Timpul, prieten sau dușman?

Mersul înainte al existenței umane, al evenimentelor într-o succesiune ireversibilă definește noțiunea de timp. De milenii, omenirea a dorit să măsoare scurgerea timpului, în dorința de a-și gestiona mai eficient munca, de a-și ordona viața. Iar pentru asta timpul trebuia măsurat. Astfel, au apărut cadranul solar, clepsidra, ceasul mecanic. Odată cu primele instrumente care măsurau trecerea vremii, a început cursa omului contra timpului, care, indirect, a generat progresul. Mai mult, mai repede, mai bine! Probabil că în ziua de azi această cursă a noastră contra cronometru este mai acerbă ca oricând. Școală, serviciu, treburi casnice, lecții cu copiii, aprovizionare, distracție, studiu, renovări, dentist, aniversări, sport, deplasări... Inerent, sunt zile când simțim că suntem depășite, că ziua este prea scurtă pentru tot ceea ce vrem să facem. Și atunci avem impresia că timpul ne e dușman. Dar dacă de fapt noi înșine suntem de vină?! Oare, dacă ne-am simplifica programul, dacă am face diferența între important și neimportant, dacă ne-am eficientiza activitatea, nu ar fi viața noastră mai simplă, nu am avea mai mult timp pentru noi, pentru relaxare, pentru ceea ce ne place? Sunt însă și zile când suntem senine, fericite, când totul merge ca pe roate, când timpul e prietenul nostru și ne spune, tic-tac, că lumea e frumoasă, că viața e frumoasă și noi, cum altfel, suntem frumoase, indiferent de oră, indiferent de an. Iar eu vă doresc cât mai multe astfel de zile!