Carmen Tocală, o româncă la conducerea baschetului mondial
După 13 ani de condus baschetul din România și Europa, Carmen Tocală, fostă campioană balcanică și fost secretar de stat pe probleme de sport, a preluat frâiele baschetului mondial și ne dezvăluie drumul parcurs până acum, dar și viitorul planificat de ea.
Afost vicecampioană mondială universitară în 1983, campioană balcanică și națională, este maestru emerit al sportului și ambasador onorific al României. Proaspătul vicepreședinte al Federației Internaționale de Baschet (FIBA Europe) – funcție pe care o va ocupa până în 2023 – a absolvit Politehnica, a făcut presă sportivă și mondenă timp de 15 ani, dar și Colegiul de antrenori, un doctorat și masterat în management sportiv, studii în Diplomație și Apărare. Că doar vorba lui Carmen Tocală: „omul cât trăiește învață!“Și evoluează, strălucește dea dreptul, am adăuga noi.
Ați fost prima femeie președinte al Federației Române de Baschet, iar acum sunteți prima femeie vicepreședinte al Federației Internaționale de Baschet. Cum vă simțiți în ipostaza de deschizătoare de drumuri?
Am avut un singur regret în 2005, când miam depus candidatura pentru funcția de președinte al FR Baschet: că nu am avut contracandidat. Fiind o mare competitoare, mi sar fi părut cel puțin provocator dacă reușeam să înving pe cineva. Cred că iam speriat pe colegii mei sau poate că baschetul românesc avea nevoie de o schimbare. Le mulțumesc celor care au crezut în mine! Și au crezut toți. Fără ei, echipa baschetului românesc în totalitatea ei, nu aș fi ceea ce sunt acum.
Cât de greu v-a fost, ca femeie, să obțineți aceste funcții și să faceți față apoi responsabilităților?
Aș fi prea lipsită de modestie dacă aș recunoaște că IQul
(142) și zodia (Pești) mă ajută câteodată? Sportul părea a fi, încă din Antichitate, o lume a bărbaților. La Jocurile Olimpice concura numai sexul tare și nici ca spectatori în arenă nu erau primite femeile. Biserica a interzis JO. Acestea au fost reluate, în epoca modernă, cu egalitate de gen pentru bărbați și femei. Recunosc, ca femeie trebuie să muncești dublu, să fii diplomată, politicoasă, răbdătoare, pacifistă în lumea bărbaților. Rețineți: atât cu bărbații, cât și cu femeile. Cele care acceptă mai greu sunt femeile.
Cum v-a primit baschetul mondial? Cum a fost la prima masă rotundă la care România a fost reprezentată de o femeie?
A fost cel mai ambițios congres al meu. Era în Japonia, ajunsesem cu câteva ore înainte și veneam după amenințarea cu suspendarea internațională pentru neplata datoriilor anterioare. Era să adorm în timpul primei ședințe din cauza oboselii, dar a venit momentul în care să mă afirm. Lubo Kotleba, celebrul și temutul atotfăcător în baschetul mondial, face prezența și anunță că în sală se află prima femeie președinte participantă la Congres, venită din România: „Tinerică, drăguțică, să vedem ce poate face!“Și mă prezintă, asigurând totodată asistența că vor ține greu pasul cu puterea și dăruirea mea. Surpriza: de la prezidiu se ridică șeicul Al Sabah, vicepreședinte FIBA, președinte al Comitetului Olimpic Asiatic și șeful Organizației Țărilor Exportatoare de Petrol, și spune: „Greutatea ta în aur ca să vii să lucrezi la Comitetul Olimpic Asiatic!“Pășește
Recunosc: ca femeie, trebuie să muncești dublu, să fii diplomată, politicoasă, răbdătoare, pacifistă în lumea bărbaților. Rețineți: atât cu bărbații, cât și cu femeile.
spre mine, cu o cutiuță de bomboane fine în mână. Deschid microfonul și spun candid: „Ce păcat, am slăbit câteva kilograme și aș pierde! Nu pot chiar acum“. Din acel moment, nu a existat un partener în lume căruia săi cer ajutorul și să nu sară imediat. Un exemplu în acest sens: pe sediul Federației Române de Baschet (realizat din venituri proprii) se află sigla NBA. Nimeni în afară de NBA și România nu o mai are în cele 213 state membre FIBA. Sigla nu poate fi folosită decât cu acceptul NBA sau contra cost (20 de milioane de dolari).
David Stern, șeful NBA, a apreciat programele de caritate ale baschetului românesc și, în acest semn, nea oferit vectorialul. Ce mândrie!
Ați fost aleasă de 156 de reprezentanți ai federațiilor naționale din lume să conduceți baschetul mondial pentru 4 ani. Când ați început să jucați baschet, v-ați închipuit că puteți ajunge aici?
Am fost aleasă prima din Europa. Mare mândrie, pe care am primito cu smerenie! În ceea ce privește copilăria, nu îți poți imagina atunci decât că poți juca baschet, poți deveni vedetă în liceu, universitate, în lumea ta, a sportului pe care îl practici și a fanilor acestuia. Eu am jucat volei de la 1013 ani, dar, fiind o combativă, mam îndreptat către baschet. În administrația baschetului am intrat pentru că nașa mea mia spus că, dacă tot vreau să demonstrez că baschetul și societatea înseamnă altceva, trebuie să intru în cadrul structurii sportive și să demonstrez. Ceea ce am și făcut!
Ați condus Federația Română de Baschet 13 ani. Ce-i lipsește baschetului românesc ca să se ridice la nivelul celui european, dacă nu chiar american?
