A dărui și a primi

Pe vremea când eram copil, am asistat la o scenă care mi-a rămas întipărită în minte. La un moment, cu o ocazie anume, o doamnă a primit un buchet de flori. Gestul nu a mișcat-o prea mult pe distinsa, ba chiar a făcut-o să comenteze: „Hm, mi-a adus flori… Dar ce, eu mănânc flori?“

Am rămas șocată atunci și șocată sunt și astăzi de astfel de reacții.

Tuturor ne place să primim ceva în dar. Că e de la Moș Crăciun, de la iubit, de la soț, de la mama sau tata, de la sora sau prietena cea mai bună, de la o colegă, de fiecare dată ne bucurăm.

Ideal este ca persoana care îți face cadoul să-l aleagă pe cel potrivit preferințelor și personalității tale. Să nu facă daruri convenționale, eventual același tip de cadou mai multor persoane, indiferent de vârstă și de fel de a fi. Cred că este un dar, aproape un har să știi să dăruiești. Deseori, un cadou lipsit de valoare materială poate avea un efect mai mare decât unul foarte scump. Depinde și de cum îl oferi: frumos împachetat, cu zâmbetul pe buze, cu două rânduri scrise de mâna ta…

Dar cred că este un dar și să știi să primești un cadou. Să mulțumești pentru el privindu-l în ochi pe dăruitor, să-l desfaci în fața lui și să-ți arăți bucuria sinceră dacă nu pentru cadoul în sine, măcar pentru gest. Pentru faptul că persoana cu pricina s-a gândit la tine și a făcut un efort. Poate nu financiar, dar măcar de timp. Și ce poate fi mai frumos decât să-ți ofere cineva parte din timpul său?

Parte din viața sa, din gândurile sale…

Înainte de orice, dăruiește-i omului iubit de Ziua îndrăgostiților timp, momente de care să-și amintească peste ani cu drag, vorbe care să-i topească inima!