Tra­diții sau su­per­stiții?

Cră­ci­u­nul, una din­tre ce­le mai îndră­gi­te săr­bă­tori din an, pa­re să încu­ra­je­ze astăzi mai mult con­su­me­ris­mul de­cât întâlni­rea cu fa­mi­lia. Oa­me­nii au ela­bo­rat o mu­lți­me de obi­cei­uri de-a lun­gul tim­pu­lui, dar câte se mai păs­tre­a­ză astăzi?

Femeia - - CONTENTS -

Cră­ci­u­nul se săr­bă­to­rește du­pă sol­stiți­ul de iar­nă, când noap­tea cea mai lun­gă pa­re să opre­as­că soa­re­le pe cer și când ur­me­a­ză o pe­ri­oa­dă ri­tua­lă de 12 zi­le în ca­re se înnoi­ește tim­pul. Naște­rea lui Hris­tos are loc la o da­tă aso­cia­tă în mod sim­bo­lic cu pri­me­ni­rea tim­pu­lui, cu re­naște­rea și in­sta­la­rea unei noi or­dini cos­mi­ce. De alt­fel, Cră­ci­u­nul a încor­po­rat o mu­lți­me de ele­men­te pre­crești­ne, din re­li­gii stră­ve­chi ca­re săr­bă­to­re­au în ace­as­tă pe­ri­oa­dă întoar­ce­rea lu­mi­nii pe pă­mânt. Dar în pri­me­le se­co­le crești­ne naște­rea și bo­te­zul Dom­nu­lui erau săr­bă­to­ri­te în ace­e­ași zi, pe 6 ia­nua­rie, și abia du­pă anul 379 da­ta naște­rii a de­venit 25 de­cem­brie.

Tra­diții la sa­te

Obi­cei­ul de a ți­ne post es­te răs­pândit în toa­tă lu­mea crești­nă. Însă, în afa­ră de asta, oa­me­nii au ela­bo­rat obi­cei­uri ca­re se păs­tre­a­ză până astăzi. Po­tri­vit ve­chi­lor cre­di­nțe, du­pă ce bi­ne­cu­vânta mânca­rea și ca­sa, pre­o­tul se așe­za pe un loc un­de gos­po­di­na a pus boa­be de grâu; alt­fel, se cre­dea că în acea ca­să nu vor in­tra nici peți­to­rii, nici no­ro­cul. Du­pă ace­ea boa­be­le de grâu erau date la pă­sări. În Arde­al, pri­ma gri­jă a fe­meii du­pă ce ple­ca pre­o­tul era să mă­tu­re; alt­fel, se cre­dea că va fi pli­nă de pu­rici tot anul gos­po­dă­ria. Mul­te prac­tici de la sa­te se re­fe­ră la îngri­ji­rea ani­ma­le­lor, de­oa­re­ce oa­me­nii de­pin­de­au de ele pen­tru su­pra­vi­ețu­i­re. Vi­te­lor li se dă­dea de mânca­re pe să­tu­ra­te. În plus, din bu­ca­te­le pre­pa­ra­te pen­tru ma­sa de Cră­ci­un se pu­nea câte puțin în stră­chini, se încon­ju­ra ca­sa cu ele și apoi co­nți­nu­tul era dat tot ani­ma­le­lor, pen­tru ca aces­tea să fie să­tu­le între­gul an.

Ma­sa fes­ti­vă

Tra­diți­i­le crești­ne de pre­tu­tin­deni ates­tă ma­sa ri­tua­li­că, ca­re are loc fie în se­a­ra de 24 de­cem­brie, fie la prânz, pe 25 de­cem­brie. Toa­tă fa­mi­lia se adu­na în ju­rul me­sei, iar în Bu­co­vi­na ni­meni nu avea

