Dorin Negrău. Un designer de top ne reconectează cu viața simplă
S-a născut în Țara Crișurilor, a copilărit pe dealuri și văi, apoi drumurile vieții l-au dus spre cele mai înalte podiumuri din lume.
Dar amintirea dealurilor și văilor și a războiului de țesut al bunicii nu l-a părăsit niciodată și iată-l acum deschizând casa bunicilor pentru a organiza tabere gratuite
„de reconectare cu viața simplă“. În copilărie mi-am urmat bunica la munca câmpului, dar și printre ițele războiului de țesut, nelipsit la ea în casă. Am învățat să culeg inul și cânepa, să le topim în nămolul din vale, să le melițăm, să le toarcem și, în final, să le țesem la războiul de țesut tradițional în cuverturi și ștergare pe care și acum le folosesc cu mândrie. Acum am pus în funcțiune războiul bunicii în casa ei, transformată într-un centru tradițional de conectare la viața simplă, unde voi împărtăși din amintirile și experiența mea tuturor celor care vor dori să ne calce pragul“, spune Dorin.
De la gâște la design
Pe bunica o mai salva de prezența lui continuă... mașina de cusut a mătușii. Începuse încă de mic să croiască, animat de un mare entuziasm, care l-a făcut să rupă ace după ace, dar și să creeze pentru sora lui haine din ce în ce mai admirate. Dorin a plecat de acasă ca să urmeze Facultatea de Farmacie, dar în paralel a studiat la secția de design vestimentar, la școala de artă. A început să ia în serios designul ca potențial business din momentul
Cea mai recentă colecție a lui Dorin Negrău a fost prezentată online în luna februarie, în cadrul New York Fashion Week și reprezintă omagiul adus de creator lui Brâncuși.
în care a încasat primii bani. A urmat numeroase stagii de pregătire cu diferite branduri. „Lumea designului te primește cu brațele deschise la început, dar nu te păstrează dacă nu știi să fii original și neobosit“, spune el acum. „Da, un băiat de țară care visa când era la păscut cu gâștele a ajuns să vadă lumea, dar ăsta nu este un miracol, ci efectul șansei pe care lumea modei mi-o oferă, de a mă reinventa în fiecare sezon. Pornesc de la zero cu fiecare colecție și o aduc pe culmi“, continuă el.
Să devii sursă de inspirație
Crescând în casa tatălui său, apreciat cercetător și culegător de folclor din Țara Crișurilor, Dorin a realizat repede că tot ceea ce creează își are rădăcina chiar acolo, în detaliile și tăieturile straielor tradiționale românești. „De aici nu a fost decât un mic pas ca să devin și eu, la rândul meu, mai întâi un bun cercetător etnografic și apoi creator de noi straie. Îmi place să reinterpretez anumite cusături sau tăieturi, pe care să le transpun în lumea tehnologiei, dar cel mai mult mă regăsesc în colaborarea cu meșterii populari, pe care îi încurajez să-și lase amprenta lor creativă pe materialele noi, de ultimă generație. La New York am reușit să intru în atenția Institutului de Cercetare Etnografică în fashion și să devin, cu voie sau fără de voie, o sursă de inspirație pentru unele branduri internaționale“, continuă el. „Când ești apreciat, când vezi că ai vândut ceea ce tu ai făcut, când vezi pe stradă produsul tău, când îl vezi apreciat și după zece ani, când vezi piesele de teatru și filmele pentru care ai lucrat costumele, cu siguranță îți creează un sentiment de bine și de încredere și poți să îți spui designer.“
Pandemie și modă
Dacă pentru show-ul de fashion pandemia a însemnat provocarea online (care este și un avantaj, pentru că permite designerului plasarea creațiilor sale într-un context care marchează trimiterile sale culturale), pentru design ca atare pandemia a însemnat confruntarea cu declinul pornirii spre consumerism. „Pandemia ne-a schimbat pe noi ca oameni și a afectat pornirea noastră spre consumerism. Cu siguranță, în lumea modei va fi nevoie să lăsăm deoparte tendințele, ca fiecare designer să poată fi apreciat integral, cu propriul mesaj creativ și original.“Pentru Dorin, pandemia a fost semnalul care l-a reconectat cu viața simplă mult mai mult decât credea că poate s-o facă vreodată. Dintotdeauna s-a simțit inundat de o energie pozitivă când ajungea în casa de la țară a străbunilor lui. Acum a salvat cuptorul de pâine și a redescoperit în podul casei o mulțime de obiecte și unelte pe care le-a curățat și restaurat, reexperimentând momentele din copilărie. „Mi-au adus o stare de
beatitudine și relaxare profundă, făcându-mă să trec mai ușor chiar peste această pandemie“, spune el. Mai mult, și-a dorit să folosească aceste obiecte în workshopuri cu oameni pentru a le arăta de cât de puțin avem nevoie, de fapt, ca să fim bine noi cu noi.