Corina Dănilă:

Libertatea gândului nu ți-o poate răpi nimeni!

Actrița Corina Dănilă este coprezentator al emisiunii Gala umorului de la TVR 2, alături de Dragoş Huluba. Și-a început cariera în televiziune, a realizat show-uri, a jucat în filme, dar nu a renunțat niciodată la teatru și la legătura directă, magică cu publicul.

Femeia de azi: Cum poate salva televiziunea un actor în pandemie?

Corina Dănilă: Un actor are nevoie să joace. Este ceva aproape visceral! Nevoia de a juca este în interiorul ființei lui. Pe parcursul verii, Televiziunea Română a derulat, pentru al patrulea an consecutiv, proiectul Teatru în TVR, care s-a dovedit a fi, mai ales în aceste vremuri, o gură de aer atât pentru actori, cât și pentru spectatori. Actorul are nevoie să fie în permanentă legătură cu zona

teatrală, sub orice formă posibilă, fie că e vorba despre înregistrări ale unor spectacole (montate în TVR sau preluate de pe scenele țării), fie că este vorba despre lecturi, biografii, documentare, interviuri cu personalități din teatru sau film, emisiuni de divertisment, precum Gala umorului. Televiziunea Română difuzează în mod constant astfel de materiale.

Care e starea actorului la redeschiderea teatrelor?

Mă bucur foarte mult pentru colegii mei care au putut relua activitatea în teatrele de stat, unde se respectă regulile de siguranţă. Știu că sunt foarte fericiți. În sectorul independent, cu care colaborez eu, este mai problematic. Aștept să se găsească o soluție și, mai mult ca sigur, vom relua spectacolele în aer liber la vară.

Tu, în viața de zi cu zi, ai umor? Râzi mult sau măcar zâmbești deseori?

Sunt o fire veselă și optimistă.

Poate chiar naivă uneori. Umorul, mai ales cel involuntar, face parte din mine. Ha, ha, ha!

Cum e viața ta în pandemie?

Încerc să mă bucur de orice lucru mărunt care mi se întâmplă. Și să fac față tuturor încercărilor. Este, dacă vreți, modalitatea în care îmi desfășor viața de o bună perioadă încoace, conștientă că tot ce pot face este să trăiesc prezentul așa cum e, cu bune sau… cu mai puțin bune.

Ai repetat pentru vreun spectacol?

Nu am intrat în niciun proiect teatral nou, am repetat doar pentru proiectele existente, înaintea reprezentațiilor în aer liber din vara trecută.

Teatrul online este o soluție?

Multe teatre s-au văzut nevoite să-și închidă porțile în anul care a trecut și să se îndrepte către mediul online, un spațiu care s-a dovedit a fi primitor, oferind posibilitatea de a explora noi forme teatrale, noi tipuri de experimente, unele dintre ele chiar performante. Totuși, zona online este incapabilă să înlocuiască fizicalitatea teatrului propriu-zis, interacțiunea dintre actor și spectator. Ăsta este cel mai important aspect, după care tânjesc actorii și spectatorii deopotrivă. Asta face ca teatrul să fie viu, unic la fiecare reprezentație!

Cum ai ținut legătura cu publicul?

Nu sunt un utilizator înfocat al rețelelor de socializare, de obicei. Însă, în toată această perioadă, mi-au fost de un real folos în păstrarea legăturii cu publicul fidel al emisiunii Gala umorului și cu spectatorii, pe care am putut să-i informez despre reprezentațiile teatrale pe care le-am susținut în aer liber pe parcursul verii trecute.

Ți-ai cunoscut altfel casa?

Păi, am reorganizat-o de la un capăt la altul, și de-a lungul, și de-a latul! Evident că în perioada de început, în care am stat acasă cu toții, m-a preocupat asta. Apoi, gătitul. Am făcut tot soiul de invenții culinare, împreună cu ai mei.

Ai descoperit ceva hobby-uri?

