Când ve­chi­ul și no­ul se împle­tesc

Femeia - - CONTENTS - Inter­vi­ul in­te­gral și mai mul­te fo­to­gra­fii pe www.fe­meia.ro

De­se­ori că­dem în cap­ca­na de a cre­de că exis­tă o pră­pas­tie de ne­tre­cut între ce­ea ce es­te mo­dern, spe­ci­fic erei glo­ba­li­ză­rii și tra­diții, obi­cei­uri, po­vești din bă­trâni. La o pri­vi­re mai aten­tă, no­ul și ve­chi­ul stau foar­te bi­ne ală­turi, spri­ji­nin­du-se și pu­nându-se în va­loa­re re­ci­proc. Măr­tu­rie stau proi­ec­te­le des­fășu­ra­te de oa­meni ini­moși în ce­le mai va­ria­te co­lțuri din ța­ră, cu te­ma­tici din­tre ce­le mai ine­di­te. Țe­să­tu­ri­le de altă­da­tă prind viață din nou

Ţe­să­turi noi, lu­cra­te ma­nual, du­pă mo­de­le stră­ve­chi. Asta fa­ce Mi­re­la. Şi, chiar da­că acum teh­no­lo­gia de pro­duc­ţie e mo­der­nă, are în plan să adu­că în ac­tua­li­ta­te tra­di­ţia ur­ze­lii aşa cum se fă­cea la Dol­heş­ti, sa­tul său na­tal.

Mi­re­la Ne­chi­ta es­te o mi­că an­tre­pre­noa­re din Făl­ti­ceni, dar cu pla­nuri mari. De bo­gă­ţie spi­ri­tua­lă. Ţe­să­tu­ri­le „Na­tal­lia De­cor“au iz tra­di­ţi­o­nal, însă fi­e­ca­re vi­ne cu o po­ves­te şi, prin fi­re ne­vă­zu­te, se ţe­se is­to­ria unui neam. Mo­de­le ve­chi de se­co­le, moş­te­ni­te de la stră­buni, cu sim­bo­luri şi cu­lori vii sunt sur­să de in­spi­ra­ţie şi bu­cu­rie pen­tru noi­le ge­ne­ra­ţii. Tra­di­ţi­i­le sunt ce­le ca­re ne le­a­gă, ne dau un rost şi un sens şi pen­tru asta me­ri­tă reînvia­te.

Ci­ne e Na­tal­lia?

E o po­ves­te ce pleacă de la bu­ni­ci­le me­le. Pe amândo­uă le che­ma Na­ta­lia şi în me­mo­ria lor am dat acest nu­me fir­mei me­le. Din acest mo­tiv exis­tă doi „L“, unul pen­tru fi­e­ca­re, sim­bo­li­zând şi ace­le de cu­sut. Na­tal­lia De­cor s-a năs­cut şi a cres­cut prin­tr-o suc­ce­si­u­ne de întâmplări. Dar cred că ni­mic nu-i întâmplă­tor. Ave­am împreu­nă cu so­ţul o afa­ce­re cu ma­te­ria­le de con­struc­ţii şi ame­na­jări in­te­ri­oa­re, ca­re pu­tea fi com­ple­ta­tă foar­te bi­ne cu per­de­le şi dra­pe­rii, dar, până să apuc să fac acest pas, am des­chis o flo­ră­rie şi, ulte­ri­or, am pri­mit co­men­zi pen­tru aran­ja­men­te pen­tru nun­ţi. Aşa am luat con­tact cu pia­ţa de tex­ti­le. Des­chi­de­rea ma­ga­zi­nu­lui cu ţe­să­turi a fost ce­va fi­resc. Dar nu m-am gândit atunci să fac ce­va tra­di­ţi­o­nal.

Şi to­tu­şi mul­te din­tre pro­du­se nu sunt cla­si­ce, ci poar­tă am­pren­ta mo­ti­ve­lor tra­di­ţi­o­na­le.

Fir­ma es­te spe­cia­li­za­tă în tex­ti­le şi con­fe­cții tex­ti­le, însă de puțin timp am de­cis să in­tro­duc în li­nia de pro­du­cție pro­du­se in­spi­ra­te de tra­diția lo­ca­lă din Va­lea Şo­mu­zu­lui (ți­nu­tul de la gra­nița ju­dețu­lui Su­ce­a­va, su­dul aces­tu­ia, cu ju­dețe­le Ne­a­mț şi Ia­şi). Însă, cum nu gă­sesc ma­te­ria­le au­ten­ti­ce, am în plan să re­vin cu răz­boi­ul de ţe­sut şi să fac ţe­să­turi du­pă teh­no­lo­gia ve­che, tra­diți­o­na­lă prin fo­lo­si­rea ur­ze­li­lor ve­chi, a cu­su­tu­lui ma­nual, a țe­su­tu­lui. Ră­dă­ci­ni­le noas­tre spi­ri­tua­le şi su­fle­teş­ti sunt vii, vi­bre­a­ză şi ne bu­cu­răm că pu­tem să învi­em tra­di­ţia chiar şi prin aces­te ţe­să­turi. Încer­căm să sur­prin­dem ar­mo­nia între om, tre­cut, pre­zent, is­to­rie, na­tu­ră, for­mă, timp, cu­loa­re. Do­rim să ex­pri­măm cât mai fru­mos, cât mai sim­bo­lic va­loa­rea tra­diți­ei.

