Hel­lvig – scri­soa­re de om spe­riat

Cotidianul - - ULTIMA ORĂ -

„Să mă acu­zi pe mi­ne de…“, a ros­tit Eduard Hel­lvig de cîte­va ori într-o de­cla­rație pu­bli­că. Do­uă lu­cruri se des­prind din ace­as­tă între­ba­re de, să-i zi­cem, fri­zer re­vol­tat. Că di­rec­to­rul SRI nu cu­noaște plu­ra­lul ma­jes­tății, ca­re ex­pri­mă o ati­tu­di­ne de om ci­vi­li­zat, și a do­ua, că Eduard Hel­lvig a luat per­so­nal toa­tă si­tuația cu pro­to­co­lul dat în vi­le­ag de Da­ri­us Vâlcov. E drept că dez­vă­lu­i­rea pro­to­co­lu­lui îi vi­za și pe Au­gus­tin La­zăr și pe Eduard Hel­lvig, amîndoi fi­ind între per­so­na­je­le vi­za­te pen­tru des­ti­tu­i­re.

De-a lun­gul vre­mii, di­rec­to­rii SRI n-au prea re­a­cți­o­nat de­cît atunci cînd au fost vi­zați per­so­nal. Îmi aduc amin­te că într-o emi­si­u­ne am spus că Ge­or­ge Mai­or de­pășește me­reu li­mi­te­le re­zo­na­bi­le ale con­su­mu­lui de al­cool. N-am ter­mi­nat bi­ne pro­po­ziția, că pur­tă­to­rul de cu­vînt și de­zin­for­mări al in­sti­tuți­ei a și ce­rut drept la re­pli­că, pre­ci­zînd că di­rec­to­rul SRI nu bea, fi­ind, în ci­u­da pri­vi­rii sa­le tul­buri, un fel de că­lu­găr de la mă­năs­ti­rea po­li­ti­ci­e­ni­lor ra­tați. Și că mă dă în ju­de­ca­tă cît mai cu­rînd!

Și Eduard Hel­lvig a să­rit ca ars cînd a fost acu­zat de as­cun­de­rea pro­to­co­lu­lui sem­nat în 2016.

„Să mă acu­zi pe mi­ne?“

Nu­mai mi­cro­fo­nul de pe sta­ti­vul enorm l-a împi­e­de­cat să se împun­gă cu de­ge­tul în pi­ept pen­tru a întări și mai mult ab­sur­di­ta­tea acu­zei. Din ce în ce mai adu­la­tul di­rec­tor al SRI (piața de me­dia se um­ple nes­pus de re­pe­de cu ad­mi­ra­tori, su­sți­nă­tori și cu­le­gă­tori de sca­me) s-a gră­bit să blo­che­ze ori­ce scan­dal. Cu ori­ce pri­lej în ca­re es­te vor­ba de Eduard Hel­lvig, co­rul lău­dă­to­ri­lor săi înce­pe aria des­pre el și no­ul SRI. Ace­lași slo­gan a do­mi­nat și zi­ua de ma­rți, cînd di­rec­to­rul SRI a tri­mis ce­le­bra scri­soa­re de lă­mu­ri­re și aver­tis­ment. Pro­ba­bil că o le­gă­tu­ră ar tre­bui să exis­te (cel puțin în min­tea unor co­mu­ni­ca­tori de la SRI) între scri­soa­rea cu pri­ci­na și tre­ce­rea în re­zer­vă a pă­rin­te­lui „cîmpu­lui tac­tic“din jus­tiție.

