Placebo sau cum ne păcălim mintea
Toți am auzit despre acest cuvânt și îl folosim în general corect. Dar ce stă în spatele lui, care este partea de realitate și care anume cea de mit?
Efectul placebo este definit ca îmbunătățirea măsurabilă, observabilă sau resimțită a sănătății sau a comportamentului ce nu poate fi atribuită medicației sau unui tratament invaziv. Nu este vorba despre puterea minții asupra materiei, cum se crede deseori. Termenul placebo nu se referă doar la acest efect, ci și la substanța administrată. Se vorbește despre placebo când este vorba despre o substanță inertă din punct de vedere farmacologic care pare să producă un efect asemănător cu al unei substanțe active administrate pentru tulburarea respectivă. Prin extensie, se consideră că operațiile chirurgicale „false“și terapiile „false“sunt placebo.
Istorie și etimologie
Placebo este un termen latin și înseamnă voi face pe plac. Ceea ce sugerează cuvântul însuși este că pacientul care primește un medicament inert, dar fără să știe acest lucru se va comporta ca și cum a primit o substanță activă și va reacționa ca atare, adică starea lui de sănătate se va ameliora. Efectul este cunoscut și folosit de sute de ani, însă în istoria modernă primul care la studiat este H. K. Beecher, care a publicat în 1955 cartea Puternicul placebo. Din studiile efectuate de el a reieșit că 35% din pacienți prezentau ameliorări ale sănătății după ce li se administra o substanță placebo. Mai aproape de noi, în 1997, alți doi cercetători, Kienle și Kiene, au revizuit studiile lui Beecher și au susținut că îmbunătățirile nu se datorează efectului placebo, ci altor cauze, ca: remisiile spontane, fluctuațiia simptomelor, tratamentul adițional, răspunsurile de politețe etc. Doi cercetători da nezi au publicat în 2001 un articol care punea sub semnul întrebării validitatea efectului placebo. Ei afirmă că efectul placebo, despre care au relatat diverși medici, este rezultatul unei metodologii greșite de cercetare. Totuși, astfel de studii și rezultatele lor continuă să uimească lumea medicală, chiar dacă sunt controversate.
Ipoteză: totul e în mintea ta
Unii cercetători cred că efectul placebo este pur psihologic.
Irving Kirsch, psiholog la Universitatea din Connecticut, crede că eficiența antide presivelor și a altor medicamente similare poate fi atribuită aproape în întregime efectului placebo. Analizând mai multe cazuri, el a conchis că expectația ameliorării, respectiv faptul că pacienții se așteaptă să se simtă mai bine, și nu chimia creierului este responsabilă pentru 75% din eficiența medicamentelor. „Factorul critic, spune
Kirsch, este credința noastră despre ce se va întâmpla cu noi. Nu este nevoie să ne bazăm pe medicamente pentru a vedea transformări profunde.“Întrun studiu anterior realizat între 1974 și 1995, alt psiholog, Guy Sapirstein, a analizat 39 de cazuri de pacienți depresivi, tratați cu medicamente, psihoterapie și o combinație a acestora. El a descoperit că 50% din rezultatul medicamentelor se datora efectului placebo.
Credințele și speranțele unui persoane, combinate cu gradul de autosugestie, pot avea un efect biochimic puternic. Sistemul neurochimic afectează și alte sisteme, inclusiv pe cel imunitar. Ca atare, atitudinea optimistă a individului poate fi esențială pentru sănătatea fizică și psihică a acestuia și pentru recuperarea după boală. Însă nu este obligatorie și afirmația: cine are speranță se va însănătoși automat.
Credința în tratament
Altă credință populară este că tratamentul, care implică atenția, îngrijirea și afecțiunea acordate pacientului, un proces încurajator și dătător de speranță, poate declanșa reacțiile fizice care duc la însănătoșire. Mai mulți psihiatri au afirmat că efectul placebo este în principal pur fizic și se datorează schimbărilor fizice care ajută la însănătoșire. Prin urmare, atingerile, îngrijirile, comunicarea interpersonală, încurajările și speranța afectează dispoziția și așteptările pacientului, care, la rândul lor, determină schimbări chimice, cum ar fi eliberarea endorfinelor, cortizolului și adrenalinei. Acest proces scade stresul și duce la însănătoșire.