De un­de pa­si­u­nea pen­tru ţe­să­turi?

Ulte­ri­or mi-am dat se­a­ma. În Dol­heş­ti, sa­tul de un­de vin, nu es­te fe­meie ca­re să nu ştie să ţe­a­să, să toar­că ori să coa­să. Şi eu am învă­ţat de la ma­ma, de la bu­ni­ca. Pen­tru făl­ti­ce­neni şi dol­heş­teni, ca­sa are o va­loa­re aproa­pe sa­cră. Es­te cen­trul uni­ver­su­lui lor şi car­tea de vi­zi­tă cea mai fi­de­lă şi e im­por­tant cum o de­co­re­a­ză, iar ţe­să­tu­ri­le ocu­pau un loc im­por­tant. Bu­ni­ca din par­tea ta­tei era o fe­meie sim­plă, dar de o ma­re fi­ne­ţe. În pe­ri­oa­da in­ter­be­li­că, a lo­cu­it în Bu­cu­reş­ti, bu­ni­cul fi­ind jan­darm în gar­da re­ga­lă, iar ace­le vre­muri şi-au pus am­pren­ta pe sti­lul ei. De la ea am învă­ţat să fiu

Ră­dă­ci­ni­le noas­tre spi­ri­tua­le și su­fle­tești sunt vii, vi­bre­a­ză şi ne bu­cu­răm că pu­tem să învi­em tra­di­ţia chiar şi prin aces­te ţe­să­turi.

co­che­tă, iar pen­tru ţe­să­turi avea un cult apar­te, pe ca­re l-am moş­te­nit şi eu. Îmi spu­nea: „Şi pro­so­pul, când îl iei de pe sârmă, să-l întin­zi, să-l mângâi ca să se aşe­ze fru­mos“.

Mai ştiu azi fe­mei­le să ţe­a­să?

Da, am gă­sit fe­te ti­ne­re ca­re ştiu şi ca­re fac asta cu drag. Cu aju­to­rul lor vre­au să fac ţe­să­turi tra­di­ţi­o­na­le şi poa­te une­le chiar sti­li­za­te, pen­tru a fi mai uşor in­te­gra­te în că­mi­ne­le noas­tre de­co­ra­te, sau cu mici ac­cen­te în stil rus­tic.

Ce obi­ec­te tra­di­ţi­o­na­le sunt acum la Na­tal­lia De­cor?

Avem na­proa­ne cu mar­gini din dan­te­lă apli­ca­tă, per­de­le cu mo­ti­ve tra­di­ţi­o­na­le în ne­gru şi ro­şu, per­de­le de bu­că­tă­rie cu dan­te­lă, trăis­tu­ţe mol­do­veneş­ti, şter­ga­re, şorţ de bu­că­tă­rie, fe­ţe de ma­să, per­nu­ţe de­co­ra­ti­ve şi cu­ver­tu­ră pen­tru pat, toa­te cu mo­de­le tra­di­ţi­o­na­le. Însă no­ua co­lec­ţie meş­te­ri­tă au­ten­tic va cu­prin­de co­vo­ra­şe de par­do­se­a­lă, co­voa­re de pe­re­te (une­le se ţes în sta­ti­ve, alte­le în gher­ghef, pe ver­ti­ca­lă), pânză ca­re poa­te fi cu­su­tă ulte­ri­or, in­clu­siv pen­tru ii.

De un­de ale­gi mo­de­le­le?

De pe co­voa­re şi ii foar­te ve­chi. Eu am o ie de pe vre­mea bu­ni­cii ca­re are mai mult de o su­tă de ani. Na­tu­ra a fost prin­ci­pa­la sur­să de in­spi­ra­ţie a stră­mo­şi­lor noş­tri. Flori, frun­ze, toa­te se gă­sesc ţe­su­te pe co­voa­re­le ve­chi sau pe ii. Iu­bi­rea, toa­te va­lo­ri­le ne­a­mu­lui, cru­cea sunt sur­se de in­spi­ra­ţie. Eu nu cred că po­ţi să cre­e­zi ce­va fru­mos da­că eş­ti su­pă­rat sau eş­ti trist. Inspi­ra­ţia vi­ne din bu­cu­rie şi iu­bi­re.

Ce obi­ec­te ve­chi mai ai?