Ce zi­ce re­for­ma­to­rul di­rec­tor în scri­soa­rea adre­sa­tă preșe­di­nți­lor par­ti­de­lor par­la­men­ta­re? „Aces­te pro­to­coa­le au fost mult timp in­stru­men­tul tra­di­ţi­o­nal de pu­ne­re în apli­ca­re a le­gii, un in­stru­ment ca­re a ajuns să fie fo­lo­sit pen­tru foar­te mul­te do­me­nii.“

Adi­că s-a re­nu­nțat la o scu­lă obișnu­i­tă, fo­lo­si­tă la apli­ca­rea le­gii. Ni­mic des­pre vic­ti­me și de­zas­tre. Ba, pu­tem vor­bi și des­pre me­ri­te. El, di­rec­to­rul ca­re n-are „ni­mic de as­cuns“, a des­co­pe­rit încă înain­te ca noi să ne prin­dem că se poa­te lu­cra și fă­ră pro­to­coa­le. Nu­mai că noi am scris în Co­ti­dia­nul des­pre pro­to­coa­le încă înain­te de veni­rea lui Eduard Hel­lvig la SRI și a lui Klaus Io­han­nis la preșe­di­nție. Și pro­to­coa­le­le to­cau cu vi­te­ză ma­xi­mă.

Din pă­ca­te, ce­le do­uă ieșiri ale di­rec­to­ru­lui SRI, vi­zi­bil ori­en­tat spre pus ba­tis­ta pe țam­bal, tră­de­a­ză men­ta­li­ta­tea ge­ne­ra­li­lor și a ce­lor­la­lți di­rec­tori mai mici, coau­tori ai de­cla­rați­ei și, pro­ba­bil, ai scri­so­rii.

Ce fa­ce SRI?

Es­te „se­ver afec­tat de agre­si­uni îndrep­ta­te împo­tri­va in­sti­tuți­ei, ca par­te a ata­că­rii a însuși sis­te­mu­lui de apă­ra­re a sta­tu­lui“. Doam­ne fe­rește, vor­ba pre­fă­cu­tu­lui La­zăr!

Adi­că am co­mi­te o agre­si­u­ne da­că am scrie des­pre fe­lul în ca­re au fost an­che­ta­te abu­zu­ri­le și ex­ce­se­le ge­ne­ra­lu­lui Flo­rian Col­dea? Pe șle­au, au fost as­cun­se sub preș! Sau da­că am între­ba ca­re sunt re­zul­ta­te­le an­che­tei pri­vind im­pli­ca­rea ace­lu­iași ge­ne­ral în in­gi­ne­ria cu bani pen­tru Re­a­li­ta­tea TV, măr­tu­ri­si­tă de Do­rin Co­coș? Și ce alți bani de la ANRP au ajuns la aces­ta? Pen­tru sco­puri per­so­na­le sau bani ne­gri pen­tru Ser­vi­ci­ul nos­tru de in­for­mații ajuns în cri­ză de li­chi­di­tăți?

Tre­ce­rea în re­zer­vă a lui Du­mi­tru Dum­bra­vă es­te o con­ce­sie, o pro­te­ja­re a per­so­na­ju­lui sau o ten­ta­ti­vă de a îngro­pa abu­zu­ri­le co­mi­se în anu­mi­te do­sa­re? Ale cui? Cu mîna că­rui ju­de­că­tor?

Nu îl cred pe Eduard Hel­lvig și nici pe Klaus Io­han­nis cînd vor­besc des­pre an­ti­co­ru­pție pen­tru că nu zic ni­mic des­pre vic­ti­me și des­pre abu­zu­ri­le pe ba­za pro­to­coa­le­lor. Am avut par­te de o de­cla­rație des­pre in­gi­ne­rii și de o scri­soa­re că­tre par­ti­de­le par­la­men­ta­re, dar n-am au­zit nici mă­car o vor­bă des­pre o su­per­fi­cia­lă cer­ce­ta­re a ero­ri­lor și a abu­zu­ri­lor co­mi­se în apli­ca­rea pro­to­coa­le­lor.

Nu de alta, dar es­te pu­blic ca­zul par­la­men­ta­ru­lui ame­ni­nțat noap­tea (tre­az) de Ge­or­ge Mai­or că îl va ares­ta. L-au ares­tat, i-au încro­pit înre­gis­trări și mar­tori și l-au con­dam­nat. Înmor­mînta­rea a avut loc în ur­mă cu do­uă săp­tă­mîni.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.