Alba Iulia sau renașterea orașului Unirii
În luna când sărbătorim iubirea, vă propun un weekend în doi într-un oraș de toată lauda. Alba Iulia a reușit în numai zece ani să se transforme dintr-un cărbune prăfuit și ascuns de privirile oamenilor într-un diamant strălucitor și extrem de valoros, de renume internațional.
Cu o istorie extrem de bogată ce a dictat cursul țării, trei evenimente cruciale au transformat orașul în capitala neoficială a țării așa cum o știm astăzi. Pe 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul unea Transilvania cu Țara Românească și își făcea intrarea triumfală în Alba. Apoi, în 1784, Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, încheiată la Alba Iulia, a avut ca urmare dobândirea unor drepturi de către țăranii români în fața conducătorilor feudali. Apoi, ultimul eveniment de maximă importanță s-a desfășurat la 1 decembrie 1918: în cetate a avut loc Marea Adunare Națională pentru proclamarea Marii Uniri.
Trei cetăți suprapuse
Deși astăzi admirăm cetatea de tip Vauban, o bijuterie arhitectonică a vremii, în acest loc s-au stabilit întâi romanii, acum
1.900 de ani, mai exact Legiunea a XIII-a Gemina înființată de Iulius Cezar. Castrul roman a fost descoperit în timpul lucrărilor de modernizare din cetate, iar astăzi poate fi admirată o bună parte din el: Via Principalis – strada pe unde treceau carele romanilor–, clădirile ingenioase– cu încălzire în podea și canalizare – și Muzeul Principia, ce adăpostește o parte din castrul roman (camera sacră, camera tezaurului și oficiile comandanților).
Cetatea medievală a Bălgradului a îngropat tot ce au construit romanii. Au rămas astăzi părți din ziduri, dar și Catedrala Romano-Catolică, cea mai veche catedrală din România.
Cetatea Alba Carolina a fost proiectată la 1700, când conducătorii Imperiului Habsburgic le-au spus locuitorilor că trebuie ridicată o fortăreață pentru apărarea în fața otomanilor (deși vremurile acelea trecuseră) și
pentru apărarea graniței (deși nu aici era granița). În schimb, platoul înalt flancat de dealuri era un însemnat punct strategic: reprezenta poarta de intrare în Munții Apuseni, bogați în metale prețioase (Roșia Montană), sare (Ocna Mureș) și cărbune, iar în imediata apropiere se află trei râuri, printre care Mureșul, atunci navigabil. Evident, cetatea nu a fost folosită niciodată în scopul în care a fost construită.
Plimbare braț la braț
Nu-i nimic mai încântător decât să iei cetatea la pas alături de cel iubit. Intră pe Poarta a VI-a, locul în care afli câteva date istorice, vezi harta și alege din cele câteva propuneri de trasee. Oprește-te la Catedrala Reîntregirii, locul în care în 1922 Regele Ferdinand și Regina Maria au fost încoronați ca suverani ai României Mari. Acordă-ți un moment de tihnă la Catedrala Sfântul Mihail, refăcută în 1246 și declarată cel mai valoros monument de arhitectură romanică și gotică din Transilvania. Vizitează Muzeul Unirii, dar și Sala Unirii – fost cazinou militar, a fost aleasă drept spațiu pentru Marea Adunare Națională, întrucât doar aici încăpeau cei 1.228 de delegați. Admiră statuia lui
Mihai Viteazul călare în Piața Cetății, în spatele căreia se află
Palatul Principilor, unde a locuit o perioadă cu ibovnica sa. Printre Ruinele Romane și un prânz copios la Hotel Medieval, termină turul la Poarta a III-a, un arc de triumf monumental, cu decorațiuni baroce uluitoare. Afară, de pe platoul unde se află
obeliscul închinat memoriei lui Horea, Cloșca și Crișan, se vede minunat priveliștea asupra orașului nou și dealurilor înconjurătoare. Iubitorii de povești vor spune că la baza obeliscului a fost întemnițat Horea, dar, de fapt, el a fost dus în camerele de detenție din Poarta a IV-a, iar monumentul a fost ridicat mult mai târziu, în 1937.