Co­voa­re ţe­su­te, aşter­nu­turi şi fe­ţe de ma­să bro­da­te de mână, ade­vă­ra­te ope­re de ar­tă, fe­ţe de ma­să cu­su­te, mi­li­euri cro­şe­ta­te. Abia acum îmi dau se­a­ma cât de pri­ce­pu­te erau fe­mei­le pe vre­muri, atunci mi se pă­rea ce­va fi­resc. Îmi aduc amin­te că, de 8 Mar­tie, du­ce­am ca­dou doam­nei învă­ţă­toa­re un mi­li­eu cu­sut de mi­ne. Era sim­plu, dar, pen­tru că era fă­cut de mi­ne, mi se pă­rea va­lo­ros.

Por­ţi hai­ne tra­di­ţi­o­na­le, dar şi une­le mo­der­ne de in­spi­ra­ţie tra­di­ţi­o­na­lă. De un­de le ai?

Cred că 90% din hai­ne­le pe ca­re le am de in­spi­ra­ţie tra­di­ţi­o­na­lă sunt de la pri­e­te­na mea Cris­ti­na din Făl­ti­ceni, ca­re are o fir­mă în Ia­şi, Ina De­sign, şi cre­e­a­ză ast­fel de bi­ju­te­rii ves­ti­men­ta­re.

Eu nu cred că po­ţi să cre­e­zi ce­va fru­mos da­că eş­ti su­pă­rat sau eş­ti trist. Inspi­ra­ţia vi­ne din bu­cu­rie şi iu­bi­re.

Ai un loc drag un­de te încarci?

Sunt mul­te lo­curi dra­gi, însă la Va­tra Dor­nei, în Par­cul Na­ţi­o­nal Că­li­mani, es­te mă­năs­ti­rea „12 Apos­to­li“, aco­lo simt că su­fle­tul meu pri­meş­te tih­nă. Es­te un pei­saj de vis şi un loc apar­te. Nu pot să po­ves­tesc prea mult, tre­bu­ie să sim­ţi.

Fe­lul în ca­re te îmbraci spu­ne ce­va des­pre ti­ne?

Întot­de­au­na mi-a plă­cut să fiu mai şic, dar ni­ci­o­da­tă n-am tre­cut de li­mi­ta bu­nu­lui-simţ. Însă fe­lul cum mă îmbrac îmi ex­pri­mă sta­rea su­fle­te­as­că. Îmi pla­ce mult com­bi­na­ţia alb-ne­gru, însă cu­loa­rea mea de su­flet es­te al­bas­trul pen­tru că îmi pla­ce ce­rul.

Ai o car­te pre­fe­ra­tă?

Es­te o car­te ca­re m-a mar­cat, „Îndră­gos­ti­tă de un ma­sai“. Es­te po­ves­tea unei eu­ro­pen­ce ca­re s-a că­să­to­rit cu un băr­bat din­tr-un trib ma­sai. Tre­ce prin­tr-o gră­ma­dă de încer­cări, însă spi­ri­tul ei de fe­meie pu­ter­ni­că, lup­tă­toa­re îi adu­ce sal­va­rea din lu­mea ace­ea os­ti­lă. Du­pă ce ci­teş­ti ace­as­tă car­te, pro­ble­me­le ta­le ţi se par mult mai mici şi mai uşor de tre­cut.

Cum eş­ti din­tr-o zo­nă re­nu­mi­tă pen­tru bu­ca­te­le ei, ne po­ţi spu­ne o re­ţe­tă tra­di­ţi­o­na­lă?

Păi, să zic de hri­bii cu smântână, că se fac uşor şi sunt apre­cia­ţi de tu­riş­ti. Se pu­ne la fi­ert un ki­lo­gram de hri­bi, apoi se scurg şi se că­lesc cu o ce­a­pă, du­pă ca­re se ames­te­că o ju­mă­ta­te de ki­lo­gram de smântână cu do­uă găl­be­nu­şuri şi o lin­gu­ră cu făi­nă şi se toar­nă pes­te hri­bi. Se gar­ni­seş­te cu mă­rar sau pă­trun­jel şi se dre­ge cu sa­re.

Pen­tru Mi­re­la ia es­te un obi­ect ves­ti­men­tar va­lo­ros

Per­de­le noi, ca­re par scoa­se din lă­zi­le de zes­tre

Dan­te­la croșe­ta­tă dă o tușă rus­ti­că țe­să­tu­ri­lor mo­der­ne

Bro­de­rii in­spi­ra­te din na­tu­ră

Cu­să­turi mi­gă­loa­se, în cu­lori vii împo­do­besc cu­ver­tu­ri­le și fețe­le de per­nă în cel mai au­ten­tic stil mol­do­venesc

Trăis­tuțe mol­do­venești prind viață la Na­tal­lia De­cor

Na­tu­ra es­te pen­tru Mi­re­la sur­să de in­spi­rație și de sta­re de bi­ne

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.