Întoarce-te în propria viață
În noaptea de revelion ne îmbrăcăm festiv, petrecem, desfacem sticle de șampanie, lansăm focuri de artificii – sărbătorim din plin deopotrivă un sfârșit și un alt început de an. E una din puținele situații în care amestecăm, în voie bună, și sfârșit, și început. Altfel, de cele mai multe ori, tranziția asta implică dacă nu durere, cel puțin tristețe; dacă nu frică de un viitor necunoscut, cel puțin îngrijorări.
Soarta ne poate lua prin surprindere cu evenimente care ne scot de pe drumul pe care călătoream nestingheriți, obligându-ne să reconfigurăm traseul și să găsim noi modalități de a ne continua viața. Paradoxal însă, lucrurile par mai complicate când decizia unei schimbări majore se află în mâna ta. Să îți asumi hotărârea de a-ți schimba viața când nu te obligă nimeni și nimic în afara ta și a senzației că nu mai încapi în vechea piele pare chiar o nebunie.
Pare, dar nu e. În realitate, e semnul că ai atins pragul de la care nu te mai poți minți, ignora și nici măcar justifica pentru diferența majoră dintre cum pare a fi viața ta în ochii celorlalți și cum te simți tu trăind-o zi de zi. Ai obosit să îți joci la perfecție rolurile de mamă, soție, prietenă, fiică; să pretinzi că totul e minunat, dar să te doară din ce în ce mai tare fiecare zâmbet forțat. Să nu înțelegi cum ai ajuns într-o asemenea situație, după toate eforturile depuse și toată credința că asta este viața pe care ți-ai dorit-o. Bine, începi să îți dai seama că te-ai menținut atât de ocupată și de preocupată, încât niciunei emoții nu i-ai dat șansa să iasă la iveală. Acum s-au adunat toate buluc și fac o revoltă generală. Atenția îți este acaparată din ce în ce mai mult de zbuciumul interior și te miri că zac acolo atâtea întrebări fără răspuns. Ai fost pe oriunde în toți acești ani, numai în viața ta nu.
„Ai uitat de tine“, îți șuieră o voce în cap. Și, brusc, înțelegi cum ai fost hoțul propriei vieți. Cum ai furat din ea puțin câte puțin și ai dat altora, iar pe tine nici măcar nu te-ai luat în calcul. Sau poate ai crezut că doar așa te vor aprecia și te vor iubi ceilalți. Ai ajuns să fii oficial în viață, fără a avea parte de viață. E punctul în care se pot uni un sfârșit și un alt început. E clipa din care poate răsări mugurul unei vieți trăite în menirea ei: să te uiți la tine și să te descoperi cu adevărat, la pachet cu toată perfecțiunea și imperfecțiunea ta; să înțelegi că ți-a lipsit cel mai mult iubirea ta pentru tine.
Promite-ți că vei răspunde „prezent“în fiecare zi a vieții tale. Indiferent de ceea ce ți s-a întâmplat, există întotdeauna un moment potrivit pentru a o lua de la capăt. Învață din greșeli și mergi mai departe. Acceptă-ți trecutul. Cunoaște-te pe tine însăți. Și, mai ales, află-ți interesele și pasiunile: ele sunt ingredientul esențial pentru a te putea întoarce cu bucurie în propria viață.