Fata cu ie
Christine Cioboată, iubitoare a tradițiilor românești, serbează Centenarul într-un mod cu totul aparte: a purtat ie în fiecare zi, pe tot parcursul anului 2018. Chiar dacă anul se apropie de final, iar ea se pregătește să marcheze 1 Decembrie într-un mod deosebit: nu va renunța la cămășile tradiționale nici după aceea. Colecționează și recondiționează ii de multă vreme și a ajuns astăzi la un dulap cu 150 de piese!
Cum s-a aprins pasiunea ta pentru portul popular?
Cred că a început acum multă vreme, cu plăcerea pentru veșmintele vechi, cusute de mână, cu dragostea pentru artă, povești – incluzând și literatura – și semiotică. Inevitabil, drumul spre portul popular s-a materializat firesc. Costumele populare sunt o manifestare a artei îmbinate cu manufactura de mare calitate. Drumul cânepii sau al inului din spatele curții până la pânza țesută, croită și cusută ne vorbește despre oameni și umanitate. Cămășile au în ele povești, simboluri și îmbinări de formă și culoare. Precum culorile și formele care se îmbină într-un caleidoscop, pasiunile mele se construiesc una pe alta și dezvăluie frumusețea și înțelepciunea lumii.
Povestește-ne despre prima ta ie.
Prima ie care s-a aflat în dulapul meu este o cămașă veche de cânepă pe care am primit-o în Bucovina, pe vremea când eram în liceu, de la o doamnă care cosea. Cele ce au urmat au venit firesc.
Știm că le și recondiționezi. Ne poți povesti?
Am în colecție în jur de 150 de cămăși mai noi sau mai vechi, pentru femei și pentru bărbați, purtabile sau în diverse stadii de degradare. Unul dintre lucrurile care mă bucură cel mai tare este să readuc la viață cămășile cusute, să împletesc povestea lor cu povestea mea. E ca și cum ai scoate o carte veche dintr-un beci întunecos, o carte pe care n-a mai citit-o nimeni niciodată. Îmi place să repar și să port iile obișnuite pe care le poți alătura unei ținute comode, într-o zi în care, dacă ai putea să alegi, ai rămâne în pijama în pat. Sunt cămășile fără pretenții care te înțeleg și te însoțesc și în care ești în același timp liber, unic și special.
Îmi place să port iile obișnuite pe care le poți alătura unei ținute comode.
Cos nu doar acasă. Nu atât de mult cât mi-aș dori însă. Obișnuiesc să cos în mașină în timpul „excursiilor“noastre zilnice către și de la serviciu. Atunci când dăm o fugă până acasă (se coase perfect pe porțiunile de autostradă) sau pe verandă, cu motanul tolănit pe picioarele mele.
Ai o ie preferată? Care din ele are povestea cea mai interesantă?
Mai curând am o poveste preferată dintre poveștile iilor mele. Aș vrea să vă povestesc despre iile mele „surori“de Mateiaș (n.r. jud. Argeș). Pentru mine, iile surori sunt cămășile pe care, atunci când le așezi una lângă alta și le privești, par identice. Apoi, cu puțină atenție, începi să descoperi o multitudine de diferențe. Ele au venit cu o poveste și cu o lecție minunată de viață. Îmi doream o ie din zonă și nu reușeam să găsesc una pe măsura mea. Într-o zi, am primit un mesaj de la o doamnă pe care nu o cunoșteam și care nu mă văzuse în viața ei. Mi-a spus că are două cămăși și mi-a cerut adresa poștală pentru a-mi trimite coletul. Fără poze, fără garanții nici de-o parte, nici de cealaltă. Mi-a spus că, dacă îmi vin, să păstrez ce îmi doresc. Am primit pachetul, am probat cămășile bucurându-mă ca un copil. A venit următoarea surpriză, în momentul în care i-am comunicat doamnei că aș dori să păstrez cămășile: mi-a spus că se bucură și că pot să le plătesc atunci când voi avea bani. Povestea lor îmi aduce aminte de două lucruri foarte importante în viața mea: încrederea în oameni și că, atunci când îți dorești ceva, acel ceva vine spre tine.
Cum s-a născut proiectul „Fata cu Ie“?
„Fata cu Ie“e mai mult o călătorie, un drum spre mine, spre rădăcinile mele, spre străbunii mei, spre înțelepciunea și darurile trecutului, spre moștenirea culturală lăsată de înaintașii noștri. Proiectul a pornit dintr-o joacă. Colecționez de câțiva ani cămăși vechi și obișnuiam să le port destul de des. La un moment dat, pe la începutul anului trecut, soțul meu m-a întrebat când o să consider că am suficiente ii/cămăși. Răspunsul meu spontan a fost… atunci când ajung la 365, câte una pentru fiecare zi a anului! Plecând de la gluma copilărească, s-a născut ideea proiectului. Mi s-a părut cea mai potrivită manieră de a-mi arăta recunoștința față de esența poporului român, de oamenii care au construit România întreagă, așa cum o privim acum. Pentru mine, la nivel personal, e un omagiu adus României și ro-
Am în plan să-mi cos și eu măcar o cămașă, după sufletul meu.
mânilor și jumătății mele românești – sunt jumătate săsoaică și caut încă un costum săsesc pe care să-l prind în povestea mea de anul acesta.
Porți o ie pe zi. Cum le integrezi în diversele ținute?
La începutul proiectului mi se părea foarte greu să mă îmbrac numai în ie. Aveam deja câteva „rețete“de purtat ie, despre care știam că funcționează și eram tentată să mă îmbrac în permanență după modelul cunoscut. Acum am început să fac alăturări tot mai curajoase, dar care să păstreze frumusețea și spiritul cămășilor. Am purtat ie în toate mediile, de la întâlniri oficiale și seri la Ateneu sau la teatru, până la ținute de îmbrăcat în galerie, la un meci de handbal sau de fotbal. Sunt piese vestimentare versatile și care, combinate cu puțină inspirație, pot scoate din anonimat orice fel de ieșire în lume. Dacă totuși nu vreți să ieșiți în evidență, atunci… nu purtați ie.
Mă simt româncă oricare ar fi colțul de lume în care mă aflu și în orice zi a anului.
Ești o promotoare a culturii românești. Bănuiesc că reacțiile celor din jur sunt diverse. Care au fost cele care te-au motivat să faci asta în continuare?
Surpriza mea a fost că, în toată călătoria mea de anul acesta, am învățat foarte mult, am crescut mult, am avut experiențe variate și n-am avut niciodată reacții negative. Cât despre motivația mea… în primul rând au fost angajamentul meu față de mine și promisiunea pe care mi-am făcut-o atunci când mi-am asumat să port cămașa românească zilnic. Au venit emoții din spații diverse, care m-au încurajat și m-au făcut să mă bucur de această experiență.
Vei purta ii și în 2019?
Da, povestea începută anul acesta a prins rădăcini adânci în mine și în obiceiurile mele. Sunt și voi rămâne Fata cu Ie, la fel ca toate femeile care apreciază și poartă cămașa românească.
Cum vei marca 1 Decembrie?
Pentru că voi fi în Lisabona, am ales deja de ceva vreme ia pe care o voi purta atunci. Este una cu albastru și portocaliu, în culorile lor.
Cum vei petrece Crăciunul?
Crăciunul îl petrec acasă, în familie. Vom merge la Cluj la părinții mei, locul din care n-am lipsit niciun an. Ne-am obișnuit să fim strânși în jurul bradului pe care îl împodobim împreună și bucurându-ne de bucatele minunate făcute de mama.