Novi Sad, o perlă neoclasică plină de viață
o perlă neoclasică plină de viață
Fiind în vacanță prin Serbia cu prietenele, o țară subestimată din punct de vedere turistic, am ajuns într-un oraș seducător la doar o oră de mers cu mașina de Belgrad. Deși este al doilea ca mărime din țară, fiind numai cât Brașovul, Novi Sad ne-a impresionat prin ambianța sa neoclasică, păstrată în mare parte în centrul istoric, îmbinată ici-colo cu cea medievală.
Mare centru industrial și cultural, supranumit „Atena Sârbească”, numele orașului de astăzi a fost dat de Împărăteasa Maria Tereza, care i-a spus Neoplanta ( „plantații noi”), pe care localnicii l-au tradus în sârbă. E situat pe un platou înalt pe malurile Dunării și Canalului DunăreTisa-Dunăre și, datorită poziției strategice de supraveghere și comerț, a fost locuit încă de-acum 6.000 de ani și disputat intens de-a lungul timpului: a fost cucerit de celți, romani, huni, bizantini, franci, bulgari, maghiari, turci și austro-ungari, abia apoi rămânând al sârbilor. Astfel, orașul a devenit în 1945 capitala Voivodinei, o provincie a fostei Republici Socialiste Federative Iugoslavia și Serbiei. Iar astăzi își cheamă turiștii.
Arome și gusturi
Ajunse în centru, aroma preparatelor proaspăt gătite ne-a făcut să realizăm că ideea unui brunch suna excelent. Cum toate localurile arătau bine pe afară, ne-a fost destul de greu să alegem, așa că ne-am lăsat duse de intuiție: un pub cu mezanin prin geamurile căruia puteam privi cum se desfășoară viața sârbească. Chelnerul, într-o uniformă la patru ace și cu o engleză impecabilă, ne-a recomandat câteva feluri de mâncare tradiționale ușoare. Modul de prezentare ingenios, cu plite sub care se găseau mici candele, cu platouri ovale de lemn și cratițe de lut proaspăt scoase din cuptor, a transformat această experiență neplănuită într-una din cele mai interesante.
Plimbare liniștitoare
Palatul Menratova, Palatul Gvozdeni čovek, Palatul Dunavske și Vladicanski Dvor sunt doar câteva dintre monumentele istorice importante care îți dezvăluie „hainele“suprapuse ale timpului peste acest loc. Iar Piața Libertății pe noi ne-a fermecat: Palatul Consiliului Local, o clădire eclectică uluitor decorată, stă față în față cu Catedrala Romano- Catolică Sfânta Fecioară Maria, ridicată în 1742 în stil neogotic. Celelalte două laturi ale pieței se constituie în două stiluri arhitectonice diferite, ca o luptă între Vest (francez) și Est (rusesc, socialist), reușind să-ți spună simplu o poveste tumultuoasă.
Ne-am delectat parcurgând la pas străduțele pavate și pline de culoare. Apoi am trecut Podul Varadin, reconstruit în 2000 după bombardamentele NATO din 1999, spre faimoasa cetate.
Gibraltarul Dunării
Fortăreața Petrovaradin, cunoscută și ca „Gibraltarul Dunării“, a fost făcută de austrieci în 1692 ca stavilă împotriva turcilor. O plimbare pe ziduri, de unde am admirat orașele despărțite de Dunărea bătrână, ne-a luat nu mai puțin de-o oră. Pe vremuri, în cetate erau peste 200 de case. Acum se află două muzee, planetariul, câteva galerii de artă și terase. Însă marea atracție rămâne „Ceasul Inversat”! Probabil te va deruta, dar lucrurile stau așa: limba mică arată minutele, iar cea mare indică ora. Legenda spune că intenționat a fost făcut așa, ca pescarii de pe Dunăre să vadă ora de la depărtare.