Povestea din spatele mâncării
Cele mai fericite, dar şi cele mai triste evenimente din viața oamenilor în general şi în special a românilor se petrec în jurul mâncării. Că e vorba de nuntă, botez, parastas, Crăciun, Paşte, aniversare sau pur şi simplu o întâlnire memorabilă, totul are loc în jurul mesei. Iar gustul mâncărurilor din copilărie ne urmăreşte toată viața.
E o mână de om, însă arde ca o flacără. Mereu face câte ceva, mereu vede oportunități acolo unde alții văd doar pământ sterp. Şi oriunde aruncă o sămânță ro- deşte o plantă. Poate pentru că o sădeşte cu iubire, cu încredere, cu sufletul curat.
Gabriela Solomon a studiat Dinamica Moleculară în Olanda, a călătorit pe jumătate de glob şi chiar a trăit perioade considerabile în alte țări. Totuşi, s-a întors în țară, acolo de unde-şi trage seva, pentru a se implica în viața comunității, pentru a scoate la lumină poveşti, rețete şi obiceiuri vechi, convinsă fiind că ele dau savoare şi consistență, dar şi rădăcini vieții mai tinerilor şi mai puțin tinerilor. Mai pe larg, în rândurile următoare.
Cine eşti tu, dragă Gabriela?
Pentru mine, dorința de aventură vine la pachet cu pragmatismul, cu intuiția şi cu pasiunea de a învăța din fiecare experiență. Călătoriile pe mai multe continente mi-au arătat cum să prețuiesc „acasă“şi identitatea pe care o duc cu mine. Am lansat şi condus diferite proiecte în mediul ONG (am o experiență de 10 ani în educație şi training) şi în mediul privat (turism şi dezvoltare comunitară). De când mă ştiu mă ocup în paralel de câte 3 proiecte. Acum „proiectul“prioritar este fetiţa mea Cristiana, care a împli- nit un an în noiembrie. Eu şi colega mea, Ioana Pătrăşcoiu, creştem proiectul My Secret Romania, prin care inspirăm călători români şi străini să descopere România de altădată. Iar alături de un grup curajos punem bazele unei fundații comunitare la Vâlcea pentru a aduna laolaltă toți oamenii care vor să mişte lucruri în judeţ şi a le oferi oportunități. Totul, cu şi pentru Cristiana.
De ce un proiect care are în centrul său mâncarea?
Proiectul My Secret Romania pune în centru experienţele. Bilanţul nostru se referă la rânduri de vie culeasă şi litri de must făcut, la căpițe de fân strânse, zile călare sau la numărul de cozonaci frământați. În toate excursiile organizate de noi inseram măcar o poveste în jurul mâncării şi, pe măsură ce clienţii ne scriau după aceea că le-au plăcut gazdele şi mâncarea, am zis că e de urmărit. Legătura cu partenerii de la My Transylvania a venit natural: Ioana i-a cunoscut la târgul de turism de la Berlin. Am zis în 2017 că facem Oltenia&Muntenia Brunch, iar în 2018 am făcut 10 evenimente culinare de tip brunch, asezonate cu multă cultură şi cunoştinţe noi pentru participanţi.
Pentru mine, nu e foarte mult despre mâncare, ci despre povestea din spatele mâncării. De fapt,
Țelul meu a devenit să fac bine, unde pot şi cât pot – mai întâi în proiecte de tineret, apoi în proiecte educaţionale şi, în ultimii ani, în proiecte de turism.
pentru mulţi dintre noi e mai mult despre memoria afectivă a gustului (bucătăria bunicilor, mesele de familie, ritualul pregătirii unui anumit fel de mâncare) şi abia apoi despre gust.
Cine pregăteşte aceste brunch-uri? Cine ia parte la ele?
La începutul anului pregătim un calendar cu locurile în care vom merge pentru brunch-uri si cu gazdele care ne primesc în curte sau în sat. Cu o lună înainte de eveniment dăm detalii despre meniu şi experienţa culturală, iar oamenii îşi rezervă un loc. Mâncarea e gătită de gazde cu ajutorul comunităţii, iar noi ne ocupăm de rezervări, ajutăm la aranjatul „expoziţiei culinare“, pregătim turul cultural. Participanţii pot fi oameni care stau aproape (de pildă, la Costeşti au venit mulţi vâlceni), dar şi oameni care îşi plănuiesc o excursie în jurul evenimentului (din Bucureşti, din Craiova, din Sibiu şi chiar din alte ţări). Sunt familii cu copii care vor să le arate cum erau mâncărurile bunicilor sau cum e să te caţări în copaci în livadă, sunt fii şi fiice care vor să le arate părinţilor că se petrec şi la ei în judeţ lucruri, sunt cunoscuţi de-ai gazdelor sau de-ai noştri.
Care este scopul brunch-urilor? Dar planurile în ce le priveşte?
Scopul proiectului „Gust şi gustări – elemente de cultură gastronomică din Oltenia şi Muntenia“este de a valorifica oportunităţile culturale şi turistice din sudul ţării. Este realizat împreună cu partenerii noştri de la Asociaţia
My Transylvania şi cofinanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN). Promovăm patrimoniul gastronomic prin aceste brunch-uri – evenimente alternative care oferă mâncare tradiţională veche într-un design nou, proaspăt şi contemporan cu consumatorii urbani, produse locale şi tururi culturale. Scopul secundar este să încurajăm localnicii să păstreze soiuri locale şi reţete vechi, să îngrijească peisajele de înaltă valoare naturală, să promovăm micii producători şi meşteşugarii din zonă şi să arătăm că se poate să găteşti cu ce ai în apropiere (cumpărăm produse de la localnici).
Dacă ar fi să convingi un român/ un străin să viziteze România, ce i-ai spune?
I-aş spune că în România există locuri unde timpul stă în loc şi te lasă să te bucuri de linişte şi de lucruri simple: mers cu căruţa, făcut must, mâncat fructe direct din copac. Că încă avem meşteşugari care păstrează şi înţeleg ritualuri şi simboluri vechi de sute de ani. Că avem fete frumoase şi mâncare bună, asezonată cu cel mai bun lichior/ cu bere ieftină.
În România există locuri unde timpul stă în loc şi te lasă să te bucuri de linişte şi de lucruri simple.