Orăștie, is­to­rie co­ra­lă

Cotidianul - - CULTURĂ - Dan Orghici

Orăștia, lo­cul bi­ne­cu­vântat de Dum­ne­zeu să poar­te pe cu­nu­na mu­nți­lor ce-i înse­am­nă nu­me­le, Mu­nții Orăști­ei, mai toa­tă is­to­ria aces­tei pă­rți a lu­mii strângând lao­lal­tă Cul­tu­ra Tur­daș, Ce­tăți­le Da­ci­ce și per­la Re­ga­tu­lui lui De­ce­bal – Sar­mi­ze­ge­tu­sa Re­gia –, băi­le ter­ma­le din Ge­oa­giu-băi, al că­ror efect cu­ra­tiv l-au aflat și oști­le ro­ma­ne ale lui Traian, cu ce­tăți­le me­di­e­va­le de la Hu­ne­doa­ra, De­va...

În ți­nu­tul Orăști­ei nu tre­ce tim­pul, aici ești între­bat „pe ce vre­me sun­tem?“, nu „cât es­te ce­a­sul?“, aici se scur­ge vre­mea, tim­pul având, par­că, al rol.

Între zi­du­ri­le Ce­tății Orăști­ei, în de­cur­sul ve­a­cu­ri­lor, au vă­zut lu­mi­na ti­pa­ru­lui mul­te pu­bli­cații, că­rți și zia­re, dar și for­ma­ţii de mu­zi­că co­ra­lă – „Co­rul Orăști­ei“fi­ind o ex­pre­sie larg răs­pândi­tă. Des­pre ace­as­ta voi a vă scrie acum.

O ur­be, un gând, un cor

În ce­ea ce pri­vește spi­ri­tul de pro­gres, de eman­ci­pa­re cul­tu­ra­lă și spi­ri­tua­lă a Orăști­ei, la sfârși­tul se­co­lu­lui XIX și înce­pu­tul se­co­lu­lui XX, aces­ta se da­to­re­a­ză în bu­nă mă­su­ră spi­ri­tu­lui cos­mo­po­lit al ur­bei. La acea vre­me era un mic „burg“ar­de­le­nesc ce reu­nea o po­pu­lație ca­re cu­prin­dea mai mul­te nați­o­na­li­tăți re­pre­zen­ta­ti­ve: ro­mâni, sași, ma­ghiari, evrei etc.

Co­e­xis­te­nța aces­tor gru­puri et­ni­ce a ge­ne­rat o con­cu­re­nță pri­el­ni­că, ca­re la rândul ei a dat naște­re unor fru­moa­se tra­diții și in­sti­tuții lo­ca­le, cum ar fi: Maia­lul (săr­bă­toa­rea ur­bei), co­rul, fan­fa­ra, reu­ni­uni li­te­ra­re, reu­ni­uni ar­tis­ti­ce, cer­curi ști­i­nți­fi­ce etc. Având un ase­me­nea pei­saj cul­tu­ral vast, Orăștia a pu­tut fi un me­diu pro­pi­ce pen­tru as­cul­ta­rea și pu­ne­rea în sce­nă a unui gen mu­zi­cal mai am­plu (pen­tru un burg ce nu avea o uni­ver­si­ta­te) din punct de ve­de­re mu­zi­cal, anu­me ope­re­ta.

Exis­tă anu­mi­te do­ve­zi des­pre o ac­ti­vi­ta­te mu­zi­ca­lă in­ten­să în Orăștie, însă anul de naște­re al Co­ru­lui de la Orăștie es­te 1868, de atunci da­te­a­ză pri­me­le înscri­suri. Anu­me „Pro­to­co­lul des­pre șe­di­nțe­le Co­mi­te­tu­lui Pa­ro­hial și Șco­lar Gre­co-ori­en­tal din Orăștie“de la da­ta de 28 iu­lie 1868, pin ca­re se ara­tă că „dom­nul învăță­tor Ioan Be­na va fi re­mu­ne­rat cu su­ma de 200 fl pen­tru a-și des­fășu­ra ac­ti­vi­ta­tea în ca­li­ta­te de învăță­tor, se­cre­tar al co­mi­te­tu­lui pa­ro­hial și nu în ul­ti­mul rând pen­tru a for­ma un cor“. Un amă­nunt im­por­tant es­te ace­la că în acest pro­ces-ver­bal învăță­to­rul Ioan Be­na va avea un cor ca­re va tre­bui să for­me­ze „do­uă coar­de“(voci). Aces­ta es­te ac­tul de naște­re al Co­ru­lui de la Orăștie.