Perioada de lockdown a coincis cumva cu venirea primăverii, când natura începuse să se trezească la viață, așa că… grădinăritul mi-a ocupat destul de mult timp și mi-a oferit satisfacția de a urmări pas cu pas primele flori, lalelele, narcisele, apoi pomii înfloriți și, nu în ultimul rând, trandafirii. Mi-a bucurat sufletul mica mea grădină! Tot anul! După ce le-am pregătit pe toate pentru iarnă, acum am observat cum ies toporașii și brândușele din curte. Abia aștept să vină primăvara din nou!

Citești? Scrii? Desenezi?

Da, citesc și scriu pentru site-ul www.tvr.ro diverse materiale, în principal axate pe zona teatrală, care mă interesează în mod deosebit.

Ai și tu locșorul tău preferat acasă? Pe terasă, în curte. Acum, când e frig, la masa din bucătărie, cu laptopul și ceașca de ceai sau cafea.

Ești fun ceai, cafea?

Și una, și alta. Cu lapte, ocazional.

De când nu ai mai băut o cafea cu o prietenă?

Ohoooo! Par amintiri dintr-o altă viață, din păcate. Dinainte de a se declara starea de urgență.

Ce înțelegi tu prin „a fi liber“? Cunoaștere, educație. Doar așa poți gândi fară a fi încorsetat de dogme, idei preconcepute sau impuse. Pentru mine, asta înseamnă libertate. Libertatea gândului nu ți-o poate răpi nimeni!

Câte haine ai uitat în dulap?

Și câte ți-ai cumpărat?

Recunosc, am redus simțitor numărul hainelor din garderobă. Am donat multe dintre ele. Am împachetat altele, la care nu sunt încă „pregătită“să renunț. Iar de cumpărat, nu prea. Pentru Rianna am cumpărat mai multe.

Cum te-ai ocupat de copilul tău ca să poată trece mai ușor peste perioada asta?

Am încercat să aprofundăm cât mai bine întreaga situație prin care trecem cu toții, prin discuții prelungite. Am petrecut mult timp împreună, am văzut filme, am gătit împreună, am dansat, am râs. Încercăm să ne fim aproape una celeilalte. Și ne reușește, slavă Domnului!

Vrei vacanțe exotice? Unde?

Chiar nu contează, atât timp cât suntem sănătoși și cei dragi îmi sunt alături.

Cum vezi anul acesta?

Îmi doresc ca anul acesta să încercăm să revenim la normalitate, fară a pierde însă învățătura vremurilor pe care încă le traversăm. Omul are tendința de a uita ușor, se învață repede cu binele și ia totul ca și cum i se cuvine de drept, din păcate! Doresc să-mi revăd spectatorii în săli pline, să le citesc bucuria de pe fețe și nu doar din ochi, în spatele unor măști anoste. În deplină siguranță însă!

Cum se vede lumea de la fereastra ta?

Întotdeauna optimistă! Chiar și atunci când sunt nori. Înregistrările din Arhiva TVR sunt adevărate bijuterii artistice, pe care le savurez de fiecare dată când le urmăresc, fară să mă plictisesc, chiar dacă le-am mai văzut. Pe unele le știu pe de rost. Sunt lecții de actorie marea majoritate dintre ele, din care orice actor are de „furat“, dacă vrea. În plus, textele umoristice sunt de calitate. Prezinți o gală de umor cu actori imenși, care ne bucură ori de câte ori vedem o înregistrare cu ei.

Cât îți folosește, ca actor, această „revedere“?

Mi-a lipsit și îmi lipsește interacțiunea cu publicul în sala de teatru, în timpul piesei sau după terminarea unui spectacol. N-am avut cum sau cu ce să înlocuiesc așa ceva! În al doilea rând, îmi lipsesc întâlnirile cu colegii din teatru sau din televiziune. La TVR, ne-am întâlnit în redacție pentru pregătirea filmărilor și, ulterior, în platou, la filmările propriu-zise pentru Gala

umorului. În condiții de siguranță, firește! Insuficient însă. Nu am cu ce să înlocuiesc interacțiunea umană, care îmi lipsește, recunosc. Dar asta ni se întâmplă tuturor în vremurile astea, din păcate.