Pro­le­ta­rii ro­mâni, uniți în pros­tie

Cotidianul - - ULTIMA ORĂ -

Are și Ro­mânia ti­că­loșii, proștii și ban­diții ei. Ba, mai are și un pro­cen­taj de co­mu­niști cu școa­lă, oa­meni cu o gîndi­re de tip Co­re­ea de Nord sau so­vi­e­tic. Spi­ri­tul aces­ta duh­nește azi pes­te re­a­cți­i­le lor clo­co­ti­te. Mi­er­curi se­a­ră și joi di­mi­neață, toa­tă me­dia ro­mâneas­că a ur­lat ca o ba­bă ca­re ve­de un vi­ol într-o po­rum­biște că Ru­dol­ph Gi­u­liani a fost plă­tit pen­tru scri­soa­rea sa. Gîndi­rea lor de CAP și de bri­ga­di­eri vo­lun­tari tre­să­rea pa­tri­o­tic și acu­za­tor. Fă­cu­tă pe bani, scri­soa­rea es­te o ti­că­loșie, au ți­pat pro­le­ta­rii ro­mâni de po­li­ti­că și te­le­vi­zi­u­ne.

Acest lu­cru ne obli­gă să o pri­vim cu mai mul­tă ate­nție. Ea tră­de­a­ză fie li­mi­te­le gîndi­rii ce­lor ca­re s-au oprit la acest ar­gu­ment, fie or­di­nul pri­mit. Nu ne aflăm în fața unei scri­sori de dra­gos­te sau a uneia că­tre bu­ni­cul de la Si­biu. Scri­soa­rea es­te un do­cu­ment ca­re de­nu­nță abu­zuri din­tr-o ța­ră alia­tă SUA și cu pre­te­nții din ce în ce mai eu­ro­pe­ne. Es­te un sem­nal, un do­cu­ment ca­re lan­se­a­ză (sau ar tre­bui să lan­se­ze) o dez­ba­te­re pu­bli­că le­ga­tă de si­tuația din Ro­mânia. Or, tri­mi­te­rea aces­tui me­saj de­ja cu eco­uri in­ter­nați­o­na­le are o greu­ta­te, o va­loa­re și es­te ge­ne­ra­tă de im­por­ta­nța au­to­ru­lui, dar și de co­rec­ti­tu­di­nea me­sa­ju­lui.

Pro­le­ta­rii me­dia din Ro­mânia și age­nții ser­vi­ci­i­lor din pre­să in­cri­mi­nea­ză ca­rac­te­rul co­mer­cial al scri­so­rii. Nici vor­bă! În Ame­ri­ca, nu­mai de­lați­u­ni­le și bi­le­te­le de amor se scriu pe gra­tis. Un de­mers ca al lui Gi­u­liani es­te egal cu im­pac­tul unei cam­pa­nii pu­ter­ni­ce, cu eco­uri in­ter­nați­o­na­le. Fă­ră să fie plă­tit, Gi­u­liani ar fi fost demn de rîsul între­gii Ame­rici. Ca să nu zic altce­va!

Nu vre­au să scriu ni­mic des­pre du­du­i­le de la Po­li­ti­co, ce­le ca­re au aflat un răs­puns la înde­mîna ori­că­rui prost. Ele apar de ani buni pe lis­ta age­nți­lor de in­fluen­ţă ai Ro­mâni­ei. Și, din toa­te re­a­cți­i­le de pînă acum, au ser­vit întot­de­au­na par­tea dre­ap­tă, cea ca­re in­clu­de și DNA-UL și SRI-UL și ce­le­lal­te ser­vi­cii. Ele au des­co­pe­rit ma­rea bom­bă de ci­u­la­ma, că Ru­dol­ph Gi­u­liani a fost plă­tit (fă­ră să adau­ge că omul cu si­gu­ra­nță își va plă­ti și ta­xe­le cu­veni­te). Ma­rea mea ne­du­me­ri­re vi­ne de la fap­tul că în ța­ra noas­tră ni­meni nu zi­ce ni­mic că is­te­ri­i­le lui C.T. Po­pes­cu sunt plă­ti­te zdra­văn din pi­er­deri și ta­xe nea­chi­ta­te, că gă­lă­gia pa­tri­o­ti­că a lui Ra­reș Bog­dan nu es­te nici ea pe gra­tis. Cît pri­vește da­to­ri­i­le Re­a­li­tății TV și sta­tu­tul ei, vă pro­pu­nem să ci­tiți în cur­sul săp­tă­mînii vi­i­toa­re în Co­ti­dia­nul ce au con­sta­tat pro­cu­ro­rii DNA. Pînă la ur­mă, Re­a­li­ta­tea TV es­te cel mai bun exem­plu al ex­ce­se­lor co­mi­se de Bi­nom și un grăi­tor exem­plu de apli­ca­re a pro­to­coa­le­lor.