Înce­pând cu anul 1883, Co­rul îl va avea la pu­pi­tru pe pro­fe­so­rul Ioan Bran­ga, aces­ta fi­ind ele­vul lui Ge­or­ge Di­ma la Insti­tu­tul Pe­da­go­gic din Si­biu. Co­rul de la Orăștie va pur­ta de­nu­mi­rea de „Reu­ni­u­nea de cântări“, afir­mându-și va­loa­rea în 1906 la Fes­ti­va­lul tu­tu­ror so­ci­e­tăți­lor co­ra­le ro­mânești (in­clu­siv ce­le din Impe­ri­ul Aus­tro-un­gar), or­ga­ni­zat la Are­ne­le Ro­ma­ne din Bu­cu­rești de că­tre So­ci­e­ta­tea mu­zi­ca­lă „Car­men“, con­du­să de D.G. Ki­riac. Aco­lo, atât co­rul, cât și di­ri­jo­rul au fost răs­plă­tiți, se­pa­rat, cu Me­da­lia de Aur.

În sep­tem­brie 1913 au loc la Orăștie ser­bă­ri­le ASTRA. Cu ace­as­tă oca­zie, Ioan Bran­ga va pre­zen­ta un fru­mos pro­gram ală­turi de „Reu­ni­u­nea de cântări“. În con­cer­tul dat de co­rul orăștian a cântat Cel­la De­la­vran­cea, fi­i­ca scri­i­to­ru­lui Bar­bu De­la­vran­cea. În ace­lași an, Ioan Bran­ga se re­tra­ge din ac­ti­vi­ta­tea co­ra­lă a Orăști­ei.

Du­pă 1918

Pri­me­le ope­re­te pu­se în sce­nă la Orăștie au avut loc în pre­aj­ma ani­lor 1925-1928, sub con­du­ce­rea mu­zi­ca­lă a di­ri­jo­ru­lui Sa­vel Hor­ce­ag, sta­bi­lit aici în acei ani, în ca­li­ta­te de șef al mu­zi­cii mi­li­ta­re. Zia­re­le lo­ca­le din acea pe­ri­oa­dă sunt sin­gu­re­le ca­re ates­tă ace­as­tă per­for­man­ţă de­o­se­bi­tă a orăști­e­ni­lor.

„La șe­ză­toa­re“de Ti­be­riu Bre­di­ce­a­nu es­te pri­ma ope­re­tă ju­ca­tă de ama­to­rii și co­riștii din Orăștie. Dem­nă de reți­nut es­te com­po­nen­ta mul­ti­et­ni­că a an­sam­blu­lui – erau ro­mâni, sași și ma­ghiari –, dar și vas­ti­ta­tea de me­se­rii prac­ti­ca­te de aceștia – doar în or­ches­tră gă­sim mi­li­tari, avo­cați, zi­dari, mici me­se­riași, ne­gus­tori etc. În acea pe­ri­oa­dă, scri­i­to­rul și ma­re­le om de cul­tu­ră Va­le­riu Bo­ra a re­mar­cat în „So­lia drep­tății“: „Când se pu­ne la o par­te un­dița cu râma și ca­tran a po­li­ti­cia­nis­mu­lui se do­ve­dește că noi, po­poa­re­le aces­tei țări, pu­tem munci în de­pli­nă frăți­e­ta­te lao­lal­tă spre bi­ne­le pa­tri­ei și a bu­nu­lui trai între noi“.

În anul 1947, di­ri­jo­rul Au­rel Su­bes­cu reușește să pu­nă în sce­nă ope­re­ta „La se­ce­riș“de Ti­be­riu Bre­di­ce­a­nu. Pen­tru coa­li­za­rea an­sam­blu­lui ne­ce­sar unui ase­me­nea spec­ta­col, „ar­tiști­lor“li s-au ală­tu­rat și ele­vii ce­lor do­uă li­cee din oraș: „Au­rel Vlai­cu“și „Des­pi­na Doam­na“. Co­rul era for­mat din pes­te 100 de per­soa­ne, iar or­ches­tra era al­că­tu­i­tă din vreo 40 de mem­bri ce au mun­cit din greu. Ast­fel, în pri­mă­va­ra ace­lui an, au avut loc șa­se spec­ta­co­le ca­re s-au bu­cu­rat de apre­ci­e­rea și par­ti­ci­pa­rea sin­ce­ră a pu­bli­cu­lui din zo­na Orăști­ei.

Pe­ri­oa­da co­mu­nis­tă

În pe­ri­oa­da ce a ur­mat anu­lui 1947, co­ru­ri­le și or­ches­tre­le orașu­lui au fost pre­lua­te de că­tre Co­rul Ca­sei de Cul­tu­ră. Con­du­ce­rea po­li­ti­că era împo­tri­va ma­ni­fes­tă­ri­lor cul­tu­ra­le și re­li­gi­oa­se, așa că s-a încer­cat su­pri­ma­rea aces­to­ra. No­tă dis­cor­dan­tă fa­ce însă pro­fe­so­rul Ioan Po­pa, ca­re, în anul 1951, re­pu­ne în sce­na vi­eții cul­tu­ra­le orăști­e­ne mu­zi­ca co­ra­lă, in­clu­siv ope­re­ta, mun­ca dom­ni­ei sa­le fi­ind apre­cia­tă nu doar pe plan lo­cal, ci

La șe­ză­toa­re 1926

Co­rul reu­ni­u­nii de cântări cântând la Bu­cu­rești 1906

Are­ne­le ro­ma­ne 1906

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.