Chemarea tulnicului
Era primăvară când prietena mea Veronica Ștefan de la www.promenada-culturala.ro mi-a povestit despre tabăra de tulnice din august. Mi-am dorit nespus să ajung: tulnicele mă fascinau încă de pe vremea când le vedeam destul de des la televizor, la emisiunile de folclor. De atunci lumea toată se răsucise și mintea mi-era plină de întrebări: mai există oameni care să facă din lemn tulnice și le mai fac oare să sune? Lumea s-a mai răsucit o dată, n-am mai ajuns în august și Veronica a fost cea care mi-a povestit de-a fir a păr cum a fost în tabără la Bobald, lângă Carei, și prin intermediul căreia am aflat detalii de la Mircea Florian, inițiatorul taberei.
Mircea Florian s-a născut la Satu Mare. A făcut parte din prima promoție a Facultății de Cibernetică economică din București și a urmat cursuri de perfecționare în domeniul muzical în Austria și Germania. Deține titlurile de Doctor Honoris Causa al Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad și de doctor în Cinematografie și Media al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București. Însă lumea muzicală și-l amintește și sub numele de Florian din Transilvania, părintele muzicii electronice de la noi într-o epocă în care muzica electronică era la început în toată lumea. Cu vocea lui distinctă și inconfundabilă, a dat naștere unor creații de o poezie muzicală de neuitat („Tainicul vârtej“, „Fântâna“, „Pădure de voie bună“…).
A fost profesor asociat la mai multe universități din țară. De peste 15 ani, artistul multimedia
Mircea Florian susține eforturile Uniunii Munții Apuseni de a păstra și salva arta unică a interpretării și a confecționării tulnicelor de calitate. Este părintele și îndrumătorul proiectului MOTZart, căruia i-a dat și numele, împreună cu Fundația Culturală Mircea Florian. Întreaga sa carieră a fost pasionat și preocupat de instrumentele arhaice rare din întreaga lume, pe care le-a integrat în compozițiile și proiectele sale artistice, de la drâmbă la sitar. Este creatorul și coordonatorul singurei Școli de tulnic din România.
Care este istoricul acestui instrument?
Conform tradiției, tulnicul este un instrument tipic pentru zona montană a Țării Moților, în Munții Apuseni, având însă rude apropiate în Vrancea (buciumul), în Oaș, Maramureș și Bucovina (trâmbita/trâmbița).
Undeva, în preistoria umanității, unul dintre strămoșii noștri (poate chiar mai mulți) a tăiat într-o bucată de lemn scobită, într-o parte spartă și cumva conică – putea fi o ramură sau un copac mic – și, astfel, a dat viață primului tulnic. E greu de zis azi pe ce continent s-a întâmplat. Probabil peste tot, de vreme ce instrumente atât de simple se găsesc în întreaga lume, indiferent dacă sunt scobite de termite, precum didgeridoo-ul australian, bambusul indian sau alte trompete din lemn. Sunt și variantele sud-estasiatice, cele africane (făcute din coarne de lemn, care sunt de obicei suflate lateral, ca flautele).
De ce este sunetul tulnicului atât de special?
Datorită lemnului, ce conferă instrumentului un timbru moale (poate fi dulce chiar, dar și pregnant), cu toate că intensitatea sonoră e remarcabilă – în ultimă instanță, tulnicul trebuie să se audă –, în principiu e un instrument dedicat comunicării directe la distanțe mari.
Cum ați inițiat Școala de vară?
Școala de vară „Viitorul unui străvechi instrument – Tulnicul”, care s-a aflat anul acesta la a cincea ediție, este organizată de un grup de ONG-uri cu inițiative culturale (Fundația Mircea Florian, MotzArt, Uniunea Munții Apuseni), în județul Satu Mare, cu scopul de a salva de la dispariție acest instrument străvechi și de a crea o nouă generație de interpreți. Tulnicul este grav amenințat de uitare și, în ultimă instanță, de dispariție. În fiecare an îi chemăm pe toți cei interesați să ia parte la acest eveniment unic în peisajul cultural românesc, contribuind astfel la păstrarea tradiției.
Ce mesaje anunța tulnicul?
Repertoriul este bogat: de la semnalele onomatopeice pentru chemarea oilor, găinilor sau porcilor până la „chemarea drăguțului“, la ritualuri de înmormântare, de nuntă, de Crăciun și păstorești.
Localnicii folosesc și acum tulnicul atât ca instrument muzical, cât și ca mijloc de comunicare. Pentru cel de-al doilea rol, cel practic, utilizatorul trebuie să știe atât cântările specifice care anunță plecarea la diferite munci și etapele de lucru, cât și pe cele destinate unui eveniment major din viața omului și a comunității: naștere, botez, nuntă sau deces. În trecut, sunetul de tulnic punea pe fugă animalele de pradă sau anunța primejdia unui război, iar pe timp de pace înlocuia dangătul clopotelor de biserică, anunțând sărbătorile creștinești.
În ce formule muzicale poate fi integrat tulnicul?
Tulnicul se pretează la o multitudine de genuri muzicale: de la vechile cântări de semnale la cântări de grup, de la combinații experimentale cu instrumente electronice și DJ-ing la improvizații.