Poveste cu happy-end

Când te gândești la rasa golden retriever, cât este de drăgălaș și blând, nu te-ai aștepta să te înhațe, așa-i? Povestea lui Kibo e una tipică și mi se pare fascinant că în cariera mea de până acum am fost mușcată de trei ori în total (vorbesc de mușcături reale, nu de ciupit) și de fiecare dată a fost vorba de un golden retriever. Kibo sau, mai bine zis, stăpânii lui, care așteaptă un copil, au ajuns la mine prin Tina´s Pets, partenera mea de lucru. Kibo începuse să arate semne de posesivitate și pază pe resurse. Când a mușcat-o pentru un șervețel pe care pusese „stăpânire“, Tina le-a recomandat stăpânilor să ia legătura cu mine. Au venit sceptici, fiind supraprotectori cu câinele și tratându-l mai degrabă ca pe un copil decât ca pe un câine. Lucrul cu el m-a ajutat să-i văd adevărata față, anume că era un câine foarte nesigur, dar și că reacțiile lui vin doar dacă nu ești suficient de calm și ferm (fermitate corect dozată). Stăpânii au înțeles foarte bine ce au de făcut, au devenit mai asertivi în relația cu el, iar acum Kibo este deja reabilitat. Nu au mai avut niciun incident cu el. Și mă bucură mult că stăpânii pot fi liniștiți acum în legătură cu venirea pe lume a copilului și prezența în continuare în viața lor a lui Kibo. Știu exact ce au de făcut.