Baschetul românesc nu a avut șansa să se compare cu ceilalți membri afiliați. Sistemul a fost unul închis, la nivel mondial, cu calificări din Campionatele europene. La Jocurile Olimpice se califică două țări de pe fiecare continent, urmare a rezultatelor sportive din continentale. În Europa sunt 51 de federații naționale. România nu a fost niciodată la JO, dar a făcut istorie, a introdus 3x3 la JO și este prima campioană europeană la 3x3. Sper ca echipa feminină să fie la Tokyo în 2020!
Ați refuzat funcția de secretar general al Federației Internaționale de Baschet (și un salariu de 200.000 de euro pe an) pentru postul de președinte al Autorității Naționale pentru Tineret și Sport, în România. Ați regretat vreodată?
Probabil că de aceea sunt acum în structurile de conducere ale Federației Internaționale. Da, am refuzat în anul 2012, pentru că nimic nu mi se pare mai bun pentru mine decât să locuiesc, să muncesc, să iubesc în țara mea.
Ce calități pe terenul de baschet, ca jucătoare, v-au folosit în managementul sportiv?
Combativitatea. Am fost, ani de zile, una dintre cele mai combative și mai bune apărătoare, excelentă săritoare și recuperator. Atunci când mingea era a nimănui, trebuia să fie a mea: interceptam, recuperam, îmi apăram cetatea, coșul de baschet.
Vă pregătiți candidatura pentru un post în conducerea Forului Mondial de Baschet, din care face parte și NBA. Ce presupune această funcție și ce vă recomandă pentru ea?
Ar fi o mare bucurie să colaborez cu „greii“baschetului în Comisia de Dezvoltare, poate să
Pe sediul Federației Române de Baschet se află sigla NBA. Nimeni în afară de NBA și România nu o mai are în cele 213 state membre FIBA.
intru în Comitetul Executiv. Ce ma recomandat? 13 ani de activitate în conducerea baschetului din România și din Europa, proiectul Baschetul în grădinițe, programele de caritate desfășurate după modelul NBA, Baschetul în cartier, implementat începând cu 2006 prin montarea de panouri de baschet între blocuri și în parcuri.
Sportul nu face parte numai din viața dvs., ci și din cea a familiei. Ați fost căsătorită cu un mare baschetbalist al anilor ’80, Petre Brănișteanu, iar fiul dvs., Vlad Moldoveanu, este și el baschetbalist. Cât de important ar trebui să fie sportul în viața românilor?
„Sportul face parte din patrimoniul oricărui bărbat și al oricărei femei, iar absenţa acestuia nu poate fi nicicând compensată.“Acest citat deschide Cartea Albă a Sportului, adoptată de Comisia Europeană în 2007. Sportivii nu au cum să nuși îndrepte copiii către performanță, dar cei care aleg nu sunt părinții. Copiii sunt cei aleși și cei care aleg.
Vlad a început la 6 ani cu fotbalul, a fost portar și îmi amintesc hăinuțele pline de noroi la întoarcerea acasă, dar și fericirea lui. Nu știu când a trecut la baschet. Când am venit în București, am încercat la Steaua, avea 10 ani și juca „miuțe“de plăcere, cu fetele mele. Acum joacă în Grecia, în prima divizie și sunt foarte mândră de el că a reușit, după o hepatită virală luată de la copii, să revină pe teren. E vorba despre multămultă ambiție!
Mai practicați vreun sport acum? Aveți timp de hobby-uri, de vacanțe, având în vedere funcția de top pe care o ocupați?
Acum merg la sală, cu personal trainer, mai înot sau mă scufund, dar încerc să fac (de trei ani încoace) un lucru pe care îl făceau mamele și bunicile noastre: menajul. Am înțeles de la un mare neurolog că este cea mai bună formă de mișcare. Desigur, nu spăl rufele la râu, dar încerc să spăl geamurile, să curăț parchetul, să spăl manual puloverele, să mă bucur de scuturatul și împrospătarea hainelor. Urăsc să curăț faianța, să calc, să car, dar le mai fac și peastea. Sună rău? Sunt un prost exemplu pentru adolescente, nu? (râde) Sunt atehnică, neîndemânatică, dar morală și educată. Acum, hărnicia mă apucă rar, din greșeală, cam ca gripa, și nu mă ține mult. (râde) Vacanțele mi le petrec la Vlad, cu minunații lui băieți, avem trei cutezători. Adorabili, absolut temerari. Le fac față cu greu.
Trăgând linie, în afară de pasiunea pentru sport, ce alte pasiuni au loc în viața dvs.?
Am iubit când am fost iubită, am iubit când nu am fost iubită, trădată și profund dezamăgită. Am iubit când mia fost cu folos, am iubit și când mia dat cu virgulă. După ani și ani, acum recunosc: mam amăgit singură, nu am fost dezamăgită. Pentru asta, nu am fost niciodată abandonată în pustiul neiubirii. Familia mea ma iubit mereu.
Le am pe toate, îți spun. Mam convins. Nu există sămi fi dorit ceva și să nu mi se fi îndeplinit. Nimic! Bilanțurile inevitabile ce se adună cu trecerea anilor miau fost dovadă vie a resurselor, a instrumentelor la îndemână, a forței voinței sau poate doar a nevoii de supraviețuire. Încet, dar sigur moare acea femeie din mine slabă și neautentică, supusă din lipsa stimei de sine, înrobită de durere, înrăită de lipsa dragostei. Sănătatea, bunăstarea, reușitele, împlinirea, toate stau în puterea mea și leam dobândit cu prețul reinventării mele.
Am fost una dintre cele mai combative și mai bune apărătoare, excelentă săritoare și recuperator.