Prima Tosca din lume
O soprană de excepție a fost cea care în 1900 a interpretat-o pe Floria Tosca, celebrul, acum, personaj al lui Giacomo Puccini. Premiera a avut loc la 1 ianuarie, la Roma.
Cea care a zguduit lumea operei a fost româncă. De fapt, Hariclea Darclée Hartulary, despre ea este vorba, era de origine greacă, din Turnu Măgurele, născută la Brăila, în 1860. Fiică de moșieri, a studiat în particular până la 16 ani, când a plecat la Viena. A studiat apoi la Paris, la București și din nou la Paris. Avea 21 de ani când s-a măritat, la Brăila, și 28 de ani când a debutat la Paris cu rolul Margaretei din Faust, a lui Gounod.
Suferință și succes
Perioada pariziană, până la marele debut, a fost destul de complicată. Trebuia să-și limiteze cheltuielile la cei 500 de franci pe lună trimiși de părinți. Și la ce mai câștiga Iorgu Hartulary, soțul ei. Din păcate, banii de la Iorgu, dependent de jocurile de noroc, erau incerți, de aceea viața lor la Paris a fost destul de complicată, chiar dacă se iubeau nespus. Cu câteva luni înainte de marele debut, a avut o singură apariție în Romeo și Julieta a aceluiași Gounoud. O singură apariție, pentru că invidia artistelor consacrate a făcut să i se retragă rolul. Dar perseverența Haricleei a trecut peste tot, peste gelozia colegilor, chiar și peste dragostea ei. Pentru că Iorgu, la un moment dat, i-a dat un ultimatum: cu mine în România sau singură aici! Și a ales cariera. Margareta din Faust a fost un succes, iar Gounod – încântat. De altfel, compozitorul a fost cel care i-a dat numele de scenă Darclée.
Privighetoarea Carpaților
După ce Puccini compune special pentru vocea ei Tosca, Darclée devine preferata și răsfățata marilor compozitori și marilor scene ale Europei. Pietro Mascagni scrie pentru ea Iris, iar Alfredo Catalani, La Wally. La 26 decembrie 1890, Hariclea Darclée debutează la Scala din Milano cu rolul Chimenei din Cidul de Massenet. A fost consacrarea ei mondială, pentru că în curând se impune ca primadonă, rând pe rând, pe scenele din Paris, Berlin, Florența, Milano, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Barcelona, Madrid, Monte Carlo, Moscova și Sankt Petersburg. În 1918 s-a retras, după ce ani de zile presa din toată lumea a numit-o Privighetoarea Carpaților. Iar în 1936 a revenit în România. Din păcate atât de săracă și deja uitată, încât trei ani mai târziu a fost înmormântată pe spezele Ambasadei Italiei la București.
Trăim pentru lume, glorie şi pentru noi deloc. Simulăm fericirea şi numai Dumnezeu ştie câte supărări şi deziluzii sunt în inima şi mintea artistului. Hariclea Darclée
Regele Carlos al Portugaliei era îndrăgostit de soprană și-i scria adesea: „Dacă aș putea, te-aș păstra pentru mine și ți-aș cere mereu, mereu să cânți“.