Din pă­ca­te, cei mai mu­lți acu­za­tori ai le­fu­ri­lor ne­si­mți­te, ai co­ru­pți­ei, ai pen­si­i­lor um­fla­te sunt tot jur­na­liștii ca­re (es­te drept, din pri­vat) adu­nă sa­la­rii ne­o­bișnu­i­te pen­tru Ro­mânia. Din pă­ca­te, oa­me­nii nu știu su­me­le, ca să răs­pun­dă cu ace­e­ași mo­ne­dă, cu niște ban­ne­re pe ca­re să scrie: „Ne­ha­liți­lor, trăiți din ba­nii pen­tru ma­ni­pu­lări!“.

Un ju­ne re­por­ter înre­gi­men­tat la te­le­vi­zi­u­nea SRI îl lua în răs­păr pe Chris­tian Mi­ti­te­lu, fost re­dac­tor-șef al BBC, se­cția ro­mână, că mi­ni­ma­li­za „drep­tu­ri­le de au­tor“ale lui Gi­u­liani. O între­a­gă emi­si­u­ne s-a învîrtit nu­mai în ju­rul fap­tu­lui că scri­soa­rea a fost plă­ti­tă, neînțe­le­gînd că es­te un fapt de o ba­na­lă și ame­ri­ca­nă nor­ma­li­ta­te ca­re nu se po­tri­vește cu per­ce­pția de tip pro­le­tar din ța­ra noas­tră. „Am vrea să știm de la ci­ne vin ba­nii! Poa­te vin de la par­tid sau de la po­po­rul ro­mân!“.

Pri­ma pro­ble­mă: ro­mânul cârco­taș și ma­ha­la­giu vrea întot­de­au­na să știe cît cîști­gi, cît te-a cos­tat ine­lul ne­ves­tei și cît ai chel­tu­it pe ma­sa de alal­tăi­eri. Da­că nu-i zici cîți bani ai în cont, ești se­cre­tos și mi­to­can. Cum să nu afle el ci­ne a plă­tit, de un­de sunt ba­nii și, even­tual, pe ce are de gînd să-i chel­tu­ias­că Gi­u­liani?

A do­ua: zia­riștii, se­cu­riștii și o gașcă de po­li­ti­ci­eni fac pe proștii. Vor­besc des­pre plă­ti­rea scri­so­rii lui Gi­u­liani pen­tru a oco­li co­nți­nu­tul ei. Îi ar­de pe crei­er și îi acu­ză. Re­ci­tiți și dum­nea­voas­tră scri­soa­rea. Ea po­me­nește des­pre ex­ce­se­le DNA sub Ko­ve­si, des­pre in­ti­mi­da­rea ju­de­că­to­ri­lor, a avo­cați­lor și a drep­tu­lui la apă­ra­re. Gi­u­liani scrie des­pre pro­to­coa­le­le SRI – DNA, SRI – CSM și SRI – ÎCCJ. Ru­dol­ph Gi­u­liani încă nu știe (pen­tru că nu l-am vă­zut nici noi) pe cel sem­nat cu Inspe­cția Ju­di­cia­ră, cu Insti­tu­tul Ro­mân de Exper­ti­ze Cri­mi­na­lis­ti­ce și cu ci­ne o mai fi sem­nat. Ce es­te ace­as­tă ne­bu­nie cu jus­tiția din Ro­mânia? Un „pre­ju­di­ciu adus sta­tu­lui de drept sub pre­tex­tul apli­că­rii cu efi­ci­e­nță a le­gii“, scrie Gi­u­liani. O fi alt­fel? Ba­te cîmpii Ru­dol­ph Gi­u­liani, sau Ro­mânia a ajuns să lup­te împo­tri­va co­ru­pți­ei cu mij­loa­ce to­ta­li­ta­re? Și ele apli­ca­te nu­mai împo­tri­va ad­ver­sa­ri­lor po­li­tici ai preșe­din­te­lui și ai ser­vi­ci­i­lor se­cre­te și DNA? Si­gur că, în ac­ce­pți­u­nea lui Klaus Io­han­nis, mu­lțu­mit de tre­a­ba fă­cu­tă de Ko­ve­si și Col­dea, scri­soa­rea lui Gi­u­liani es­te un fel de neaștep­ta­tă de­mas­ca­re in­ter­nați­o­na­lă. Ge­a­ba au să­rit SUA, De­par­ta­men­tul de Stat și alți su­sți­nă­tori ai Bi­no­mu­lui să aco­pe­re prac­ti­ci­le abu­zi­ve din jus­tiție. E prea tîrziu! Ce­a­lal­tă față a an­ti­co­ru­pți­ei din Ro­mânia înce­pe să se va­dă prin toa­tă lu­mea.

Post-scrip­tum

Ia­tă ce-mi scrie o per­so­na­li­ta­te enor­mă din dias­po­ra: „Ru­dol­ph es­te ami­cul meu și pri­e­ten al Ro­mâni­ei din 1993! În sfârșit, și-a luat ini­ma în di­nți să spu­nă ce tre­bu­ie de mai mul­ţi ani de­ja, dar fi­ind avo­cat, avea ne­voie de do­ve­zi. Ia­tă că, du­pă atâția ani de când mă tot plâng la el, mi-a dat drep­ta­te. Pro­to­coa­le­le l-au fă­cut să va­dă că am 100% drep­ta­te! Voi­la! Acum să vă văd!“.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.