Tradiții sau superstiții?
Crăciunul, una dintre cele mai îndrăgite sărbători din an, pare să încurajeze astăzi mai mult consumerismul decât întâlnirea cu familia. Oamenii au elaborat o mulțime de obiceiuri de-a lungul timpului, dar câte se mai păstrează astăzi?
Crăciunul se sărbătorește după solstițiul de iarnă, când noaptea cea mai lungă pare să oprească soarele pe cer și când urmează o perioadă rituală de 12 zile în care se înnoiește timpul. Nașterea lui Hristos are loc la o dată asociată în mod simbolic cu primenirea timpului, cu renașterea și instalarea unei noi ordini cosmice. De altfel, Crăciunul a încorporat o mulțime de elemente precreștine, din religii străvechi care sărbătoreau în această perioadă întoarcerea luminii pe pământ. Dar în primele secole creștine nașterea și botezul Domnului erau sărbătorite în aceeași zi, pe 6 ianuarie, și abia după anul 379 data nașterii a devenit 25 decembrie.
Tradiții la sate
Obiceiul de a ține post este răspândit în toată lumea creștină. Însă, în afară de asta, oamenii au elaborat obiceiuri care se păstrează până astăzi. Potrivit vechilor credințe, după ce binecuvânta mâncarea și casa, preotul se așeza pe un loc unde gospodina a pus boabe de grâu; altfel, se credea că în acea casă nu vor intra nici pețitorii, nici norocul. După aceea boabele de grâu erau date la păsări. În Ardeal, prima grijă a femeii după ce pleca preotul era să măture; altfel, se credea că va fi plină de purici tot anul gospodăria. Multe practici de la sate se referă la îngrijirea animalelor, deoarece oamenii depindeau de ele pentru supraviețuire. Vitelor li se dădea de mâncare pe săturate. În plus, din bucatele preparate pentru masa de Crăciun se punea câte puțin în străchini, se înconjura casa cu ele și apoi conținutul era dat tot animalelor, pentru ca acestea să fie sătule întregul an.
Masa festivă
Tradițiile creștine de pretutindeni atestă masa ritualică, care are loc fie în seara de 24 decembrie, fie la prânz, pe 25 decembrie. Toată familia se aduna în jurul mesei, iar în Bucovina nimeni nu avea
voie să se ridice de la masă până când nu se termina toată mâncarea; altfel, fugea belșugul din casă. În țările catolice, în Ajun se servea pește. În țările ortodoxe, unde postul este mai sever, la masa de Ajun se servesc gustări fără carne sau ouă, urmate de supe de legume. Deserturile constau de obicei din fructe și semințe uscate, stropite cu ceaiuri și compoturi dulci. Însă de pe masa de Crăciun din România nu vor lipsi niciodată preparatele din porc, cu care sărbătorile de iarnă sunt indisolubil legate. Slănina fiartă sau afumată, cu usturoi sau boia, cârnații, caltaboșul, toba, piftia, toate acestea sau păstrat dea lungul timpului, rețetele fiind doar rafinate, nicidecum schimbate.
Colindatul
Obiceiul de a colinda se pierde în negura vremurilor. Flăcăii organizați în cete porneau în dimineața de Ajun prin sat, la urat, iar cei cărora le băteau la ușă trebuia să le dea în schimb colaci, despre care se credea că aveau puteri magice, bani sau fructe. Colindătorii erau mascați deseori, iar oamenii îi primeau întotdeauna. Se credea că, atunci când nu se vor auzi colinde, diavolii vor ieși și vor pune stăpânire pe lume. Tinerii umblă din casă în casă cu Steaua sau Capra, iar după ce termină de colindat, își iau bicele și ies pe ulițele satului. Cine le iese în cale în acea noapte este croit cu biciul. Până în ziua de azi, românii cred că e păcat să nu deschizi ușa celor care colindă.
Moș Crăciun cu plete dalbe?
Ei bine, imaginea Moșului cu barbă și păr alb îmbrăcat în roșu care colindă lumea cu tolba plină de cadouri este creată de un desenator american, în anul 1864, el pornind de la ilustrațiile cel întruchipează pe sfântul Nicolae. Tradiția românească a preluat această imagine chiar din secolul al XIXlea. Sfântul Nicolae este patronul copiilor. În timpul vieții, a devenit cunoscut pentru ajutoarele pe care le împărțea săracilor și fetelor nemăritate și era văzut deseori îmbrăcat în roșu și alb, călare pe un măgar, aducândule daruri copiilor.
Între vechi și nou
Una peste alta, indiferent din ce zonă vă trageți sau ce superstiții păstrați de Crăciun, aceasta rămâne o sărbătoare de familie, în care oamenii mănâncă, beau și se veselesc, așteptând cu bucurie și încredere anul nou care va veni.