­pri­ma­te idei­le și ofer­te­le preșe­din­te­lui Trump. Cât des­pre Ge­or­ge Mai­or, cel ră­mas fă­ră pro­tec­tor și pro­te­cție, fi­del ad­ver­sa­ri­lor ad­mi­nis­trați­ei Trump și ai pro­pri­ei sa­le țări, ca­re l-au adop­tat, dar in­fi­del Gu­ver­nu­lui ca­re l-a acre­di­tat… Ei bi­ne…

În efor­tul de re­con­fi­gu­ra­re a or­di­nii mon­dia­le, Ame­ri­ca are in­te­re­sul re­veni­rii la o Ro­mânie sta­bi­lă cu li­deri ca­pa­bi­li să îi ape­re su­ve­ra­ni­ta­tea și ast­fel să me­nți­nă fron­tul est-eu­ro­pe­an pe li­nia con­veni­tă cu Ru­sia, în așa fel încât un alt au­gust 1939 (da­ta Pac­tu­lui Rib­ben­trop-mo­lo­tov) să nu mai ai­bă loc. Între­ba­rea es­te da­că ac­tua­lul Gu­vern al Ro­mâni­ei, for­mat din su­pra­vi­ețu­i­to­rii pro­ce­se­lor po­li­ti­ce ale ul­ti­me­lor de­ce­nii, sau, du­pă caz, fo­rțe­le să­nă­toa­se ale Ro­mâni­ei pro­fun­de vor fi ca­pa­bi­le să vi­nă în întâmpi­na­rea re­se­tă­rii anu­nța­te și să cu­rețe graj­du­ri­le an­ti­co­ru­pți­ei otră­vi­te?

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.