Povestea mea

Loredana Batariga are 41 de ani și în urmă cu 4 ani și jumătate a descoperit o tumoră agresivă la sân. Însă situația era și mai complicată: era însărcinată cu al doilea copil în luna a patra. „Sincer, ca orice pacient aflat în postura asta, mi-a trecut prin cap că până aici mi-a fost dat să trăiesc și am suferit îngrozitor. Miau trecut tot felul de gânduri prin cap, dar era ceva normal, eram într-o stare de șoc. Am consultat câțiva doctori de specialitate oncologică și toți îmi recomandau să nasc prematur, cu riscurile de rigoare, ca să mă salvez pe mine, sfat care nu mi se potrivea deloc, mai ales că acasă aveam o fetiță de 10 ani cu autism.” Din fericire, a găsit un medic care a susținut-o și a dus sarcina la bun sfârșit, însă imediat după naștere a început ședințele de chimioterapie și apoi a făcut operația de extirpare a sânului și în același timp cea de reconstrucție mamară. „Mi-au rămas întipărite în minte cuvintele domnului doctor Blidaru: «Să știi că eu nu sunt Dumnezeu și nu fac minuni! Grija mea este să te vindec!»”. Au trecut mai bine de 4 ani, iar Loredana se consideră o femeie norocoasă pentru că a dat peste cei mai buni medici, adevărați dumnezei, care i-au ajutat să trăiască pe ea și pe copilașul ei.