Pri­ma Tos­ca din lu­me

O so­pra­nă de ex­ce­pție a fost cea ca­re în 1900 a in­ter­pre­tat-o pe Flo­ria Tos­ca, ce­le­brul, acum, per­so­naj al lui Gia­co­mo Puc­cini. Pre­mi­e­ra a avut loc la 1 ia­nua­rie, la Ro­ma.

Femeia - - VINTAGE -

Cea ca­re a zgu­du­it lu­mea ope­rei a fost ro­mâncă. De fapt, Ha­ri­clea Dar­clée Har­tu­la­ry, des­pre ea es­te vor­ba, era de ori­gi­ne gre­a­că, din Tur­nu Mă­gu­re­le, năs­cu­tă la Brăi­la, în 1860. Fi­i­că de moși­eri, a stu­diat în par­ti­cu­lar până la 16 ani, când a ple­cat la Viena. A stu­diat apoi la Pa­ris, la Bu­cu­rești și din nou la Pa­ris. Avea 21 de ani când s-a mă­ri­tat, la Brăi­la, și 28 de ani când a de­bu­tat la Pa­ris cu ro­lul Mar­ga­re­tei din Faust, a lui Go­u­nod.

Su­fe­ri­nță și suc­ces

Pe­ri­oa­da pa­ri­zia­nă, până la ma­re­le de­but, a fost des­tul de com­pli­ca­tă. Tre­bu­ia să-și li­mi­te­ze chel­tu­i­e­li­le la cei 500 de franci pe lu­nă tri­miși de pă­ri­nți. Și la ce mai câști­ga Ior­gu Har­tu­la­ry, soțul ei. Din pă­ca­te, ba­nii de la Ior­gu, de­pen­dent de jo­cu­ri­le de no­roc, erau in­ce­rți, de ace­ea viața lor la Pa­ris a fost des­tul de com­pli­ca­tă, chiar da­că se iu­be­au nes­pus. Cu câte­va luni înain­te de ma­re­le de­but, a avut o sin­gu­ră apa­riție în Ro­meo și Ju­li­e­ta a ace­lu­iași Go­u­no­ud. O sin­gu­ră apa­riție, pen­tru că in­vi­dia ar­tis­te­lor con­sa­cra­te a fă­cut să i se re­tra­gă ro­lul. Dar per­se­ve­re­nța Ha­ri­cle­ei a tre­cut pes­te tot, pes­te ge­lo­zia co­le­gi­lor, chiar și pes­te dra­gos­tea ei. Pen­tru că Ior­gu, la un mo­ment dat, i-a dat un ul­ti­ma­tum: cu mi­ne în Ro­mânia sau sin­gu­ră aici! Și a ales ca­ri­e­ra. Mar­ga­re­ta din Faust a fost un suc­ces, iar Go­u­nod – încântat. De alt­fel, com­po­zi­to­rul a fost cel ca­re i-a dat nu­me­le de sce­nă Dar­clée.

Pri­vi­ghe­toa­rea Car­pați­lor

Du­pă ce Puc­cini com­pu­ne spe­cial pen­tru vo­cea ei Tos­ca, Dar­clée de­vi­ne pre­fe­ra­ta și răs­făța­ta ma­ri­lor com­po­zi­tori și ma­ri­lor sce­ne ale Eu­ro­pei. Pi­e­tro Mas­cagni scrie pen­tru ea Iris, iar Alfre­do Ca­ta­lani, La Wal­ly. La 26 de­cem­brie 1890, Ha­ri­clea Dar­clée de­bu­te­a­ză la Sca­la din Mi­la­no cu ro­lul Chi­me­nei din Ci­dul de Mas­se­net. A fost con­sa­cra­rea ei mon­dia­lă, pen­tru că în cu­rând se im­pu­ne ca pri­ma­do­nă, rând pe rând, pe sce­ne­le din Pa­ris, Ber­lin, Flo­re­nța, Mi­la­no, Ro­ma, Bue­nos Ai­res, Li­sa­bo­na, Bar­ce­lo­na, Ma­drid, Mon­te Car­lo, Mos­co­va și San­kt Pe­ter­sburg. În 1918 s-a re­tras, du­pă ce ani de zi­le pre­sa din toa­tă lu­mea a nu­mit-o Pri­vi­ghe­toa­rea Car­pați­lor. Iar în 1936 a re­venit în Ro­mânia. Din pă­ca­te atât de să­ra­că și de­ja ui­ta­tă, încât trei ani mai târziu a fost înmor­mânta­tă pe spe­ze­le Amba­sa­dei Ita­li­ei la Bu­cu­rești.

Trăim pen­tru lu­me, glo­rie şi pen­tru noi de­loc. Si­mu­lăm fe­ri­ci­rea şi nu­mai Dum­ne­zeu ştie câte su­pă­rări şi de­zi­lu­zii sunt în ini­ma şi min­tea ar­tis­tu­lui. Ha­ri­clea Dar­clée

Re­ge­le Car­los al Por­tu­ga­li­ei era îndră­gos­tit de so­pra­nă și-i scria ade­sea: „Da­că aș pu­tea, te-aș păs­tra pen­tru mi­ne și ți-aș ce­re me­reu, me­reu să cânți“.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.