Despre educația parentală

Ea se referă la programele care ajută părinții să își dezvolte și să își îmbunătățească abilitățile parentale, să înțeleagă dezvoltarea copilului. Abilitățile pozitive de părinte nu sunt înnăscute, ci se învață.

În ultimii ani în România au fost dezvoltate diverse forme, prin care se realizează promovarea parentalității pozitive, având ca scop dezvoltarea abilităților (mai ales prin servicii de informare) și a competențelor parentale (prin proiecte-pilot de educație a părinților). Cursuri de educație parentală au fost susținute în cadrul școlilor și grădinițelor, al unităților medicale și prin intermediul serviciilor sociale. Astfel, din anul 2010 până în prezent, UNICEF și partenerii săi au construit o rețea de 800 de educatori parentali. Peste 31.000 de părinți au participat la cursurile de educație parentală (detalii pe www.educatieparentala.ro).

În vara acestui an, a fost publicată pe site-ul Ministerului Educației Naționale propunerea de Strategie națională de educație parentală 2018-2025. Aceasta a fost elaborată de un amplu grup de lucru format din Fundația Copiii Noștri (FCN), Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale Pentru Copil (FONPC), Organizaţia Formation des Parents din Elveţia, HoltIS, UNICEF, precum și din reprezentanți a trei ministere (Ministerul Muncii prin ANPDCA, al Sănătății și al Educației) și a trei universități.

Ca orice altă politică publică, proiectul de Strategie a fost supus dezbaterilor publice și consultărilor cu toți membrii societății în vederea îmbunătățirii sale. Totuși, în urma feedbackului negativ înregistrat din partea unor persoane/organizații, proiectul a fost retras. Sperăm că nu definitiv.

Deși circulă teorii despre cât de nociv este să-i spui NU copilului ca părinte sau să-i pui limite, de fapt, autoritatea parentală se construiește între permisivitate și interdicție. Limitele explicate îi creează copilului siguranță, iar disciplinarea pozitivă se bazează pe învățarea și încurajarea comportamentelor dezirabile.