O viață nouă într-o țară nouă
Noi nu ne putem imagina ce înseamnă să trăiești în război precum cei din Siria, Afganistan, Irak, Eritreea sau Nigeria. Să te facă un tun să te ascunzi repede atunci când ți-ai propus, cu toată teama că ți se poate întâmpla orice pe drum, să te duci până la piață.
SMajoritatea migranților care în România au ajuns vrut să rămână. nu au dacă au primit Chiar au statut de refugiat, mai departe, plecat spre vestul Europei.
ă te trezească sunetele mitralierelor. Sau, mai rău, să nu pui geană pe geană și să plângi în tăcere de grija pentru viața copiilor tăi. Unii nu au mai rezistat și au plecat de acolo cum au putut, cu orice risc. „Acolo era doar moarte. Pe drum, aveam o șansă!“, spune una dintre femeile refugiate cazate într-unul dintre centrele din București.
Războiul, nesiguranța, lipsa locurilor de muncă, lipsa hranei forțează oamenii să plece din zonele de conflict în căutarea unei vieți decente. Nimic mai mult. Iar pentru asta trebuie să înfrunte nenumărate obstacole: să plece ilegal din țara de origine, să traverseze Marea Mediterană în bărci supraaglomerate ce se pot scufunda oricând, să meargă pe jos sute de kilometri, să doarmă în ploaie și să cerșească hrană, deși sunt oameni cu diplome universitare și cu cariere promițătoare. Mulți nu ajung la destinație și, pentru că au plecat ilegal, iar marea i-a înghițit, nici statisticile nu îi includ pe toți. Majoritatea celor care reușesc să plece sunt oameni cu o situație financiară foarte bună. Unii părinți vând tot doar ca să ajute copilul să plece. Pentru că umilitorul drum spre Europa braț la braț cu moartea costă cât un apartament cu trei camere în București! Când totuși scapă din infern, sunt fericiți și recunoscători. Și au zilnic un zâmbet larg pe chip pentru că o a doua șansă le-a surâs. Acum le spun copiilor că nu mai e nevoie să se ascundă sub pat când aud o sirenă și că, în sfârșit, sunt în siguranță, așa cum povestea un tătic refugiat.