voie să se ri­di­ce de la ma­să până când nu se ter­mi­na toa­tă mânca­rea; alt­fel, fu­gea be­lșu­gul din ca­să. În ță­ri­le ca­to­li­ce, în Ajun se ser­vea pește. În ță­ri­le or­to­do­xe, un­de pos­tul es­te mai se­ver, la ma­sa de Ajun se ser­vesc gus­tări fă­ră car­ne sau ouă, ur­ma­te de su­pe de le­gu­me. De­ser­tu­ri­le con­stau de obi­cei din fruc­te și se­mi­nțe us­ca­te, stro­pi­te cu ce­ai­uri și com­po­turi dulci. Însă de pe ma­sa de Cră­ci­un din Ro­mânia nu vor lip­si ni­ci­o­da­tă pre­pa­ra­te­le din porc, cu ca­re săr­bă­to­ri­le de iar­nă sunt in­di­so­lu­bil le­ga­te. Slă­ni­na fiar­tă sau afu­ma­tă, cu us­tu­roi sau boia, cârnații, cal­ta­boșul, to­ba, pif­tia, toa­te aces­tea s­au păs­trat de­a lun­gul tim­pu­lui, rețe­te­le fi­ind doar ra­fi­na­te, ni­ci­de­cum schim­ba­te.

Co­lin­da­tul

Obi­cei­ul de a co­lin­da se pi­er­de în ne­gu­ra vre­mu­ri­lor. Flă­căii or­ga­ni­zați în ce­te por­neau în di­mi­neața de Ajun prin sat, la urat, iar cei că­ro­ra le bă­te­au la ușă tre­bu­ia să le dea în schimb co­laci, des­pre ca­re se cre­dea că ave­au pu­teri ma­gi­ce, bani sau fruc­te. Co­lin­dă­to­rii erau mas­cați de­se­ori, iar oa­me­nii îi pri­me­au întot­de­au­na. Se cre­dea că, atunci când nu se vor au­zi co­lin­de, dia­vo­lii vor ieși și vor pu­ne stă­pâni­re pe lu­me. Ti­ne­rii um­blă din ca­să în ca­să cu Ste­aua sau Ca­pra, iar du­pă ce ter­mi­nă de co­lin­dat, își iau bi­ce­le și ies pe ulițe­le sa­tu­lui. Ci­ne le ie­se în ca­le în acea noap­te es­te croit cu bi­ci­ul. Până în zi­ua de azi, ro­mânii cred că e pă­cat să nu des­chi­zi ușa ce­lor ca­re co­lin­dă.

Moș Cră­ci­un cu ple­te dal­be?

Ei bi­ne, ima­gi­nea Moșu­lui cu bar­bă și păr alb îmbră­cat în roșu ca­re co­lin­dă lu­mea cu tol­ba pli­nă de ca­do­uri es­te cre­a­tă de un de­se­na­tor ame­ri­can, în anul 1864, el por­nind de la ilus­trați­i­le ce­l întru­chi­pe­a­ză pe sfântul Ni­co­lae. Tra­diția ro­mâneas­că a pre­luat ace­as­tă ima­gi­ne chiar din se­co­lul al XIX­lea. Sfântul Ni­co­lae es­te pa­tro­nul co­pi­i­lor. În tim­pul vi­eții, a de­venit cu­nos­cut pen­tru aju­toa­re­le pe ca­re le împă­rțea să­ra­ci­lor și fe­te­lor ne­mă­ri­ta­te și era vă­zut de­se­ori îmbră­cat în roșu și alb, că­la­re pe un mă­gar, adu­cându­le da­ruri co­pi­i­lor.

Între ve­chi și nou

Una pes­te alta, in­di­fe­rent din ce zo­nă vă tra­geți sau ce su­per­stiții păs­trați de Cră­ci­un, ace­as­ta ră­mâne o săr­bă­toa­re de fa­mi­lie, în ca­re oa­me­nii mă­nâncă, be­au și se ve­se­lesc, aștep­tând cu bu­cu­rie și încre­de­re anul nou ca­re va ve­ni.

To­chi­tu­ră și mă­mă­li­gă, ni­mic mai neaoș

Jo­cul ca­prei, al ur­su­lui, măști, co­lin­de... tra­diții ce dau sa­voa­re săr­bă­to­ri­lor

Co­zo­na­cii, mi­re­as­ma co­pi­lă­ri­ei

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.