Studiile au salvat-o din infern
Yara(29 de ani) și-a riscat viața zi de zi mergând la facultate într-o țară ce până nu demult era controlată de ISIS, grupul terorist ce nu acceptă emanciparea femeilor, decapitându-le sau omorându-le cu pietre în piața publică pentru acest „delict“. În Damasc, capitala Siriei, în mijlocul unui război sângeros și nesfârșit, Yara și-a urmat visul: medicina.
În anii facultății l-a cunoscut pe cel ce avea să-i devină soț și, alături de el, și-a plănuit o viață nouă: „Am decis ca, imediat după ce terminăm facultatea, să mergem la ambasadă să cerem viză de studiu pentru specializare în România. Am ales această țară deoarece știam că e sigură și că Facultatea de Medicină este renumită și accesibilă.“Absolvenți, cei doi tineri proaspăt căsătoriți primiseră o viză pentru doar trei luni. Ca să poată pleca, familiile, pe care erau nevoiți să le lase – poate definitiv – în urmă, i-au ajutat cu toți banii pe care i-au avut.
Încă un efort pentru carieră
Yara și soțul său au ajuns în România legal, cu avionul, în urmă cu un an. Și-au căutat o garsonieră, după care au început cursurile intensive de limba română. Însă viza de studiu a expirat curând, iar ei nu se puteau întoarce în inima războiului tocmai când întrezăriseră o speranță în domeniul pe care-l iubeau. Șansa lor să nu fie trimiși înapoi a fost să ceară statut de refugiat, pe care l-au primit în august 2017. „Deja suntem la un nivel mediu în română, dar mai avem de muncit. Acum lucrăm să ne echivalăm diplomele, apoi, în noiembrie, intrăm pe specializare. Eu vreau să devin medic ginecolog, iar soțul meu va fi chirurg“, mi-a spus Yara zâmbind și cu mâinile pe burtica sa rotunjită bine. „Ce va fi?“, am întrebat-o. „Băiețel!“, a spus luminându-se. „Acum pot avea un copil. În Siria nici nu m-aș fi gândit! Doar gândul că ar fi trebuit să meargă pe stradă până la școală mă înfioară.“
„Aici putem trăi în pace“
Deși, când o privești, pare doar o copilă, cu tenul alb, de o perfecțiune uimitoare, cu sprâncene groase, cu părul și ochii negri ca tăciunele, ambiția de a deveni cineva se simte cu o forță nebănuită. Iar puterea cu care merge mai departe poate fi un model pentru oricine. Yara și-a lăsat în urmă sora și mama, pe care nu știe dacă le va mai vedea față în față, nu doar pe internet: „Eu nu mă pot întoarce acolo nici măcar în vizită, mai ales că voi avea un copil pe care va trebui să-l protejez“. Ar vrea să le aducă aici legal și în siguranță, însă procedura va dura mult timp.
Ea și soțul nu au de gând să plece mai departe. „Ne-am decis să rămânem aici, pentru că putem trăi în pace. În Siria plângeam încontinuu de spaimă și de griji. Aici lumea zâmbește, e primitoare și te ajută la nevoie. Simt că e locul în care pot avea o familie.“